Prof. univ. dr. Mitică PEPI ■
În 2013, oameni de ştiinţă reuniți într-un congres la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, SUA, au ajuns la concluzia că „nimicul” este atât de greu de definit, încât existenţa lui fizică este aproape imposibil de definit ca și definirea conceptului, în mod științific, acesta fiind asociat, de regulă, cu un spațiu gol, lipsit de orice înăuntru şi totuţi savanţii au fost de accord că în universul nostru, chiar şi un spaţiu vid, întunecat, în care nu există nicio particulă, tot reprezintă ceva...
De fapt începuse teortizarea a ceea ce urma să devină actuala cursă pe pieţele speculative ale monedelor virtuale. Asta dacă nu înțelegem încă un fapt foarte clar, și anume că acumularea înseamnă bogăție, nu consumul. În vremuri, nu de mult apuse, orice om visa la o moșie care să-i aducă venituri regulate și să-l ducă în rândul bogaților. Mai târziu a fost rândul afacerilor mai mici sau mai mari care te puteau scoate din sărăcie, dacă aveai ideea potrivită și un context favorabil.
Pe masură ce piețele financiare au devenit mai sofisticate, au apărut guru ai investițiilor pe care fiecare aspirant la îmbogățire ar fi vrut să-i imite. În toate aceste cazuri era vorba de lucruri palpabile, materiale. Pământul rămâne mereu în același loc, îl poți vedea și poți pune mâna pe el. Afacerile vând ceva vizibil, verificabil. Mogulii investițiilor dețineau instrumente financiare legate de afaceri la fel de verificabile.
De câtiva ani (nu mulți), lucrurile s-au schimbat. Mai nou, visul îmbogățirii nu mai include nici să inventezi noul Microsoft sau Google, nici să dai lovitura cu niște instrumente financiare cumpărate și vândute la momentul ideal. Acum, toți „bolnavii de avere”, caută metode mult mai rapide, de preferat de pe o zi pe alta.
Într-un timp relativ scurt și fără mare efort am găsit destul de multe exemple de investiții în nimic. De fapt, m-au găsit ele pe mine, pentru că promotorii lor sunt foarte activi și vocali. A aparut himera criptomodelelor, piața de capital nereglementată este o piață speculativă de risc maxim, dar acum s-a trecut la o piață supervirtuală, ca o provocare a dadadismului în piețe financiare. Am început să percep acest stadiu vizualizând pe Facebook o reclamă la Dogecoin, în care mi se spunea că acum e momentul să cumpăr, înainte să crească prețul și mai mult decât a crescut deja. Nici nu ar fi fost nevoie de reclamă, pentru că figura cățelului privindu-ne mândru de pe moneda aurie apare cel puțin de 2-3 ori pe săptămână în articole ale unor siteuri, chipurile serioase, cum ar fi Bloomberg sau Reuters. Câteva zile mai târziu, un articol pe care altădată l-am fi citit pe Times New Roman: o pereche de încălțări Yeezy purtate de rapperul american Kanye West s-a vândut cu 1,8 milioane de dolari. Nu erau pantofii în care fusese asasinat Kennedy sau ghetele cu care caștigase Maradona Cupa Mondiala, și totuși cineva s-a gândit că merită o asemenea sumă.
Cu câteva săptămâni înainte de aceste două exemple de investiții în nimic, venise cea mai „nimicitoare” știre dintre toate. Un NFT (non-fungible token) fusese vândut pentru 69,3 milioane de dolari, într-o licitație care a pornit de la doar 100 de dolari. Este vorba de o poză compusa din 5000 de alte poze cu picturi digitale realizate pe parcursul a 13 ani de autor. Nu e clar ce poate face cumpărătorul cu ea și cum își poate apăra dreptul de proprietate, din moment ce poza e la liber pe internet. Acest lucru a atras un fel de febră a aurului, apărând ulterior la vânzare orice ar fi putut intra în categoria NFT, neputând lipsi, desigur, Elon Musk, care a scos la vânzare un tweet.
E doar o mică parte din bizareriile care circulă în prezent în domeniul investițiilor. Regele nimicului rămâne, desigur, Bitcoin, cu tot șirul de alte criptomonede pe care le trage după el ca pe o coadă de cometă. Pe lângă el sunt o mulțime de alte semi-nimicuri, care au în spate ceva palpabil, dar într-o măsură prea mică încât să mai conteze. Este cazul GameStop, pentru care există separat compania cu acest nume, cu magazine fizice de jocuri și pierderi pe ultimii 3 ani, și acțiunea cu același nume, care se tranzacționează la prețuri de 3-4 ori mai mari decât maximele istorice dinainte de începutul acestui an. Este și cazul Tesla, a cărei evaluare ar fi justificabilă doar dacă ar disparea toți ceilalti producători auto de pe piață. Cu toată supărarea pe care aș putea să o produc compatrioților, este și cazul UiPath, care are în acest moment o capitalizare de 64 de ori mai mare decât cifra de afaceri, un multiplu de piață la care bate chiar și Tesla, aflată doar la un P/S de 21.
Iar lista ciudățeniilor și aberațiilor investiționale dintr-o adevărată industrie a nimicului e atât de lungă încât aș putea vinde editorialul pe post de NFT dacă aș avea răbdarea să o pun pe toată. Partea cea mai ciudată nu este dată, însă, de aceste investiții în sine, ci de ce au ajuns ele să reprezinte pentru un domeniu, altfel, serios. Dacă pe vremuri îl vedeam pe analistul Ogică explicându-ne cum se joacă la loto 6/49 în mod profesionist, acesta fiind, totuși, un caz izolat, acum au apărut atât de mulți „specialiști” încât ți-e rusine, ca un om din exterior, să pui la îndoială fenomenul. A devenit o industrie în toată regula, cu analiști, fonduri de investiții specializate, rubrici dedicate în publicații economice respectabile și așa mai departe. Cum să te mai întrebi care e rostul să analizezi un instrument precum Bitcoin, care nu este nici monedă, nici instrument financiar, nici altceva care ar putea să justifice o evaluare mai mică sau mai mare? Vrea cineva să arate pisica pieței financiare actuale că poate să existe un viitor în care să nu mai fie numai aceeași formulă de piață reglementată de cine trebuie ?! Sunt de acord, dar atunci, de ce folosești aceleași instrumente speculative, faci bule, concentrezi lichiditate și dispari sau mai bine zis te evaporezi.
Dacă pentru supraevaluarea activelor avem o explicație clară, și anume, banii ieftini printati de FED și BCE, pentru apariția acestor industrii specializate în nimic e mai greu să găsim una. Cel mai probabil, ca orice lucru care atrage naivi, toata goana după îmbogățire rapidă a atras și oportuniști care sa profite de pe urma acestui adevarat ocean de naivitate. Ce exemplu mai bun decât schimbarea cu 180 de grade a atitudinii JP Morgan, care a început prin a critica ideea de criptomonede, iar ulterior le-a oferit clienților acces la Bitcoin și chiar a lansat o criptomoneda proprie.
Reacția oportunistă a instituțiilor financiare precum JP Morgan, dublată de reacția la fel de oportunistă a presei de specialitate, a făcut ca tot ce ar fi în mod normal aberant în domeniul financiar să capete ușor, ușor, credibilitate. Mai poți avea vreun argument împotriva investiției în ceva care, de fapt, nu există, atunci când o bancă de asemenea dimensiuni zice că e ok sa cumperi? Care dintre curtenii împăratului din poveste ar fi avut curajul să-i spună că umbla dezbracat, văzând că toți ceilalți îl complimentează pentru ținuta reușită pe care a ales-o? Cine sunt eu să contest că Dogecoin e viitorul sistemului monetar, dacă un guru ca Elon Musk spune că e așa?
Trăim, într-adevăr, vremuri ciudate, în care fiecare poate spune orice despre orice domeniu, fără să se întrebe nimeni dacă, de fapt, știe ce spune. Contează doar cum o spune și dacă are „papagal”, cum se spune în limbajul popular. Dacă am putut vedea specialiști în medicină răsăriți dintre lăutari, preoți sau ospătari, nu mai e deloc surprinzător că vedem specialiști ai investițiilor în nimic apăruți din toate direcțiile, cu sau fără background financiar.
Până când se va sparge și această mega-bulă a zilelor noastre, nu avem de ales și trebuie să rămânem pe cap cu toată industria pe care am creat-o și cu teoreticienii, analiștii și savanții ei.
