Acasă PAMFLET Prințul Miorlau şi cărarea poleită cu stele

Prințul Miorlau şi cărarea poleită cu stele

1069
0

Dan MIHĂESCU ■


DONQUIJOTÍSME ●

«Într-o împărăţie cam ploioasă,
trăiau un împărat şi-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, şi un prinţ,
singur la părinţi.
Prinţul era de şase anişori
şi miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de “vreau!” spunea “miorlau!”
şi tot “miorlau!” pentru “nu vreau!” Deci, cum spuneam, cu prinţul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane –
el miorlăia că vrea baloane;
şi-n loc de baloane
voia tromboane,
şi-n loc de tromboane
voia bomboane,
dar nişte bomboane
cu gust de baloane,
şi-n care să sufle
ca-n nişte tromboane.» (…)

Ei, dar istoria închipuită a Ninei Cassian nu avea să rămână doar în stihuri astfel că prinţul nostru mofturos se trezi într-o bună zi, nici el nu ştie cum şi de ce, la Primărie.

E drept că bătu cale lungă până departe căci pe când era doar flăcăiandru se puse pe miorlăit că vrea-n armată mariner, astfel că ajunse elev la Liceul Militar de Marină. După patru ani de şmotru a vrut mai bine architect naval şi se duse la o facultate civilă ca să se facă proiectant de nave militare. După studii s-a gândit că decât în şantierul naval mai bine profesor la Institutul de Marină Mircea cel Bătrân şi chiar şi la Universitatea Ovidius şi tot aşa, până ce şi-a adus aminte de militărie astfel că tânjind după dragostea dintâi a dat-o pe miorlau până ce i-a căzut pleaşcă pe umeri câte-o stea de amiral, la pachet cu funcţia de rector. Apoi miorlau că vrea Primar şi dacă nu, măcar parlamentar; şi iar îşi joacă cartea de militar, şi la NATO şi în Senat până ce îi veni rândul să se joace şi de-a primarul, cum dorise el mai hacana.

Acum, aici, la Primărie, înţelegi tu, nici nu şti de ce să te apuci mai întâi căci locul e plin de tentaţii…ceva nemaintâlnit şi-a luat-o de la capăt, aşa cum ştie el: miorlau că vreau bomboane, miorlau că vreau baloane sau mai bine bomboane cu gust de baloane în care să sufle ca-n tromboane, şi tot aşa până ce a meşterit regulamentul parcărilor auto. Asta a mers mână-n mână cu bulibăşitul circulaţiei rutiere, apoi a băgat băţul prin gard şi pe la spaţiile verzi, la colectarea deşeurilor, a schimbat dintr-o semnătură de pix modelul coşurilor stradale de gunoi, mă rog, chestii socoteli de Prinţ Miorlau sau 13 ceasuri stradale cumpărate cu 322.300 lei, şi acum mai nou, tot aşa sfătuit de scutierii săi, a dat ucaz ca să se facă o cărare poleită cu ploaie de stele, de la primărie până la mare, aşa cum numai America a văzut. Deranjul ? Un mizilic de 4 milioane $ pentru 20 de ani de folosinţă dar e ditamai gigeaua. Asta în timp ce oraşul Constanţa, uriaşul parc de distracţii şi de recreere al tuturor primarilor din ultimii 30 de ani, calificaţi la locul de muncă cu salariul plătit şi pe cheltuiala integrală a angajatorului, are în prezent în execuţie proiecte de investiţii din fonduri atrase de Primărie în valoare de doar 405.280.210 lei. „Păi şi ce nu merită, îmi răspunde unul dintre scutierii prinţului mofturos, e o nimica toată costul ăsta faţă de avantajele ce ne revin. Gândeşte-te că dacă semnăm contractul de franciză cu Camera de Comerţ din Hollywood pentru Hollywood Walk of Fame; intrăm în circuitul internaţional şi atunci să vezi reclamă şi faimă pe capul nostru, turişti dornici de plimbare la Constanţa, câte şi mai câte”. Păi au făcut alei ale celebrităţilor şi la Mangalia şi la Bucureşti, edilii de acolo, şi n-au mai plătit nicio franciză cu 4 milioane $, pentru 20 de ani, zic eu ?! „Hai comandante că aveam pretenţii de la tine, avem noi faţă de copy-paste?”, mă face din vorbe scutierul…şi asta chiar în ziua în care ministrul Educaţiei a cerut verificarea tuturor tezelor de doctorat din ultimii 30 de ani, pentru plagiat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.