Dan MIHĂESCU ■
Se zice că Don Quijote, cavalerul tristei figuri şi al cauzelor pierdute, omul himerelor, cu platoşă din ironie şi verb tăios ca sabia, s-ar fi întâlnit cu Vasile Blajinul, tocmai când trăgea în urma sa uşa de la Consiliul Judeţean Constanţa (CJC), dând de înţeles că ar fi dat la spate o cauză fără de speranţă.
Despre Sf. Vasile Blajinul, cel vizionar, care-l ostoia în vremurile din urmă, neînfricat, pe însuşi Marele Cneaz al Moscovei care-i luase frica încât îl ruga pe sfânt să-i stea prin preajmă ca să-l ocrotească şi să-l îndrume, se ştie că avea putere mare prin curăţenia sufletului şi că încerca îndreptarea păcătoşilor, stârpirea răului şi curăţarea sufletului cu frumosul şi pe deasupra fusese înzestrat cu darul viziunii şi al profeţiei. Aşa se face că odată i-ar fi reproşat Ţarului cel Groaznic, N-ai fost la slujbă! Ai umblat aiurea!”/ “Cum? Nu m-ai văzut, eram lângă tine.”/ “Erai cu trupul, dar gândurile-ţi umblau la palatul pe care vrei să-l construieşti pe deal.” Altă data i-a dat ţarului să mănânce o ciozvârtă de carne proaspătă zicându-i că este ceea ce merită pentru cruzimea cu care se poartă.
Don Quijote zice că povestea a continuat şi-n zilele noastre când un alt Vasile, vizionar şi blajin cu năpăstuiţii s-a îndurat de rugăminţile nou urcatului pe tron Ţar al CJC şi acceptă să-i fie alături la slujbă ca să-l îndrume cu sfaturi. Dar nici nu a trecut bine “luna de miere” că Vasile Blajinul observă că Ţarul cel Groaznic fusese blagoslovit tot cu vechilei metehne; că el chiar dacă era la slujbă mintea-i umbla tot pe la palatele cele din deal.
Cu slujbaşii arăta cruzime deosebită, fără motiv, una vorbea alta făcea şi mai mult nu făcea că nu ştia dar nici nu întreba ca să nu se vadă ce ştie. Promisese să nu mai facă prăpăd cu visteria pe care o găsise teribil de goală dar începu să organizeze chiolhanuri pentru te miri cine-l lăuda că-i puternic, ilustru, măreţ şi frumos; moţ-cocoţ. Zisese că nu mai risipeşte banii pe parangheli cu menestreli şi spectacole gratuite jucate în pieţe, ca predecesori şi tocmai pe dos a poftit să facă. Ce mai, Sf. Vasile Blajinul simţea pe zi ce trece că-i sleiau puterile cele bine-făcătoare şi că-şi pierdea aura de har, lângă o asemenea gaură-neagră
Apoi dacă Vasile Blajinul a văzut că Ţarul cel Groaznic e doar cu numele aşa şi că, de fapt, e doar groaznic de lucrat cu el şi mai mult pierdere de timp, căci nu vrea să priceapă o iotă din sfaturile de îndreptare, atunci i-a dat de înţeles că i s-a umplut paharul şi a tras uşa după el, dând cu agheasmă şi tămâie în urmă, ca să nu se răspândească dinăuntru cele ce stau să dea pe dinafară.
