Paloma PETRESCU ■
Am cunoscut-o pe Laura Greta Marin în anul 2006, în perioada de preaderare a României la UE, când a fost selectată ca Agent local de implementare în Proiectul Phare 2005, „Acces la educație pentru grupuri dezavantajate”, cu accent pe comunități rome, implementat de Ministerul Educației.
Ne-am întâlnit în echipa de asistență tehnică Ramboll FinConsult şi am colaborat cu Greta în acțiuni de voluntariat având ca obiectiv consilierea copiilor din medii dezavantajate, mai rar decât mi-ar fi plăcut, dar timpul nu e pierdut. Loială crezului ei, neobosită și foarte inventivă a reușit să ducă mesajul despre beneficiile educației în comunități în care din cauza sărăciei dar și a unor cutume culturale, copiii romi nu frecventau școala decât în număr foarte mic.
Așa este Greta și acum! Hotărâtă și neobosită!
Greta, cu al ei IRSE – Indicele de Risc Socio-Educațional, al cărui suflet este chiar ea, mi-a împărtășit într-o discuție prietenească, chiar de Ziua Internațională a Romilor, câteva dintre motivațiile, bucuriile, îngrijorările, neputința de a face mai mult. Las mai jos gândurile Gretei, așa cum mi le-a spus, cu modestie dar cu o forță lăuntrică, greu de învins.
„Din timpul studenției am început să fac voluntariat în comunități dezavantajate de romi și localități cu populație săracă și marginalizată din toată țara. După 10 ani în care am lucrat în toate tipurile de proiecte sociale, am realizat că singura cale pentru un copil rom de a evada din capcana sărăciei, în care familia sa este prinsă dintotdeauna, este educația.
Și așa mi-am direcționat energia în proiecte de educație cu elevi și tineri din categorii dezavantajate. O mare parte din „priza” pe care o aveam la ceicu care lucram în aceste proiecte, se datora faptului că am crescut într-o familie în care se vorbesc două limbi materne, din care una este romani. De aceea, copiii, părinții și liderii acestor comunități se deschideau mai ușor, iar faptul că vorbeam aceeași limbă era o „garanție” de încredere. Au fost multe situații pe care mi le-au povestit, în care „persoane binevoitoare” veneau să „îi ajute”, li se promiteau multe…însă, de cele mai multe ori erau lăsați în aceeași stare, neprimind niciun sprijin real; și asta pentru că nu îi înțelegeau sau vedeau doar adevărul lor, nu și al celora pe care spuneau că vor să îi ajute.
De aici – în general – reticența, lipsa de încredere în persoane din afara comunității, mai ales în cadrul grupurilor conservatoare ce țin cu sfințenie la tradiție.
Cu toată experiența de lucru şi practica în școli și inspectorate școlare, simțeam totuși că nu știu destul despre educație. De fapt, eram conștientă că îmi lipsea pregătirea teoretică, eu fiind absolventă de Drept, ulterior Dezvoltare Comunitară. Și așa, mult după terminarea facultății, la 35 de ani, am decis să mă înscriu la un nou master – Managementul și Evaluarea Organizațiilor și Programelor Educaționale (MEOPE), la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei din Universitatea Bucureşti (FPSE – UB). Aici, cu cât trecea timpul și citeam şi învățam mai mult, cu atât îmi dădeam seama cât de puține știu…În paralel, am câștigat o bursă internațională de cercetare cu o durată de un an, pentru a efectua un studiu pe o politică publică educațională din România. Am ales ca temă implementarea Programului Școală după Școală, art. 58, alin. 4 din Legea Educației. I-am avut ca mentori pe cei mai buni profesori din România în domeniul studiat (Lucian Ciolan și Anca Nedelcu) și am încheiat cu succes acest program de pregătire în cercetare pe politici educaționale, cu publicarea unui Policy Brief. Lucrarea a atras atenția celui mai important ONG pe domeniul activismului social din țară, iar ceea ce a început ca un exercițiu de învățare în cercetare s-a transformat într-o campanie de advocacy de câțiva ani.
Privind acum cu alți ochi, și având o nouă perspectivă a ceea ce se întâmpla în educație, am realizat că dacă legiuitorul și-ar construi mai bine politicile publice, mai puțini copii ar rămâne în afara școlii și ulterior în afara societății. Așa că mi-am ales ca temă de studiu pentru disertație „Managementul riscului educațional în școlile cu elevi romi”, lucrare pe care am și prezentat-o la o conferință științifică internațională sub forma unui articol.
De la lucrarea de disertație a pornit ideea unui sistem de măsurare și clasificare a școlilor, din care să reiasă clar, pe baza unor indicatori obiectivi, măsurabili, care sunt școlile dezavantajate, care sunt factorii de dezavantajare și ce se poate face la nivel de politici publice pentru a le sprijini.
Astfel, mi-am continuat ideea de cercetare de la studiile masterale cu un doctorat având ca temă „Managementul riscului socio-educațional în școlile din România”. Literatura de specialitate disponibilă în domeniul meu de interes, pe plan național, se afla în mare parte în studiile și cercetările lui Șerban Iosifescu, respectiv a ARACIP. Așa că l-am abordat, i-am povestit despre preocuparea mea pe plan științific şi pe parcurs, de la o întâlnire la alta, a devenit mentorul meu neoficial în domeniul riscului educațional.
Așa a prins viață IRSE (indicele de risc socio educațional), considerat de unii experți ca fiind cel mai bun instrument existent pentru ierarhizarea școlilor, din perspectiva dezavantajării. Până în prezent, IRSE a fost:
– Adoptat și publicat în 2016 de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Fondurilor Europene în cadrul finanțărilor din Fondului Social European.
– Utilizat recent de Primăria Sectorului 2 pentru orientarea fondurilor către cea mai dezavantajată școală din sector.
– Bază de documentare a unei noi forme de excluziune în educație, denumită „Fenomenul Brăila”
– Disponibil gratuit din 10.11.2019 pe platforma online hartairse.humancatalyst.ro/public/map
– Lansat la Guvernul României, cabinet vicepremier în 19.10.2019
Citat în „Monitorul Educației și Formării” 2018 de către Comisia Europeană (IRSE și Fenomenul Brăila)
– Citat de Fundamental Rights Agency 2020 „User sau Loser”
– Utilizat la fundamentarea de inițiative legislative, cum ar fi L615/2019
– Susținut de societatea civilă printr-o petiție semnată de peste 100 de organizații și federații active pe parcursul întregii țări în domeniile educație și social, prezentată la MIPE în ianuarie 2021
– Utilizat ca instrument alternativ, de verificare a selecțiilor efectuate de către Ministerul Educației în programe sociale, de peste 250 de ONG-uri – PNRAS, Masă Caldă, Școală după Școală, tablete pentru elevi… astfel încât în conturul patriei deja se poate creiona o veritabilă hartă a aplicării instrumentui IRSE.
Mulți mă întreabă de ce nu am susținut lucrarea de doctorat după ce am absolvit cu succes toate cursurile și examenele la Școala Doctorală Științele Educației FPSE-UB. Răspunsul are la bază două explicații:
Nu titlul de doctor în științele educației m-a preocupat ci dorința de a ști şi a învăța cum îi pot ajuta pe copiii ale căror șanse sunt limitate, fără ca ei să aibă vreo vină. Am considerat că este mai important să mă concentrez pe activitatea civică din cadrul organizației pe care am fondat-o Asociația pentru Educație și Justiție Socială HUMAN CATALYST, și anume, de a încerca să promovez în practică, la nivel de politici publice, ceea ce am creat în timpul cercetării pentru lucrarea de doctorat – IRSE. Va veni și vremea pentru susținerea lucrării de doctorat, dar acești copii au nevoie de sprijin real, neobosit, ACUM, IMEDIAT”.
