Dan MIHĂESCU ■
● Ales bules ginta latină!
Miercuri dimineaţa plec de acasă înainte de 08.00 ca să nu prind valul de ambuteiaje pe străzile Constanţei. Am o întâlnire cu amicul architect, Şchiopuleţ. Râdem, povestim, înjurăm pe toată lumea care ne enervează şi astfel ne lungim la vorbă, deh, se face 10.00. Stau pe gânduri; mai am o oră până la conferinţa de presă de la Consiliul Judeţean…Să mă întorc acasă, pierd timpul în trafic, mai bine o iau uşor spre locul faptei şi beau o apă plată contemplând nemurirea până la ora fatală a destinului. Ajung în peninsulă. Ascund maşina pe unde pot că n-am de gând să-i plătesc lui Chiţac nici măcar un leu jigărit pe parcare cât o sta primar.
Mă preling uşor pe pavele ştirbe de pe str. Vasile Alecsandri către Lupoaică. Mă orientez în spaţiu şi mă strecor sub umbrela unei terase unde cer o apă minerală. Vineee…! Cu soarele-n faţă, sorb cu nesaţ lichidul vieţii şi mai că-mi vine să arunc ce mi-a rămas în pahar pe caroseriile de tablă încinsă ale figuranţilor care străjuiesc replica statuii simbol al latinităţii, statui vivante în chip de legionari romani. Nu-i nevoie. După ce-şi priveşte tacticos de responsabil ceasul, se ridică de la o masă vecină ditamai vlăjganu’ de centurion, încins cu paloş şi cu pieptar protector zale şi toval, le împarte celor doi străjeri câte un pocal cu apă, apoi revine, să-şi soarbă energizantul din ceaşcă pe terasa Musafir Efendi Café, unde miles gloriosus se anturează cu eterna brunetă nevopsită, din peajma-i. Grea misie în solda primăriei, două luni de vară cu 624.750 de lei (TVA inclus) de la bugetul local, pentru tot deranjul.
În fine, când apreciez că soarele ar fi de vre-o două suliţe jumate pe cer, luând reper suliţele mămâilor de legionari ce picotesc la baza monumentului, repetând pentru sesiunea de restanţe din toamnă, spijiniţi în scut cu câte-o carte în mână, o apuc către locul supliciului meu din această dimineaţă – superba villa romana cunoscută de localnici drept “casa albă”, în fapt sediu pentru Consiliul Judeţean, Primărie şi Prefect.
● Un trântor crescut cu mită se dă albină lucrătoare
Intru şi mă pun singur la zid, în fundul sălii, să nu ies în evidenţă. Înăuntru, zumzet plăcut de voci zglobii în surdină, temperatură constantă, ca-n prisacă. Soarele insinuat prin ferestrele mari se îngână discret cu aplicele luminoase de aramă, ca nişte tipsii, de pe pereţii laterali. Este ora, pe uşa din dreapta mea intră tot roiul şi se aşează la masa de lucru. La mijloc, preşedintele rotunjor prinde a gânguri automat istorisirile, cu voce pierdută, lălăită, monotonă, de cantor bisericesc, nesigur că a potrivit bine din terfeloage citatul şi faptele celor care au sfinţit locurile din timpurile despre care îngână…
Temperatură constantă, voce constantă, atmosferă monotonă, zumzet de fundal: ”Nu voi permite sifonarea banului public la nivelul instituțiilor subordonate Consiliului Judeţean Constanţa (…) Abordările noastre sunt realiste. Este clar că fară a avea o viziune de ansamblu nu vom reuşi să ne îndeplinim obiectivele. Sigur că există nemulţumiri (…) este important să existe o colaborare absolut impecabilă între toţi factorii decidenţi şi tehnici angrenaţi în aceste proiecte. Din păcate, în anul 2022, încă vorbim despre lipsa acestor necesităţi ¿¿¿ elementare (…) reguli noi, mult mai exigente, care să asigure (…) la standarde europene, adaptate nevoilor” … Realitatea devine difuză, sunetul creşte strident, albinele zumzăie descriind opturi verticale în aer ca nişte simboluri eterice ale infinitului, controlează, inspectează florile minuscule de busioc din tufele de pe care doar ce s-a uscat roua…Trântorul de la mijlocul mesei începe să numere foile din plăcintă… Avem proiecte ale CJC finalizate/aflate în desfăşurare /în pregătire… avem di’ tăti’…Modernizare infrastructură de transport regională pe traseul DJ 226 Corbu-Săcele-Istria-Mihai Viteazu… Modernizare infrastructură de transport regională pe traseul DJ 226 A Cetatea Histria – DN22 / Tariverde… Reabilitarea si modernizarea drumului judetean DJ223, tronsonul Cernavoda – Rasova – Aliman – Ion Corvin…
● Sudoare de parlamentar şi miere de trântor, n-ai să vezi!
Mă simt ca ameţit cu mied. Bâzâitul auriu, parfumat cu şablă, mi-a lipit pleopele. Picotesc şi parcă aievea trântorul de la mijlocul mesei care se dă albină lucrătoare îşi înfoaie himenopterii simulând postura troilerilor cu gândul la nişte mită. La naiba, coşmar sau vis desprins din grădina mea? N-are cum să fie…Mi-aduc aminte de la cursuri.
Raza zborului albinei lucrătoare este de 2-3 kilometri în jurul stupului. De obicei o albină parcurge pe timpul vieţii sale aproximativ 800 km. şi cauza principală din care mor este epuizarea, muşchii şi aripile suportând doar un anumit timp de zbor. Tocmai de aceea au o durată de viaţă de doar 30 de zile, timp în care produce, în medie 1/2 linguriță de miere. Viteza maximă a unei albine selector, când pleacă de la stup, este de 70 km/h, în timp ce, atunci când este încărcată cu polen şi nectar de doar 20 km/h.
În acelaşi timp trântorii, masculii reproducători ai speciei, pe tot parcursul vieţii în prisacă, se hrănesc din mita adusă de albinele lucrătoare şi trăiesc doar pentru a se împerechea cu regina stupului-matca. Dacă hrana din stup se împuținează atunci albinele îi vor da imediat afara pe trântori sau îi vor izola şi mor de foame, nefiind capabili să culeagă polen sau nectar.
Trântorii sunt concepuţi doar pentru plăcere şi îndestulare; ei mor la scurt timp după împerecherea cu regina, căci în timpul actului sexual endofalusul li se rupe, la propriu, și rămâne fixat în corpul reginei ceea ce le provoacă moartea. În plus, nu au nici ac cu care să înțepe.
Albina care a descoperit flori cu nectar atrage atenţia suratelor descriind anumite figuri la întoarcerea în stup şi poate purta o greutate de 20 de ori mai mare decât greutatea corpului ei, cu nectar stocat în stomacul special, răşină pentru propolis, polen cules pe picioarele păroase sau apă, pe când un cal tractează abia un corp egal cu greutatea sa proprie. Pentru a aduce în stup 100 g de apă o albină face 3000 de zboruri.
Drept urmare, albina reușește să efectueze 7-11 zboruri pe zi. În timpul fiecărui zbor către planta de miere și înapoi la familie, ea zboară în medie între 4 și 10 km. Ca urmare, o insectă mică parcurge 40-100 km într-o zi lucrătoare. Ziua de lucru a toilerului începe la ora 4-5 dimineața. Zboară la lucru până când florile se deschid şi se întoarce la stup, pentru noapte, doar la ora 20-21. Uneori insectele care nu au reușit să ajungă la casă în timpul zilei petrec noaptea pe plante.
În medie, un zbor de mită durează de la 20 de minute până la 1-2 ore, apoi revenită la stup, culegătoarea petrece 8-16 minute acolo pentru a transfera produsele colectate către albinele primitoare.
Albina zburătoare se naşte în timpul sezonului cald şi la 10-20 de zile după eclozare este gata să zboare pentru nectar și polen. Nectarul este necesar pentru producerea mierii, polenul pentru fabricarea pâinii de albine. Albinele stochează ambele produse pentru a se hrăni iarna.
Viteza albinei lucrătoare, denumită şi selector sau troiler, la decolarea din stup este între 40 şi 60 km pe oră, iar la întoarcere, încărcată cu mită (recoltă) de până la 50 mg poate zbura cu maximum 22 km/oră.
Şi de aia stau şi mă uit şi mă gândesc că aşa-I în firea naturii şi că n-are altfel cum decât să ia nu să dea, mită!
