Dan MIHĂESCU ■
“Guvernele pandemice” au accentuat recesiunea şi au grăbit intrarea crizei prin inflaţie/stagflaţie! – Valentin Licxandru
- Reporter: România este în recesiune?
Răspuns: Romȃnia nu este în recesiune acum…aproape că-i mai rău! Parţial, a fost în 2020 şi 2021. În acest început de octombrie 2022, la nivel macroeconomic, în Romȃnia, avem fenomenul inflaţiei, care pare să îmbrace manifestarea unei veritabile stagflaţii – inflaţie foarte mare, rata şomajului ridicată, creştere economică mică sau chiar nulă.
Ȋnsă, ceea ce nu se explică de către media mainstream, de către televiziunile aservite puterii politice actuale, este că inflaţia nu a început anul acesta, din cauza reluării războiului cald în Ucraina ci a început încă din 2020, cam din martie 2020, cȃnd măsurile de lockdown au închis economia, companiile de producţie şi-au redus la minimum activităţile specifice şi s-a creat o problemă de OFERTĂ. Ne aducem aminte că guvernul a plătit ajutoare de stat, deoarece unele costuri de producţie au continuat, în timp ce firmele nu au putut să producă sau să vȃndă şi să încaseze facturile emise.
Actualmente, economia nu mai are restricţii, iar accentul major de disfuncţionalitate a pieţei e pe partea de CERERE. Fenomenul a început cam în a doua jumătate a anului 2021 şi s-a observat că lichiditatea excesivă din economie (bani mulţi, tipăriţi de stat în 2020 şi băgaţi în economia reală fără acoperire în bunuri şi servicii, deoarece se ştie că, leul ca multe alte monete, este una fără acoperire în aur (fiat), fapt ce a dus la creşterea rapidă a cantităţii de bani în piaţă. Consecinţa directă e că sunt mai mulţi bani pe aceeasi ofertă de bunuri şi servicii, fapt ce conduce la creşterea preţurilor, implicit banii îşi pierd valoarea. Deocamdată aici suntem. Asta nu înseamnă că Romȃnia nu are probleme economice după criza sanitară impusă, mai ales că ştim, recesiunea este mai puţin gravă decȃt criza economică.
- Reporter: Este previzibilă o criză economică şi financiară asemănătoare celei în care s-a aflat România în 2008-2011?
Răspuns: O criză asemănătoare cu cea menţionată eu nu cred că poate fi deoarece contextul economic este mult schimbat. Dar cu siguranţă, avem deja convulsii economice, generate de inflaţie şi de modul cum piaţa reacţionează la recentele creşteri de preţuri la resursele energetice: gaz, energie electrică, mai puţin la petrol şi cărbune. Probabil că vom putea identifica mai bine elementele crizei economice după iarna care vine, cam din aprilie 2023.
Avem un război în Ucraina care este în curs de extindere; cu previziuni de creştere abruptă a preţurilor la produse agricole – grȃu, porumb, alte cereale, previziuni însoţite de prevestiri alarmiste cu privire la spectrul foametei. Oare aşa să fie? Ucraina exporta pȃnă în 2021 cam 30 milioane tone porumb, în timp ce producţia mondială de porumb este de peste 1 miliard de tone! Cȃt înseamnă 30 milioane tone dintr-un miliard? 3%!
Legat de criza economico-financiară, ea se prefigurează prin măsurile extrem de nepotrivite luate de birocraţia bruxelleză, adică de Comisia Europeană şi propuse ţărilor U.E: condiţionalităţi cu privire la datoria publică (ce-i drept, s-au făcut derogări în 2020, care au permis pornirea tiparniţelor de euro şi lei); acest fapt a condus la creşterea datoriei publice şi vȃnt maxim în pȃnzele inflaţiei, fenomen de sărăcire accelerate a populaţiei, cu un singur beneficiar – statul!
Creşterea statului în detrimentul cetăţenilor are drept cauze implicarea tot mai mare a statului în economia reală şi influenţarea funcţionalităţii acesteia prin măsuri intervenţionist-etatiste argumentate ca fiind măsuri de protecţie socială.
- Reporter: Care este contextul şi care sunt factorii ce au determinat criza actuală din România?
Răspuns: Contextul la care faceţi referire este cel extern şi cel intern. Despre contextul extern am punctat anterior, la primele două întrebări cȃteva dintre cauzele majore. La acestea se adaugă o prea evidentă lipsă în lanţul decizional instituţional paneuropean. Birocraţii bruxellezi sunt parcă mai preocupaţi de faptul că cetăţeni din ţări cu tradiţii democratice (Suedia, Italia) au ales partide conservatoare, ale căror valori se centrează în jurul omului – Dumnezeu, viaţă, familie, libertate, proprietate privată, în loc să fie preocupaţi de un program coerent de susţinere economică a mediului privat, grav afectat după criza sanitară şi de reaprinderea conflictului cald din Ucraina… De exemplu, am vazut ştirile în Romȃnia şi Europa legate de recentele alegeri parlmentare din Italia, cȃştigate de Fratelli d’Italia şi Georgia Meloni… crapă fierea în politrucii bruxellezi şi în centru-dreapta modern, în susţinătorii ideologiei de gen şi în indivizii cu dileme sexuale, în “sinistra” italiană şi în cea europeană!
Contextul intern – măsuri total neinspirate luate de PSD/PNL/UDMR în zona economiei reale. Spre exemplificare, antreprenoriatul autohton, situat între taxele lunare și promisiunile unui stat asistențial, care are la îndemână banii cetățenilor din taxe și impozite, redenumiţi impersonal și generic “bugetul statului” – din care poate finanța generos diverse proiecte de ajutor investițional și de tip social este pas cu pas scos din piaţă!
Unora le poate părea în regulă totul, mai ales că guvernul Ciucă a anunţat “Sprijin pentru România”
şi a indicat și sursele de finanțare: procentual 52% din fonduri europene, și 48% de la “bugetul de stat”.
Întrebarea este dacă se puteau găsi și alte surse de finanțare a acestui program, “Sprijin pentru România”? Evident, DA’!
Nu am auzit pe cineva din guvernul Ciucă să spună pot finanța acest proiect prin privatizarea unei părți din portofoliul societăților de stat, pe care le pot vinde spre mediul investițional privat. Nu am auzit pe nimeni din coaliția de guvernare pesedist-penelistă să spună că poate finanța acest proiect prin privatizarea companiei aeriene „Tarom”, o gaură neagră mare din economia românească, care primește anual zeci de milioane de euro prin subventii si ajutoare de stat; în fine, nu am auzit niciun specialist de la Ministerul Finanțelor ori cel al Economiei să spună că se poate finanța în parte proiectul “Sprijin pentru Romania” prin concesionarea Aeroportului Internaţional Henri Coandă – Otopeni.
Despre banii noştri este vorba! Cu cele 3,7 miliarde € de la “Sprijin pentru România” guvernul putea finanța în regim de urgență construirea autostrăzii “Moldova”, ca să dau doar un exemplu despre cum puteau fi folosiți banii. Ȋn esenţă, măsurile proaste de luate de “guvernele pandemice” au accentuat recesiunea şi au grăbit intrarea crizei prin inflaţie/stagflaţie.
- Reporter: Ce măsuri de politică macroeconomică şi financiar-fiscală ar putea să adopte coaliţia majoritară la guvernare pentru a stimula: producţia internă, exporturile, creşterea veniturilor la bugetul de stat şi creşterea PIB real?
Răspuns: Măsuri de dreapta, care să stimuleze munca fiscalizată, nu “la negru”:
– regȃndirea sistemului de impozitare a firmelor de toate categoriile;
– reaşezarea sistemului de impozite pe salarii – avem una dintre cele mai mari taxări pe salarii din Europa;
– problema “pensiilor speciale” – nu ne referim la pensiile militare sau la pensiile obţinute pe baza principiului contributivităţii, ci la acele stipendii, impropriu numite “pensii”, care sunt platite lunar unei categorii de servanţi bugetari;
– creşterea veniturilor nu se face doar prin taxare, ci şi prin măsuri de reglare a cheltuielilor, de exemplu, prin redimensionarea aparatului bugetar administrativ de stat – începȃnd de la cel central pȃnă la cel din unităţile administrative teritoriale: comune, oraşe, municipii, judeţe, prin reorganizarea administrativ-teritorială a ţării şi implicit prin eliminarea aristocraţiei bugetare.
- Reporter: Care sunt cele mai urgente măsuri ce pot fi adoptate pentru reducerea deficitului bugetar?
Răspuns: Un deficit bugetar apare atunci când cheltuielile guvernului depășesc încasările. Opusul deficitului bugetar este excedentul bugetar.
Deficitul bugetar total = Deficit structural + Deficit ciclic
Un deficit bugetar se produce atunci când îndeplinește două condiții obligatorii: deficitul se reflectă, în totalitate, în cheltuieli de investiții și, în special, în realizarea infrastructurii şi deficitul este acoperit cu resurse financiare sigure, pentru a nu apela la emisiuni monetare inflaționiste.
Măsurile care se pot lua sunt: prioritate în reducerea cheltuielilor publice, reducerea cheltuielilor administrației, eliminarea subvențiilor, şi, partea care nu place, mărirea bazei de impozitare (cât mai puțin de la cât mai mulți), cu accent pe impozitele indirecte – taxa pe valoarea adăugată, taxele vamale, accizele.
- Reporter: De ce întârzie finanţările prin PNRR?
Răspuns: Finanţările prin PNRR presupun fonduri europene. Romȃnia are un program depus anul trecut la Comisia Europeană pentru finanţarea PNRR. Dacă ai miniştri insuficient calificaţi şi oameni care nu ştiu să susţină argumentat nevoile reale economice ale Romȃniei, asta e !…
- Reporter: Când vom fi în situaţia de a cere sprijinul FMI şi sub ce formă poate să fie acesta, pentru a asigura macrostabilizarea şi/sau finanţarea deficitului bugetar?
Răspuns: Iarna care vine va fi “hȃrtia de turnesol” cu privirre la justeţea măsurilor bugetar-fiscale luate de guvernul coaliţiei pesedist-peneliste. Practic primăvara lui 2023 va este partea în care vom vedea efectele inflaţiei şi ale preţurilor mărite; oricum, acestea vor face ravagii în bugetele familiale ale românilor în iarna aceasta. E posibil să asistăm la frămȃntări sociale.
Teoretic, guvernul liberal Nicu Ciucă are termen de garanţie pȃnă în toamna anului următor, după care va interveni rotativa guvernamentală cu socialiştii la butoane.
- Reporter: Este posibil ca în România să ajungem din nou în situaţia reducerii salariilor în sectorul bugetar? Care este limita când se poate decide aşa ceva?
Răspuns: Da, este posibil. Deficitul bugetar de care vorbeam se măreşte progresiv şi pentru diminuarea lui, o reducere a cheltuielilor din sectorul bugetar poate interveni pentru temporizarea creşterii acestuia. Deocamdată, limita de timp nu este stabilită, deoarece statul are un aliat fidel – inflaţia.
- Reporter: Cu cât se împrumută zilnic Ministerul Finanţelor pentru finanţarea deficitului bugetar?
Răspuns: Conform datelor publice, Romȃnia trebuie să împrumute anul acesta 145 miliarde lei de pe piaţa internă şi externă pentru finanţarea deficitului bugetar şi refinanţarea datoriilor anterioare. Problema este dubȃnda, care este enormă, între 7 şi 10 puncte procentuale. Un cost mai mare al împrumuturilor înseamnă o presiune asupra datoriei publice, în creștere în ultimii ani, și care a trecut de pragul de 50% din PIB.
Zilnic împrumutăm 397. 260. 274 lei.
