Manuel VLĂDUȚ ■
“O pace nedreaptă este mai bună decât cel mai just război!” (Cicero)
Încotro se îndreaptă oare omenirea? O retrospectivă a evenimentelor internaționale petrecute în ultimul an, duce la concluzii deloc liniștitoare pentru noi toți. Spectrul războiului este tot mai aproape iar conducătorii de facto ai principalelor țări implicate în conflictul ruso-ucrainean, se întrec din ce în ce mai mult în declarații belicoase. Speranța păcii se întrezărește tot mai puțin, în timp ce oamenii se împart tot mai clar în două tabere opuse… Divizarea face și ea parte din tacticile războiului hibrid pe care îl trăim și îl simțim. Amenințarea nucleară plutește palpabil în aer, pericolul unui Al Treilea Război Mondial devenind mai clar ca niciodată! Ca într-un vis ireal, trăim la propriu scenariul de coșmar al unui război ce se pregătește să vină ca un tăvălug peste omenire, în timp ce noi, simpli spectatori, ne lăsăm mânați ca o turmă la tăiere, de o mână de oameni atinși de nebunie, de paranoia, de sete de putere sau mania persecuției… Iar oamenii mor, cu miile, sau pleacă în pribegie din calea războiului, cu case, vieți și destine distruse!
Dar războiul de astăzi nu își are rădăcinile doar în evenimentele ultimului an. Îi găsim originea în setea de putere a unui om prea ignorat la începuturile ascensiunii sale, cel devenit între timp un dictator sângeros: Vladimir Vladimirovici Putin. Căci acțiunile de astăzi ale acestuia nu sunt decât acte îndelung pregătite și premeditate generate de frustări şi resentimente prea mult timp refulate. Obscurul ofiţer KGB înhămat la putere prin voia lui Boris Elțîn a visat într-o noapte că Rusia trebuie să redevină un imperiu, al cărui țar trebuie să fie el iar Maica Rusie să redevină o putere mondială cu un cuvânt greu de spus. În discursul său de la Munchen din anul 2007, anunța de pe atunci ce planuri are, criticând dominația monopolistă a Statelor Unite în politica mondială și “hiperutilizarea aproape necontrolată a forței în relațiile internaționale”. El a afirmat că rezultatul unei astfel de dominații face ca “nimeni să nu se simtă în siguranță! Pentru că nimeni nu poate simți că dreptul internațional este ca un zid de piatră care îi va proteja. Bineînțeles că o astfel de politică stimulează o cursă a înarmării.”
În ianuarie 2021, la Davos, afirma: “Astăzi, sper că un astfel de conflict global este imposibil, în teorie. Dar, repet, situația poate evolua impredictibil și incontrolabil”.
Rezultatul: Războiul purtat astăzi de ruși în Ucraina și denumit sofisticat „operațiune militară specială” este o înșiruire flagrantă de încălcări ale Dreptului Internațional, a convențiilor și tratatelor la care Rusia este parte.
Efectele războiului ruso-ucrainean se văd și se simt însă, în întreaga lume. Criza energetică, inflația, recesiunea economică, le simțim toți din ce în ce mai mult. În plus, în lume au loc mișcări cel puțin interesante, dar care aduc neliniști suplimentare: conflict militar între armeni și azeri, tulburări masive în Iran, manifestații anti-război în Daghestan, zvonurile de lovitură de stat în China, eșecul mobilizarii „parțiale” a rezerviștilor ruși în urma înfrângerilor suferite pe frontul din Ucraina, oficializarea anexării teritoriilor parțial ocupate de Rusia în Ucraina, etc.
Pe de altă parte, forțele NATO si UE s-au mișcat exemplar într-un front comun în sprijinul Ucrainei agresate, mobilizând forțe și mijloace impresionante pe flancul său estic și încercând în același timp să evite un conflict direct cu Rusia, care ar duce clar la un Al Treilea Război Mondial. Interesante sunt mutările SUA în acest context complex, ținând cont că în vara anului 2021, americanii îşi evacuau precipitat trupele din Afganistanul ținut sub control timp de 20 de ani! Criticată la momentul respectiv ca o retragere cu consecințe dezastruoase pentru imaginea Americii, astăzi se conturează clar motivul real al retragerii americane: mutarea centrului de greutate a zonei globale de interes în Europa! Ne mai putem îndoi astăzi, că SUA nu au știut ce urmează să se întâmple în Ucraina?
Iar pentru cine se mai îndoiește de intențiile criminale și revizioniste ale Federației Ruse conduse de diabolicul Putler, aduc în atenție o secvență din istoria modernă a Europei, prezentată într-un articol din publicaţia www.timpul.md, istoria putîndu-se repeta – cu siguranță – oricând: Războiul Crimeei.
Pe 14 iunie 1853, împăratul rus a anunțat în manifestul său începerea unei „operațiuni militare speciale„. Dacă comparăm acest text cu discursul lui Vladimir Putin din 24 februarie 2022, putem observa că retorica nu s-a schimbat în 169 de ani:
„După ce am epuizat toate mijloacele de convingere și, odată cu ele, toate măsurile de satisfacere pașnică a cererilor noastre juste, am găsit necesar să ne mutăm trupele în Principatele Danubiene (Moldova și Țara Românească – n. red) pentru a dovedi Porții (un alt nume al Imperiului Otoman – UP) la ce poate duce persistența ei… Nu căutăm cuceriri: Rusia nu are nevoie de ele. Căutăm satisfacția unui drept just, atât de clar încălcat”.
La acea vreme, două corpuri de armată ale Rusiei, pentru a „satisface cererile juste”, au pornit deja să captureze principatele dunărene – Moldova și Țara Românească, care se aflau sub dominația Imperiului Otoman.
Astfel a început Războiul Crimeii, în care Rusia a trebuit să se confrunte nu numai cu Imperiul Otoman, ci și cu armatele Angliei, Franței și Regatului Sardiniei.
Pericolul există, iar admiratorii lui Putin ar trebui să știe că dacă Ucraina va ceda teritorii, Rusia nu se va opri nici pe Nipru, nici pe Bug sau pe Nistru, nici pe Prut… iar pacea, fără compromisuri din partea Ucrainei, este departe de a se întrezări!
