Leonard MOCANU ■
Am urmărit cu dificultate, joi noaptea, ceea ce a vrut să se cheme partida de fotbal dintre CFR și Ballkani pentru calificare în play-offul optimilor Conference League.
Dacă campioana României, pe propriul teren, nu a fost în stare să lege decât un sfert din numărul de pase ale adversarilor, dacă ”jocul” pe care l-a practicat împotriva unei echipe de cvasinecunoscuți mă tragea mai degrabă la somn şi dacă jucătorii ”clujeni” trăgeau de timp în cel mai jenant mod, cu ochii pe ceas, atunci ne merităm cu toții soarta, în fotbalul internaţional.
Unde este acel Dan Petrescu din meciul cu Anglia anului 1998 care a refuzat egalul propus de reprezentanții Albionului? Dar, unde este acel Dan Petrescu din meciul cu SUA din 1994, care îngenunchea cu o execuție de finețe echipa țării gazdă?
Tot ce reușește acum acest ”cel mai titrat” antrenor român al momentului este să urâțească imaginea fotbalului. Revăd în el jucătorul blazat care mergea împiedicat către ”punctul cu var”, în meciul cu Suedia, convins dinainte că va rata…
Chiar în acest moment îl ”admir” bucurându-se de parcă ar fi câștigat Liga Campionilor, când, de fapt, s-a chinuit în cel mai jenant mod. Cine i-a băgat acestui om în cap că ar putea antrena în Anglia? Ce să caute acest maestru al antifotbalului într-un campionat în care nimeni nu dă înapoi nici jumătate de pas?
O victorie urâtă și amară, ca aproape tot fotbalul românesc.
Rușine Dan Petrescu! Rușine CFR!
Victoria e victorie….Cu rușinea asta,Clujul a mai câștigat un milion de euro,iar România are singura echipă în primăvara europeană…Așa că rușini de astea am mai vrea noi…