Daniel ANGHEL ■
Motto: „Ce bine că eşti, ce mirare că sunt!” (Nichita Stănescu)
Astăzi, îmi pun singur două întrebări: Ar trebui să-mi fie rușine că sunt militar? Sunt în rezervă și asta ar trebui să îmi dubleze rușinea, pentru că încasez o “pensie specială nesimțită?”
Este drept, nu întotdeauna a fost așa! Am fost și mândru! Mândru atunci când am fost parte a misiunii NATO din Kosovo, apoi când am fost parte a primei misiuni militare a UE, în Macedonia de Nord, dar și atunci când, membru al Forței de Reacție Rapidă a NATO, eram gata să fiu la aeroport în 48 de ore pentru a pleca în orice punct de pe glob. Am mai făcut și alte mici chestii: misiuni pe teritoriul național, exerciții multinaționale în țară și străinătate, misiuni de reprezentare, instruire etc.
Mi-a fost rușine când cineva a câștigat o campanie electorală pe spatele militarilor, dar viața a dovedit că asta nu i-a curățat dosarul de Securitate.
De atunci, am alternat, ca tot românul: când am fost mândru, când mi-a fost rușine, dar asta nu a depins de activitatea militarilor, ci de câți bani au băgat în campanii unii politicieni care nu au produs nimic, niciodată, pentru români, nici măcar atunci când au fost la guvernare.
Penultima oară, am fost mândru când militarii făceau mici chestii în pandemie.
Mai țineți minte când obișnuiții stăteau în casă, iar specialii preluau spitale ale “civililor” și le repuneau în stare de funcționare? Pentru cei cărora nu le este foarte clar, salvau vieți!
Mai țineți minte când instalau spitale de campanie în timp record și le și operau cu propriul personal medical? Din nou, în traducere simplă, salvau vieți!
Sigur vă amintiți când militarii umblau din poartă în poartă, la oamenii bătrâni și singuri, cu produse alimentare de bază, sigur mai țineți minte când transportau pacienți, măști și alte materiale medicale cu avioanele militare. Ați ghicit, salvau vieți!
Apoi au venit și iar ne-au făcut de rușine, că avem centre secrete de vaccinare și privilegiul de a fi primii pe liste, dar uitau cu grație că ei înșiși se vaccinaseră înaintea noastră, PUBLIC, în centrele militare de vaccinare. Salvau vieți?
Din nou, acum un an, când a izbucnit războiul din Ucraina, am fost mândru de ai mei! M-am convins că suntem bine, în siguranță, și vom rămâne așa!
Unii dintre voi vor spune că am fost în misiuni pentru mine! Eu zic că am fost pentru ambele: și pentru mine și pentru țară! Voi, cei care întrebați asta, ce ați făcut pentru țara voastră?
Unii vor spune că pentru tot ce am făcut în uniformă nu merit privilegiul de a avea o pensie militară de stat (așa se numește în lege). Eu zic că este normal să fiu compensat cumva pentru restrângerile de drepturi constituționale și restricțiile de care am avut parte de-a lungul carierei. Și mai zic că, în caz de ceva, trebuie să mă prezint la unitate în 48 de ore, chiar și la vârsta asta! Nu pensiile militare sunt mari, pensiile românilor sunt mici.
Știți ce? Sunt mândru că sunt militar! Și știu că majoritatea românilor sunt și ei mândri de Armata României!
Și, așa cum am purtat atâția ani tricolorul, pe umăr și în suflet, o voi face din nou, cu mândrie, dacă vreodată țara va avea nevoie de mine!
Ne aduceți la cunoștință că sunteți mândru de cariera dumneavoastra, sau că aveți o pensie nesimțită? Că individ care a trecut prin armata obligatorie amnun anumit respect față de armata, dar trebuie să recunoaștem că militarii nu au pensii nesimțite, dar sunt privilegiați fata de alte categorii. Glorie eterna Armatei Romane.
Dați-mi voie să vă felicit, domnule Daniel Anghel pentru articol, pentru curaj și verticalitate, mai ales din poziția în care vă aflați. Sper ca „Sentinelele” să aibă mereu un sprijin în spada dumneavoastră, la fel ca și în pana de publicist!
Cu respect, Manuel Vlăduț – redactor-șef.
O tara fara o armata eficienta este o tara aflata permanent in pericol. Militarii nostri, mai ales cei care au participat la operatiuni internationale au avut o viata plina de obligatii si privatiuni si de aceea la retragerea lor din viata militara trebuie sa li se asigure o stare materiala corespunzatoare. Ei beneficiaza de pensii ca orice angajat, dar modul cum sunt calculate stabileste statul, care nu a participat la fondul de sigurari sociale si atunci trebuie sa plateasca aceste pensii din buget. Includerea pensiilor militarilor in asa zisepe „pensii speciale”este o manevra politica mizerabila menita sa abata atentia opiniei publice de la probleme reale ale tarii. Evident ca un pensionar care primeste cca 1000 de lei pensie va fi adus la disperare cand i se spune ca un general cu 4 stele, fost comandant in teatrele de operatiuni, Sef al Marelui Stat major, Ministru Apararii primeste o pensie de peste 15.000 lei, evident aveti dreptate, nu pensiile miltare sunt mari, pensiile sociale sunt mici, dar din pacate atat poate asigura sistemul de asigurari sociale. Sa nu uitam ca fiecare pensoinar este dus in spate de un angajat, ceea ce este impovarator pentru buget. Putin stiu ca in anii 80 bugetul de asigurari sociale imprumuta bugetul de stat avand an de an excedent. Situatie nu este de laudat, inseamna ca erau mult mai multi salariati decat pensiunari, probabil fiindca fiecare cetatean era obligat prin lege sa fie amgajat, aftfel era catalogat ca parazit si risca o condamnare penala, iar pe de alta parte pensionarii in conditiile de viata bine cunoscute nu se bucurau de pensie prea mult! Sper ca nu vrem sa ne intoarcem acolo!!!