Ovidiu CUPŞA ■
Polonia a interzis importul de grâu ucrainean, iar Ungaria şi-a înăsprit consiţiile, măsuri protecționiste firești deoarece cantitățile uriașe, scutirea de taxe și comportamentul speculativ al traderilor pun în pericol producția internă.
În aceste condiții România riscă să fie invadată și mai mult de grâul ucrainean, în timp ce producția internă nu poate fi vândută. Ce e de făcut în această situație?
În ultimele luni și producția de cereale, una dintre ultimele performere ale agriculturii naţionale, e pusă în pericol.
Conform măsurilor de salvgardare adoptate în numele solidarităţii internaţionale, grâul ucrainean din recolta anului 2022 ar fi trebuit să tranziteze ţările est europene în drum spre pe piețele africane, nu să fie vândut în România.
Acordul Grain Export Deal, girat de ONU, permitea Ucrainei să exporte cereale prin trei porturi de la Marea Neagră.
Eu unul am mers personal în Portul Odessa, însoțindu-l pe Secretarul General IMO, Kitack Lim, care a verificat modul de aplicare a măsurilor prevăzute în acordul Black Sea Grain Initiative şi m-am convins cu ochii mei că Ucraina are terminale și capacități de operare ce îi permit exportul direct prin Marea Neagră.
Așadar, grâul care tranzitează România ar trebui fie taxat, fie interzis, fie controlat și tranzitat strict, pe rute directe, spre porturile maritime. Nu este ca și cum, prin măsuri restrictive, am pune în pericol economia de război a Ucrainei dar, dacă nu se iau astfel de măsuri protecţioniste justificate, punem grav în pericol economia României iar fermierii români, truditori ai unuia dintre ultimele sectoare agricole performante, riscă falimentul.
Ei nu pot concura la preț un grâu fără taxe obţinut cu un preţ de producţie mult mai mic şi deci cu preţ de vânzare la export sub cel al fermierilor români sau din oricare alte state europene, dar de o calitate inferioară și uneori îmbunătățit genetic.
E normal ca, pentru diversitatea alimentară, țările să cumpere şi să vândă de pe terţe pieţe diferite alimente într-o piață concurențială dar când o țară importă preponderent alimente pe care le-ar putea produce pe teritoriul ei, ceva nu funcționează în agricultura acelei țări.
E și cazul României din ultimii 30 de ani, multiplele cause rezumându-se la:
– subfinanțarea agriculturii față de alte state comunitare prin subvențiile mult mai mici decât în restul UE, ceea ce face ca producătorii români să nu poată susține producția;
– lipsa capacitățor de depozitare și procesare, ceea ce nu permite crearea de plus valoare în industria alimentară;
– suprafețele agricole fărâmițate în sole mult prea mici, dintre care multe sunt încă în circuitul agriculturii de subzistență;
– incapacitatea producătorilor români de a se asocia pentru a procesa și livra cantități mari și constante în piață;
– lipsa forței de muncă în creșterea animalelor, legumicultură etc, care obligă marii producători să se orienteze doar pe producția de cereale.
De aceea, chiar dacă o parte din producătorii mari performează, la nivel macro România nu își poate asigura eficient siguranța alimentară.
Și chiar dacă România şi-a majorat PIB constant în ultimele decenii, agricultura a scăzut în pondere, ajungând la un aport de aproximativ 4%, iar importurile de alimente au fost de 10 miliarde de euro, în creștere cu aproximativ o treime, raportat la anul 2022.
Speculatorii din industria de procesare și distribuție laptelui, a cărnii, mai nou a importului de grâu ucrainean, s-au îmbogățit constant în vreme ce producătorii noştri au rămas captivi, primind sume infime pentru munca lor.
Astfel, s-a ajuns la o decapitalizare a producătorilor autohtone și blocaje care pun în pericol însăși siguranța alimentară a României în condiţia în care unul din ultimele sectoare performante era producția de cereale.
În 2022 România a exportat aproape 13 milioane de tone de cereale, în valoare de aproape 5 miliarde de euro şi dacă și acest sector economic va cădea, România va rămâne o simplă piață de desfacere şi pe acest sector, incapabilă să mai producă ceva în domeniul alimentar. Așadar, specula cu grâu ucrainean trebuie oprită imediat!
Și să nu uităm un lucru: speculatorii de produse agricole ucrainene sunt companii românești care achiziționează, preiau şi distribuie cerealele, profitând de măsura de scutire a taxelor.
Cu siguranță Guvernul României a sesizat pericolul și are în vedere să ia aceleași măsuri ca Polonia sau Ungaria dar aplicarea lor trebuie să fie imediată, pentru că fiecare zi contează!
În rest, Dumnezeu să apere România!
