Dan MIHĂESCU ■
Ieri, când am ajuns acolo, părea că tot oraşul fredona “O, Mangalia, cu mreje de azur şi străluciri de stea o, Mangalia, tu ne eşti sufletul şi inima”!
Or fi fredonat ei mangalioţii şi alatăieri sau răsalatăieri, dar eu ieri m-am nimerit în trecere prin falnicul municipiu al cărui nume e transformat în renume de constelaţia staţiunilor turistice şi mai ales de şantierul naval care, perpetueză numele oraşului dar e situat administrativ pe teritoriul şi mai renumitului sat pescăresc Doi Mai.
Lumea fremăta zic, căci veşti bune se rostogoleau sub formă de zvonuri discrete dar însufleţitoare de speranţă, precum că la şantierul naval o să adie din nou o boare de prosperitate şi cum tot mangaliotul are câte un navalist în casă, e de bine! Pe scurt, lumea zicea că Şantierul Naval Damen Mangalia, unde statul roman este proprietarul a 51% din acţiuni, a semnat un contract pentru construirea a cca şi ceva 300 de tancuri Abrams. Deci, e de muncă, sunt perspective. Oamenii mai zvoneau, deh, cum sunt oamenii că au început să fie instituite măsuri excepţionale de siguranţă, pe specificul noii structure de producţie, cum s-ar zice, sau că şantierul a primit noi certificări de calitate pentru sudurile speciale necesare tancurilor Abrams. Chestii, socoteli.
M-am bucurat şi eu de bucuria lor, mi-am terminat plăcinta, am băut cafeaua şi am luat-o din loc că dacă stai, îţi stă norocul. Şi norocul meu este că nu uit, sunt bine informat şi asta îmi permite să fac analogii.
Astfel, dacă ţin bine minte, cam acum un an, cu ocazia BSDA 2022, se vorbea despre posibila integrare în fabricaţie românească a ASCOD (Austrian Spanish Cooperation Development) ca Maşină de Luptă a Infanteriei și tanc mediu de luptă care este produs de General Dynamics European Land Systems (GDELS), a cărui turela vine și cu lansatoare integrate de rachete ghidate antitanc Spike, folosite și de Armata Română, lansator ce poate fi montat și pe Piranha 5.
Ştiu că exista deja operațional un contract jointventure GDELS-UMB (Uzina Mecanică Bucureşti) dar asta nu face imposibil ca fabricarea turelelor să fie realizată la, să spunem, Ş. N. Damen Mangalia, mai ales dacă s-a certificate şi autorizat specific, unitate din portofoliul Ministerului Economiei condus de Florin Spătaru, fost director Damen România. Mai ales că şantierul naval manageriat de olandezi ar avea nevoie de oxygen.
Dar, astea sunt presupunerile mele. Nu ştiu, nu mă bag. Cei care ştiu ar trebui însă să pună capăt zvonurilor care în egală animează şi înspăimântă oraşul, ami ales că astea nu sunt secrete militare într-o democraţie autentică.
