Leonard MOCANU ■
Zice o vorbă veche cum că la pomul lăudat să nu te duci cu sacul (nici măcar de speranțe) dar, optimist din fire, sper mereu că aceasta se poate infirma. Nu e și cazul FESTIVALULUI TRADIȚIILOR ȘI GASTRONOMIEI PESCĂREȘTI, deschis cu mare pompă de însuși preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa în parcarea (de fapt în jumătate de sfert de parcare) Complexului Expozițional din Mamaia.
Și, ca românul imparțial, vorba lui nenea Iancu, am purces către locul faptei. În ritm de melc, evident, pentru că Șoseaua Mangaliei suportă înlocuirea bordurilor giratoriului de la intersecția cu Hatman Arbore și entuziasmul unor drumari care s-au trezit cu o basculantă de asfalt în plus și au aruncat-o pur și simplu în neantul sensului giratoriu de la Dorally. Parafrazând vorba veche din timpurile apuse, niciun sens giratoriu fără un blocaj de circulație vinerea, în loc de ”bun venit” turiștilor urbei noastre.
Un fel de pace apoi până la intersecția cu Bd. Ferdinand, dacă faci abstracție de bordurile scoase și de lucrările începute și neterminate. Noroc că nu mai e niciun giratoriu. Urmează calvarul Bb 1 Decembrie 1918 şi prelungirea lui Alexandru Lăpușneanu, cu circulație pe trei benzi redusă la una, astfel că ți se taie pofta de tradiții și gastronomie pescărească la malul mşrii.
Într-un târziu, ajunși la locul faptei, ce să vezi? Tradițiile se ”produc” pe scenă unde interpreţi folclorici şi dansatori depuneau, spre lauda lor, eforturi să reprezinte cu cinste etniile din mozaicul cultural dobrogean. Cât privește gastronomia pescărească, ea se rezuma la sub 20 de (să le zicem) standuri ce abundă în produse tradiționale precum saramura de crap, carasul prăjit, gingirica prăjită – spaima berii, dar și tot mai tradiționalele altor meleaguri midii și alte nații de fructe de mare sau dorada prăjită.
Ca unul care am mai umblat prin diverse locuri, știu că turistul caută produsul tradițional al locului. N-ai să găsești la nicio terasă din Belgia, pe nicio stradă din Spania meridională sau în puburile londoneze saramură de crap de la gurile Dunării, ci, respectiv, supa de midii, celebra paella, sau și mai celebrul ”fish&chips”. Noi nu mai suntem nici tradiționali și nici măcar noi înșine. Anul trecut, la Jurilovca, la Festivalul Borșului Lipovenesc, organizatorii au pregătit câteva zeci de mii de porții de borș de pește, servit ”la liber”, dar au existat și standuri unde, contra unui preț adecvat, puteai găsi un storceag de calitate, o felie de nisetru fript și să mă opresc, înainte de a provoca crize pofticioșilor. Alături, standuri cu produse cu specific lipovenesc (tradiționale, care va să zică) – prăjituri, cosmetice, băuturi răcoritoare, articole de îmbrăcăminte și multe altele. Îmi amintesc de un alt târg transformat în fiasco toamna trecută, în parcarea de la Plaja Modern și mă întreb: de ce evită expozanții Constanța? Nu am decât un răspuns: pentru că, prin edilii ei și prin felul în care arată, nu este credibilă.
PS: pe drumul de înapoiere, înarmați-vă cu multă răbdare, dacă doriți să mergeți pe bulevardul Aurel Vlaicu, pentru că veți citi jumătate de roman la semaforul de la intersecția cu Bulevardul Tomis. Asta dacă nu v-ați învățat minte la intrarea în oraș.
