Narcis GAIDARGIU ■
Începând de luni, 24 iulie 2023, în orice moment, guvernul Ciolacu poate dispune majorarea de la 9% la 19% TVA pentru industria ospitalității, deși restaurantele sunt goale, plăjile sunt goale, sezonul estival este compromis pentru al doilea an consecutiv. Măsura va mări prețurile și actualmente mari, comparativ cu puterea de cumpărare a consumatorilor.
Am înțeles că nu sunt bani la buget.
Păi cum să fie, când bugetul e făcut șvaițer de firmele de casă abonate la contracte pe bani publici?
Dar nici asta n-ar fi o mare problemă, cineva capabil trebuie să câștige contractele și să le pună în operă.
Problema apare când firma e câștigătoare din pix sau din telefon, nu posedă nici logistica și nici personalul să asfalteze o bucată de șosea sau bulevard, iar parandărătul este 50% din contract.
Din restul de 50% se asfaltează, se împarte între contractor, subcontractori și sub-subcontractori, iar în scurt timp pojghița de asfalt e făcută praf și se face alt contract.
Alți bani, altă distracție.
De-aia avem în toată țara numai câteva sute de kilometri de autostradă și mii de studii de fezabilitate și pre-fezabilitate, pe milioane de euro bucata, care au termen de expirare, de parcă ar fi alimente cu grad mare de perisabilitate.
De-aia avem guverne care taie panglici la paișpe kilometri de autostradă pe an, dar cu atât mai rău e că sunt ani în care a fost penurie de panglică tricoloră și nu s-au mai inaugurat autostrăzi.
Dar lăsați că am avut programul de pietruire a ulițelor de pământ la sate, prin care s-a bătut piatră pe vreo câțiva zeci de metri de la șoseaua asfaltată.
Și, la fel, programul de înființare a perdelelor forestiere în Dobrogea, pentru prevenirea deșertificării podișului dobrogean.
Urmează probabil, să vorbim cu chinezii că au experiență, un zid sau măcar un val de pământ de-a latul Dobrogei, care să prevină deșertificarea cauzată de valurile de vânt stepic vara și crivăț iarna. Nu râdeți, e lucrare mare, valoarea ar putea să rivalizeze cu a Canalului Dunăre-Marea Neagră. S-ar putea să le placă. Ar putea într-adevăr să schimbe climatul dobrogean și pestre ani, pământul să dea roade mult mai bogate.
De-aia avem poduri care cad lângă alte poduri care au căzut.
E drept, câțiva sunt arestați, altora li s-au prescris faptele, vezi afacerea Bechtel-Adrian Năstase, dar câștiguri ilicite ați confiscat nimic sau mai nimic.
Organigrama Ministerului de Interne (MAI) prevede 1 ministru, 1 secretar general, 3 scretari generali adjuncți, 6 secretari de stat, 4 subsecretari de stat. Cincisprezece în total, cu rang de miniștri, fiecare cu cabinetul său. Asta numai la vârf. Ce fac atâția, se supraveghează între ei? Ministrul e cam singur, n-ar trebui măcar doi-trei pentru eficientizarea muncii, că unul singur nu cred că poate face față celorlalți 14. Un singur ministru poate conduce un minister, dar un secretar sau subsecretar de stat, nu poate comasa două-trei atribuții?
De-aia avem agenții peste agenții, comisii peste comisii, cabinete peste cabinete și consilii de administrație ale regiilor și firmelor cu capital de stat, pline de sinecuriști de partid, pipițe decoltate și botoxate, urcate pe tocuri de cinșpe. Marea lor majoritate sunt fierți 99% pe afacerile personale și restul pentru țară. De la vârf, până la portar și șofer.
Asta după ce, o vreme, șeful proaspăt destituit al ANAF amenința că se uită prin conturile facebook, să vadă în ce figuri se mai sparg maneliștii, vloggerii, bloggerii și chatistele, ca să știe cum să-i tragă de impozit. Le-a dat un semnal, să acționeze low-profile.
A prins vreo doi-trei leșinați, care trebuiau dați exemplu pe teveu, ca la gazeta de perete cu ăia răi.
Nu cu aceiași ochi se uita la parada de fotografii din vacanțe exotice, vuitoane, chanele și diorele care mișună prin parlament, ministere, primării și prefecturi.
Stați liniștiți, mai e mult de furat din țara asta. Se fură de două mii de ani și încă e destul.
Marea corupție începe de la vârf, iar marii corupți se află printre voi. Degeaba vă uitați în jos, într-o societate democratică autentică exemplele se dau de sus în jos, până la talpa țării.
Ce să învețe tinerii noștri? Că cea mai rentabilă activitate din România e hoția de partid? Că dacă ești cinstit, ești prost? Că decât să ai o meserie sau o afacere, cel mai bine e să ai spatele asigurat de partid și să dai cu legea peste mecle la fraieri? De aceea 5-6 milioane de români au plecat din țară pentru o viață mai bună. Acolo s-au născut copiii lor, pe care nu mai are ce să-i lege de România. Așa vor face și tinerii din țară, vor pleca, cu sau fără bacalaureat ori facultate. Un număr mare dintre cei care rămân, vor în administrație, poliție, armată, unde măcar să nu moară de foame, să aibă masă și haine asigurate, să aibă un job sigur, care să le ofere accesul la credite bancare pentru un cămin, plătit până după pensie.
Gaura de douăzeci de miliarde lei din buget, despre care gurile rele spun că ar fi de patruzeci, nu-i dă deloc fiori lui Ciolacu. A găsit soluția.
În iunie a făcut vălurele – că nici valuri ca lumea n-au fost – cerându-le marilor lanțuri de magazine să reducă de bunăvoie, pentru jumătate de an, adaosul comercial și prețurile la alimentele de bază, cam opt la număr.
La puțină vreme, în iulie, ne anunță măriri de taxe, impozite și accize la carburanți, la alimente, la proprietăți. Păi, mărirea nu o să afecteze prețul la cele opt alimente de bază? Alea stau înfipte sub crampoanele lui Ciolacu?
După ce de la 1 ianuarie curent guvernul lui Ciucă a mărit TVA în industria ospitalității de la 5 la 9%, acum Ciolacu nu se lasă mai prejos, vrea 19%.
Tot de la 1 ianuarie 2023 impozitul pe dividende a fost majorat de la 5 la 8%, dar Ciolacu vrea 10%.
Asta în timp ce programul de ajutor pe schema de finanțare Horeca 2 stagnează din 2022. Deși programul lansat în consultare publică de Ministerului Antreprenoriatului și Turismului (MAT) pe 12.10.2022 a fost inclus în bugetul pe 2023 al MAT, totuși în proiectul de buget de stat pentru anul 2023 aprobat de parlamentul României în data de 14 decembrie 2022, programul Horeca 2 figurează cu zero credite de angajament și tot zero credite bugetare.
Așteaptă tot de la Uniunea Europeană fonduri nerambursabile pentru finanțarea acestui program.
Ca să nu zică lumea rea că nu taie și din cheltuieli, Ciolacu a ordonat să se șteargă două sute de mii de posturi din aparatul bugetar și așa neocupate, deci pentru care bugetele alocate se întorceau oricum, pentru realocare, la bugetul centralizat.
OK, am înțeles că nu sunt bani la buget.
În timp ce ni se pregătesc măsurile de austeritate, sunt ministere care pe ultimii metri schimbă parcul de automobile al instituțiilor din subordine. Au o slabiciune la mărcile germane.
Nu se întrevăd măsuri reale de reducere a aparatului bugetar, nici măsuri de stimulare a afacerilor.
La nivelul unei firme, un bun manager ia măsuri de mărire a portofoliului de clienți, prin înțelegerea nevoilor și dorințelor segmentului de piață căruia i se adresează, reducerea cheltuielilor neesențiale, optimizarea programului de funcționare și eliminarea timpilor morți, crearea unor pachete de ofertă atractive, marketing și promovare în scopul de a crește numărul unităților de produs vândute, respectiv creșterea încasărilor.
În ultimul rând se gândește la reducerea schemei de personal și în ultimul-ultimul rând la mărirea prețurilor, iar dacă o face, este bazată ponderat pe o creștere reală a cheltuielilor cu creșterile de salarii, cu materii prime și materiale, aprovizionare, energie și combustibili, taxe și impozite și încă altele.
Nu mărește prețul articolelor puse în vânzare pentru că vrea să-și cumpere merțan, vilă cu piscină în buza plăjii sau să-și dezvolte pe verticală sau orizontală afacerea.
Dacă vrea să se dezvolte, apelează la profitul nerepartizat pe dividende, credite rambursabile sau nerambursabile, credite personale, ale familiei sau prietenilor.
Dacă nu face așa, e un bou și merită dat afară. Dacă se poate, dacă nu, oricum se dă singur afară, că-l părăsesc clienții.
Vrea nu vrea, managerul ăsta este ori un premiant, ori o victimă a meritocrației. De ce? Pentru că lucrează într-un mediu concurențial și nu-l ține nici familia, nici partidul, nimeni și nimic suspendat în scaunul funcției, mai mult decât performanțele.
Revin. Am înțeles că nu sunt bani la buget.
N-ați înțeles că Horeca nu e toată digitalizată și chiar dacă ar fi, nu e toată făcută din mecuri și keiefsiuri?
Mai bine de 85% din horeca e deținută de afaceri mici și foarte mici.
Care au banul pe mână. Ăla care trebuie să ajungă la buget.
Și, pentru că vreți să adunați banul cu arcanul, haiducii ăștia din horeca știu metoda străbună de pustiire a satelor, ardere a holdelor și otrăvirea fântânilor.
Sunt operatori care în două luni de sezon primesc zilnic cinci-șase mii de clienți la masă. Mii pe zi, nu sute.
La 5% TVA, ba chiar și la 9% vor să pună liniștiți capul pe pernă, dar la 19% nu mai vor, că devine al naibii de tentant. Banii trec pe la ei, înainte de a ajunge la buget.
O să le dați amenzi, se vor confisca sume neînregistrate, vor fi ceva dosare, dar banii la negru vor constitui și o sursă de corupție, deopotrivă tentanți pentru toți factorii implicați.
Doar nu credeați că sunt atât de naiv!? O mare parte din șpăgi vor fi împinse în sus, către corupții dintre voi, ăia pe care-i țineți în brațe din obligații de partid, de încuscreli, de care or mai fi.
Marea majoritate a organelor de control nu au o abordare amiabilă. Nu știu să constate neconformități pentru care să dea termene de rezolvare, să consilieze dacă apar probleme în rezolvarea acestora și apoi să plesnească amenzi unde e reavoință și inconștiență crasă. Toate știu numai cu amenzi, pentru aspecte minore, gen „aveți praf pe cantul ușii frigiderului și firimituri pe jos în bucătărie”, sub pretextul că așa trebuie, că vin alții și mai răi după ei. Marea majoritate a proceselor verbale sunt atacate și câștigate în instanțe, vezi sutele de mii de amenzi date în pandemie, care au suprasaturat instanțele de judecată, în final anulate.
Acționează la ordin. La ordinul unor conducători avizi de funcții și mărire, care știu să-și încovoaie spatele, tot la ordin. La ordinul unor prea înalți demnitari lacomi și disperați să adune cât mai mulți bani la buget, nu contează prin ce mijloace. Periodic, scot în față tot felul de certați cu legea, care chiar își bat joc de clienți și de legi, dar creează impresia falsă că toată industria ospitalității este la fel. Și instituțiile de control, și instanțele cheltuie bugete consistente, iar de încasat la buget se încasează foarte puțin în urma acestor acțiuni. Nu se dă publicității, sau pentru că nu se cunoaște, o evidență financiară comparativă la nivel de țară, între costurile implicate și încasările rezultate. În concluzie, și pe acest ultim aspect, putem declara falimentul.
Cum pot în alte țări, instituții de control mai puțin contondente, dar în niciun caz tolerante, să aibă o atitudine amiabilă, să consilieze în vederea rezolvării neconformităților constatate, iar după rezolvarea acestora, nu-i mai vezi cu anii, decât dacă nu-ți vezi de treabă. Că nu dorm, investighează, iar când închid cercul informațiilor, acționează.
Atitudinea amiabilă are acolo multiple avantaje în societate: stabilitate, siguranță, încrederea întreprinzătorului că nu poate fi victima oricui îi calcă în picioare afacerea, exagerând aplicarea legii, disproporționat cu fapta, încrederea organelor, după un număr de ani, că acolo undeva în mediul de business acționează persoane responsabile, toate având ca rezultat mersul sănătos al ramurii economice și al societății în general.
La noi, per total nu se vor încasa mai mulți bani la buget, ci dimpotrivă. Cel puțin, nu din horeca. Dar voi veți face studii și estimări pe care le veți raporta Uniunii Europene, după care nu voi vă veți plânge că nu s-au realizat, că nu mai aveți timp. Se va plânge următorul guvern pentru greaua moștenire. Rețeta este arhicunoscută. Dar voi veți evita la mustață ratarea fondurilor din PNRR, bazată pe previziuni, adică pe niște promisiuni.
Problema cu atât mai mare este a operatorilor cinstiți, care vor activa într-un mediu concurențial instabil, neloial și neortodox, în care vor fi amestecați la grămadă cu haiducii din Horeca.
Probabil mulți vor falimenta, dar vouă vi se rupe pentru că, în ultimii ani ați reușit să asmuțiți opinia publică împotriva industriei ospitalității spre ai cărei patroni arătați cu degetul, că vor să și-o facă mare pe spatele clientului, nearătând cauzele pentru care s-a ajuns aici, cauze ale căror generator sunteți prin măsurile care mai degrabă sunt terapie de șoc, decât stimulatorii.
Și, vorba lui Ludovic Orban, alt deștept, HORECA e doar 5% din PIB, nu-i așa?
