Leonard MOCANU ■
Încă nu s-au stins ecourile simulărilor examenului de bacalaureat, unde aproape 40% dintre viitorii absolvenți nu au reușit să obțină notă de trecere, că Internetul a fost inundat de o propunere pestilențială cu pretenție identitară lansată de un oarecare Luca Istodor, activist LGBTQ, care susține că a identificat o soluție pentru a exprima în limba română forma neutră de sex, căruia el nu se sfiește să-i zică gen. Soluția, promovată într-o publicație de mi-e și rușine să-i zic pe nume la noi în ziar, ar fi adăugarea sufixului ”x”, pentru a elimina terminațiile ”genizate” la substantive, adjective și pronume.
Propunerea ilară ar trebui să dea o satisfacție în plus persoanelor care nu se identifică genului (de fapt, sexului) masculin sau feminin, precum și persoanelor feministe, care se simt lezate când un grup mixt este definit și prezentat exclusiv prin forma masculină. Din câte înțeleg, această soluție va aduce numai note de zece la examenele de limba română, care ar deveni astfel mai ”queer”. Adică mai ciudată, dacă e să dăm crezare explicațiilor ”on-line”, sau mai permisivă (limba) cu minoritățile sexuale sau cu acele comunități care au practici sexuale non-normative.
Nu îmi doresc să intru în polemici legate de preferințe sexuale, practici sexuale sau toleranță versus intoleranță față de acestea. Este treaba lor ce și cum aleg să-și trăiască viața. Totuși, să siluim limba română (inclusiv prin introducerea unor termeni din alte limbi, care ajung să pună în umbră termeni consacrați de mai multe generații) cu unele reguli pentru care atâtea personalități, de la cronicarii moldoveni la marii romancieri contemporani, de la Eminescu și Creangă la Păunescu, Alexandru Graur sau Pruteanu s-ar întoarce în morminte.
Nu mai vorbim despre sexul unei persoane, așa cum apare inclusiv pe actele de identitate, ci de gen, pentru că noi, românii, suntem primitori (și primitoare, evident) și acceptăm cu inima deschisă termeni din alte limbi, în special din engleză. Apropo de această calitate a noastră, am căutat și eu termenul ”genizat/genizată” și, ce să vezi, nu a încăput în niciun dicționar, inclusiv în cel actualizat de neologisme Ediția a II-a 2015, al lui Florin Marcu, apărut la ditura Saeculum Vizual. Nu s-au născut încă academicienii ăia care să-l îngăduie. Dar nu sună ”cool” atunci când în folosim, chiar dacă nimeni nu înțelege ce spunem?
În ce ar consta, de fapt, această ”găselniță”? În loc să vorbim de un grup de prieteni, de exemplu, caz în care LGBTQ-iștii sau feministele s-ar putea considera discriminați, vom vorbi despre ”prietenx”. În loc ca o fată să-i spună prietenului că părinții ei i-au impus să fie în casă la ora 21.00, îi va spune că ”părintx”… Aici deja întrevăd o problemă, pentru că substantivul cu forma de plural propusă va mai trebui și articulat. Deci, va fi ”părințxi”, sau ”părințxii”? Și dacă cineva se gândea că specialiștii (pardon, specialiștx) Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan-Alexandru Rosetti” al Academiei Române, nu aveau treabă, iată că li s-a dat cu vârf și îndesat. Să înființeze noi reguli, să ne învețe să le folosim în scris, dar mai ales să pronunțăm astfel de cuvinte ”jignitoare” pentru unii. Pentru că, dacă alăturarea lui ”x” la unele consoane este mai ”comestibilă”, în foarte multe cazuri această regulă ne va apropia în pronunție de limbi arhaice.
Ar mai fi o mare problemă, la care probabil autorul acestei idei nu s-a gândit. Revoluția lexicală, gramaticală și mai ales fonetică va semna certificatul de deces al manelelor și-i va pune pe butuci pe ”regii” încoronați și neîncoronați ai acestui gen. Cum vor mai suna versurile pe ritmuri orientale, atunci când vor trebui să-și arate dragostea față de prietenx și ura față de dușmanx. Pentru că această regulă va trebui să fie valabilă și la bine și la rău. Evident, ”masculiniștii” și heterosexualii vor cere imperios ca ”în propoziție” să fie vorba și despre ”ele”, nu numai despre ”ei”.
Și iată că ajungem la un paradox: o asociație de elevi solicită eliminarea examenului de bacalaureat, pentru că elevii (iarăși pardon, elevx, sau elevxi, sau elevxii) sunt puși să memoreze texte, analize sau reguli, pe de altă parte, și fără aceste ”invenții” limba română nu este prea digerabilă pentru învățăcei, darămite să o mai complicăm. Personal, eu aș vedea o soluție cam așa: membrii comunităților care se simt lezați de forma actuală a limbii române să și-o însușească și să o folosească așa cum este ea acum atunci când sunt în public, în documente și acte oficiale, și să folosească propria ”păsărească” atunci când vor să se identifice cu și în grupurile de care pretind că aparțin.
Când mă gândesc ce simplu rezolvase această dilemă existențială sfânta simplitate a logicii țărănești în trecut, căci atunci când se năștea un prunc moșica lui ieșea în prispă și declama ca să audă tot satul: are snagă, sau n-are snagă, după caz!
În final, pentru a exemplifica imaturitatea unei astfel de propuneri, voi încerca să pun în practică această aberație, care ar scoate, probabil, din literatura română și din conștiința neamului pe Eminescu, pe Goga, pe Ion Creangă, și nu numai.
A fost odată ca-n poveștx
A fost ca niciodată
Din rudx marx împărăteștx
O prea frumoasă fată.
Și era una la părinx
Și mândră-n toate celx
Cum e fecioara între sfintx
Și luna între stelx.
Sau
La vox aleargă totdeauna
Truditu-mi suflet să se-nchine;
Vox singurx străjuiţi altarul
Nădejdii noastre de mai bine.
Al vostrx-i plânsul strunei mele,
Creştinx ce n-aveţi sărbătoare,
Vox, cei mai bunx copx ai firii,
Urziţx din lacrimx şi sudoare.
Precum și:
Nu ştiu alţx cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţx jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţx, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!
Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţx, şi fraţx şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copx şi copilele megieşx erau de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea!
Judecați și dumneavoastră!
