Leonard MOCANU ■
Cum și-au mai amintit toți că sunt români începând de luni seară! De la politicieni la copiii de țâță, toată lumea postează imagini cu David Popovici cu medalia la gât. Fiecare are un motiv: unul e frate bun de cuscru vitreg cu un văr de-al patrulea de-al unui unchi de-al șaptelea al mamei lui David; altul și-a amintit că bunicile și-au uscat rufele la același soare; un al treilea parcă ține el minte că au călătorit o dată în același autobuz când mergeau la grădiniță.
Despre politicieni, ce să mai vorbim: unul ține cu Dinamo de trei generații (a ținut și cu Steaua când a câștigat Cupa Campionilor Europeni, dar nu poate să enumere trei jucători din acea echipă); altul e fericit că a plătit fiul său o amendă de circulație și crede că familia lui a cotizat astfel la Dinamo; al treilea, poate jura că natația a fost sportul lui preferat, încă de când s-a înnămolit într-o baltă în fața porții. Niciunul nu este capabil să ne spună cam câte bazine de dimensiune (nu de calitate) olimpică sunt în România sau câte inițiative parlamentare a avut el în cele n-șpe legislaturi pentru promovarea (ar trebui impunerea) educației fizice în rândul tinerei generații.
Știm însă cum la Mamaia, tot cu ajutor politic la vremea respectivă, un fost sportiv de performanță a transformat singurul bazin olimpic de înot în sală de bingo.
Nu spune nimeni că jumătate dintre copii sunt scutiți de la orele de educație fizică pentru că părinții consideră această disciplină fundamentală concepută formarea și educarea armonioasă a tinerilor încă din antichitate a asigura, pierdere de timp. În schimb aceiași tutori legali au grijă să le ofere buget personal pentru exersarea fițelor în cluburile mondene, la terase și prin baruri, să le asigure transportul în siguranță cu mașini de lux, în drum spre mare și unde nu-i autostradă are tata elicopter. Ei sunt tinerii minunați cărora li se asigură expunere mediatică pentru fiecare pârț tras de animalul de companie.
Nu, performanța lui David Popovici trebuie văzută ca un strigăt disperat al unui tânăr care a ales să-și trăiască viața în România și să bată lumea pornind din mocirla în care trăim. Când Țiriac și Năstase jucau finala Cupei Davis, copii jucau tenis de câmp pe imaș, cu mingi de cauciuc de 1,25 lei, cu palete de placaj și cu fileu de sfoară. Când Nadia lua trei medalii olimpice și șapte de 10 la Montreal, toate fetele se agățau de crengi sau de barele de scuturat covoare și se visau pe prima treaptă la Olimpiadă, peste 10-15 ani. Acum David Popovici a luat aurul la Paris. Câți părinți își vor trimite copiii la natație de mâine, și dacă o vor face, unde vor găsi un bazin, un profesor dedicat și câți bani vor trebui să scoată din buzunar?
În loc să vă pozați lăcrimând cu imaginea lui David Popovici în brațe, dar gândindu-vă la vacanțe pe plaje virgine din cine știe ce colț al lunii, mai bine propuneți și susțineți legi sau acte normative de sprijinire a sportului juvenil, faceți din ziua de sâmbătă o zi a sportului de masă, construiți și deschideți bazele sportive pentru tot românul care dorește să facă mișcare, găsiți metode benigne pentru a sprijini prin sponsorizare sportul și sportivii țării, încurajați profesorii și antrenorii să descopere tinere talente, sau măcar nu aruncați cu bolovani și nu le puneți frâne și tălpi celor ce încearcă să construiască ceva.
Iar pentru toți ceilalți, parafrazându-l pe Iisus, lăsați copiii să vină la sală sau pe terenurile de sport, încurajați-i să se dezvolte fizic, să aibă corpuri construite frumos, să facă mișcare în aer liber. Uitați-vă câți supraponderali din rândul tinerei generații nu sunt capabili să se miște armonios de la mașina de lux din care coboară, până la ușa clubului de fițe și faceți din ei excepții, nu regulă.
Gândiți-vă ce i-o lipsi Jessicăi Pegula, fiică de miliardar, de face tenis de înaltă performanță și înțelegeți că sportul și educația fizică nu sunt numai pentru cei săraci. Întrebați-vă ce-i lipsește lui Djokovic sau lui Nadal de nu renunță! Luați-i pe ei drept exemplu, luați-o drept exemplu pe Oksana Chusovitina, gimnastă uzbekă participantă la opt ediții ale Jocurilor Olimpice, sub drapelele a trei state, care a încercat calificarea pentru a noua participare, la aproape 49 de ani. Dincolo de performanțele lor, de banii și faima pe care le câștigă, acești oameni și mulți alții ne îndeamnă să facem, noi și familiile noastre, sport, dacă nu de înaltă performanță, măcar pentru întreținere și pentru sănătate.
Renunțați la a mai posta fotografii cu David Popovici, dându-vă români pentru cinci minute, sau cu cățelul ori găina de companie. Faceți sport, încurajați-vă copiii și nepoții să facă sport și mișcare, în tăcere, asemenea creștinilor adevărați care postesc fără să-și pună cenușă în cap sau stea în frunte!
