Manuel VLĂDUȚ ■
Prima dezbatere electorală publică între Kamala Harris și Donald Trump s-a încheiat cu un scor indecis marți noaptea. În timp ce staful campaniei lui Trump îl declară câștigător al acestei confruntări, susținătorii Kamalei afirmă că ea este cea victorioasă în această dispută televizată. Chiar și BBC o vede câștigătoare pe Harris. „Seara de marți a înclinat frecvent în favoarea vicepreședintei, a scris Anthony Zurcher, corespondentul din SUA al BBC.
În repetate rânduri, Harris l-a pus pe Trump în defensivă, cu o serie de lovituri și ironii pe care acesta s-a simțit obligat să le abordeze. Ea l-a numit slab. A spus că liderii străini râd de el. A spus că oamenii au plecat mai devreme de la mitingurile sale din cauza „epuizării și plictiselii”.
Harris a intrat în această dezbatere cu puncte slabe clare în mintea multor americani, pe teme precum inflația, imigrația și retragerea din Afganistan. În cea mai mare parte a timpului, Trump nu a reușit să lovească retoric – iar în zilele următoare ar putea ajunge să regrete ocazia ratată, scrie jurnalistul BBC.”
Ascensiunea Kamalei Harris continuă. Dar este ea oare omul potrivit pentru Casa Albă? Ce se ascunde cu adevărat în spatele carismei și a zâmbetului ei larg? Iată ce scrie ziaristul Amber Duke în „The Spectator World Magazine”:
“Vicepreședintele Kamala Harris a fost împinsă în vârful blocului democrat din 2024 în urmă cu mai bine de o lună – și încă nu este complet clar cât de multă implicare a avut în efortul de a-l forța pe președintele Joe Biden să se retragă din campania sa de realegere. Este o întrebare care merită clarificată, deoarece se dovedește că ea are un istoric în obiceiul de a-și „depăși” șefii.
În timpul primului interviu la CNN de joi seară, Harris a spus că a susținut evaluarea ei asupra capacității cognitive a lui Biden după dezbaterea sa împotriva fostului președinte Donald Trump. Dar nu a fost întrebată dacă a jucat un rol în lovitura de palat de la Casa Albă. Raportările indică faptul că Barack Obama, familia Clinton, Nancy Pelosi și Chuck Schumer, printre alții, l-au convins pe Biden să se retragă. Harris nu a fost nominalizată ca unul dintre „instigatori”, dar, desigur, a beneficiat enorm de pe urma eforturilor lor. Ea a reușit să ajungă la nominalizarea democrată fără a trece printr-un proces primar tradițional și acum și-a etichetat campania drept una pentru „viitor”, în ciuda faptului că în prezent servește în administrația Biden.
De curând, Harris l-a lăsat pe Biden „în drum” și a fost desemnată candidata Democraților în cursa prezidențială din acest an. Dar să privim retrospectiv, cum și-a început Kamala Harris cariera politică.
În februarie 1998, Harris a fost numită de procurorul districtual din San Francisco – Terence Hallinan, să servească drept asistent al său. Hallinan a fost un activist comunist radical cu o lungă istorie de soluționare a disputelor prin lupte directe, cu care a câștigat biroul de procur la alegerile din 1995 (în același an în care iubitul lui Harris, Willie Brown, și-a câștigat scaunul de primar).
A fi asistent al procurorului districtual a fost cel mai înalt loc de muncă al lui Harris până în acel moment – Brown a numit-o la Consiliul de Apel al Asigurărilor de Șomaj din California cu patru ani înainte, în 1994 – și a lucrat acolo timp de doi ani, urmărind cauze majore precum omucideri, furturi și agresiuni sexuale. Ea a părăsit biroul în 2000 pentru a lucra la cazurile de abuz și neglijare a copiilor la Primărie. Destul de interesant, fosta gazdă Fox News, Kimberly Guilfoyle – actuala logodnică a lui Donald Trump Jr. și prima soție a guvernatorului Californiei, Gavin Newsom – a lucrat ca procuror în biroul din San Francisco, dar a fost concediată când Hallinan a preluat mandatul. Ulterior, Guilfoyle a acuzat-o pe Harris că i-a blocat întoarcerea la birou, ceea ce Harris neagă. Guilfoyle a fost reangajată de Hallinan pentru a servi ca asistent al procurorului în anul 2000, după ce Harris a plecat să lucreze la Primărie.Fred Gardner, care a ocupat funcția de secretar de presă pentru Hallinan începând cu ianuarie 2000, a scris pentru Anderson Valley Advertiser despre timpul în care a lucrat la acest birou alături de Harris. El a remarcat că Willie Brown o recomandase cu căldură pe Harris pentru această poziție (deși nu se mai întâlneau la acea vreme) și că Hallinan avea o pasiune profundă pentru ea, de asemenea. „El a vorbit cu respect și afecțiune deosebită pentru Kamala Harris”, și-a amintit Gardner în articolul din 2020. Harris a fost adesea pus la dispoziție pentru interviuri, atunci când Hallinan nu era prezent. Dar au existat semne de avertizare că Harris era pregătită să se întoarcă împotriva șefului care i-a oferit atât de multă responsabilitate și notorietate publică.
Gardner a spus că asistentul șef al lui Hallinan, Darrell Salomon, l-a avertizat să nu o facă pe Harris o vedetă pentru că ar intenționa să candideze împotriva lui Hallinan în campania lui de realegere din 2003: „El a spus că nu vrea ca eu să direcționez întrebările presei despre Prop 21 către Kamala, deoarece ea plănuia să candideze împotriva lui Hallinan în noiembrie 2003. „Are o agendă!”, a afirmat Salomon”. Salomon a avertizat în continuare că Harris era „al naibii de… Willie Brown” și că era „protejata” lui, ceea ce înseamnă că nu trebuie să aibă încredere în ea.
Gardner a întrebat-o pe Harris dacă chiar plănuia să candideze împotriva lui Hallinan în 2003. Ea a negat. „Am întrebat-o pe Kamala fără îndoială, dacă plănuia să candideze în 2003. Ea a spus: „Nu, dacă Terence decide să candideze pentru un al treilea mandat”. I-am spus lui Terence, care nu o crede”, afirmat acesta.
De asemenea, Gardner îa mai insistat că nu „a surprins niciodată” vreun „plan neloial” al Kamalei Harris. Dar Hallinan avea dreptate.
Harris nu numai că a candidat împotriva lui Hallinan în 2003, dar a fost în mod repetat dornică să-l lovească acolo unde doare mai tare. Orice sentiment de loialitate față de șeful ei s-a evaporat odată ce ea a părăsit biroul și cu siguranță când cei doi s-au înfruntat la alegeri. Ea a sugerat în timpul unei dezbateri secundare că Hallinan era corupt și că ar putea fi nevoită să-l judece. Ca răspuns la acuzațiile că relația ei cu Brown i-a ajutat cariera, Harris a susținut că Hallinan conducea un „loc de muncă desfrânat, în care procurorii făceau sex la birou”, a titrat New York Times. De asemenea, ea a făcut o declarație incendiară despre biroul lui Hallinan, ca fiind în „dezordine”, referindu-se la un incident în care paisprezece procurori s-au întors de la prânz, pentru a găsi un slip roz pe scaunele lor. Dar acel incident a avut loc la scurt timp după ce Hallinan a preluat mandatul și cu mult înainte ca Harris să se alăture echipei sale…
Anunțul de închidere a campaniei lui Harris, a vizat faptul că biroul procurorului fusese condus exclusiv de bărbați albi! „Angajații lui Harris se duseseră la bibliotecă și preluaseră fotografii de peste un secol ale procurorilor districtuali din San Francisco, fiecare din 1900 până în 2003. Toți erau bărbați albi”, a titrat ziarul Politico.
După alți douăzeci de ani, Harris operează din nou după același manual – făcând tot ce este necesar pentru a merge înainte, chiar dacă asta înseamnă să-i înjunghie fără milă pe aliații de odinioară. Când a candidat împotriva lui Joe Biden în 2019, în timpul alegerilor primare democrate din 2020, ea a sugerat cu tărie că acesta era un rasist pentru că s-a opus măsurilor de transport școlar și i-a lăudat pe senatorii segregaționști… pentru ca mai târziu să se alăture campaniei sale pentru alegerile generale ca partener al candidatului la prezidențiale. Iar când liderii democrați l-au dat stopat pe Biden, ea aștepta jubilând, gata să preia conducerea. Hallinan, Biden… amândoi au fost doar obstacole incomode pentru urcarea lui Harris la putere.
Într-un alt sincronism, Harris a fost acuzată că a furat platforma politică a lui Hallinan când a candidat împotriva lui în 2003. „A făcut un efort mare, un efort de succes, pentru a-mi ținti alegătorii. Ea a adoptat aproape toată agenda mea”, a spus el.
În timpul campaniei din 2024, Harris a eliminat mai multe politici de la Trump, inclusiv eliminarea taxelor pe bacșișuri și creșterea creditului fiscal pentru copii.,,
Aceasta este povestea ascensiunii sale, care spune multe despre caracterul Kamalei… Rămâne de văzut cum va evolua dacă va câștiga președinția SUA, căci de viitorul președinte al Americii va depinde de fapt soarta Europei dar și a întregii politici mondiale.
