Dan MIHĂESCU ■
Există o țară miraculos de frumoasă și pitorească la Marea Ionică și Adriatică, oarecum în oglindă cu Peninsula Apenină, dar care mereu a fost copilul sărac și teribil al bătrânului continent – Albania.
Țara a fost pe rând absorbită de otomani în imperiu, odată cu cucerirea Bizanțului, apoi încorporată Italiei de fasciștii lui Mussolini, luată sub pulpană de al III-lea Reich și sucită la stalinismul sovietic, după eliberarea de către partizanii iugoslavi ai lui Tito, la sfârșitul celui de-al II-lea Război Mondial. Sunt sigur însă că puțină lume mai are habar despre paradoxul reprezentat timp de mai bine de 45 de ani de către Republica Populară Socialistă Albania (Republika Popullore e Shqipërisë) pe scena politică internațională când micul stat comunist cu suprafața de 28.748 km² și o populație de ceva peste 2 milioane de locuitori, în prezent, s-a aflat permanent în război cu SUA și în conflict deschis cu vecina RSF Yugoslavia, URSS și mai apoi cu Republica Populară Chineză.
Motivul era pur politico-ideologic căci Albania, condusă de Enver Hodja, și-a menținut neîntinată linia dură a comunismului stalinist până în 1992 drept pentru care s-a declarată inamică cu toate statele socialiste care nu au achiesat sau au abandonat, pe rând, această politică. Primii au fost vecinii iugoslavi, care de la început n-au pupat inelul lui Stalin, apoi URSS care sub Nikita Hrușciov a început destalinizarea și asta a dus inclusiv la retragerea Albaniei din Pactul de la Varșovia, în 1961. În timp ce pe scena politică internațională, Republica Populară China rămăsese singurul mare prieten al Albaniei, guvernul comunist de la Tirana transmitea zilnic ultimatumuri oficiale către URSS, pentru abandonarea liniei politice deviaționiste de la bolșevismul stalinist. Bine, și RDP China era în șucăr cu URSS-ul lui Hrușciov, pe același motiv, că-l scoseseră pe Stalin din Mausoleul lui Lenin, dar una-i China, alta-i Albania. Mă rog, albanezii lui Enver Hodja se mândreau teribil cât de tare se auzea tropăitul lor stalinist pe scena mondială, în cadență cu China, precum bancul cu șoarecele și elefantul, până când a mierlit și Mao.
Apoi Albania a început să se strice la mațe și cu unica prietenă de pe scena mondială, urmare a vizitei președintelui american Richard Nixon, în China, din 1972 până în 1977 când Enver Hodja i-a executat din scurt pe chinezi, după ce Hua Guofeng, succesorul lui Mao, a lansat “Teoria lumii a treia” ca bază pentru noua sa politică externă. Tot în acel an dictatorul stalinist de la Tiran a apreciat că a primit un nou afront inacceptabil de vreme ce președintele iugoslav mareșalul Iosip Broz Tito fusese întâmpinat de noua conducere a Partidului Comunist Chinez (PCC) la Beijing. Urmare a acestei succesiuni de evenimente nefaste, pe 7 septembrie 1977 Albania a declarat China țară revizionistă similară cu URSS și Iugoslavia iar la mai puțin de un an, pe 13 iulie 1978, Beijingul a anunțat, la rândul său, încetarea ajutorului economic acordat Tiranei.
Se pare că nostimadele de politică internațională ale Tiranei nu aveau să se finalizeze după ieșirea țării de sub pulpana stalinismului căci iată, de dată recentă, președintele Consiliului de miniștri, Edi Rama, a uimit printr-o declarație făcută în plenul Adunării Generale a ONU – Albania este dispusă să creeze pe teritoriul său primul stat ecleziastic musulman șiit din Europa!
Într-un articol publicat pe site-ul Europeancorrespondent.eu, ziaristul, Silvio Icka, detaliază mișcarea surprinzătoare prin care președintele guvernului albanez și-a propus să creeze un stat religios musulman într-o țară membră a Alianței Nord Atlantice, din 2009 și candidată la aderarea la UE din iunie 2014.
Inspirându-se, aparent, de la modelul italienesc al Cetății Vatican, Albania s-a declarat a fi în proces de a-și crea, în „oglindă”, propriul micro-stat ecleziastic musulman, în granițele țării sale, dar observatorii interni opinează că totul este doar o manevră politică ieftină pentru a distrage atenția de la scandalurile politice de corupție.
Printr-o mișcare ce a surprins pe toată lumea, premierul albanez Edi Rama a anunțat la Adunarea Generală a ONU, de la New York, că intenționează să creeze un microstat-musulman pe teritoriul țării – cel mai mic din lume, de doar 11 hectare pătrate.
Președintele Consiliului de miniștrii albanez a lansat ideea creării acestui stat pentru Mișcarea Musulmană “Bektashi”, o școală filozofică sufi a islamului șiit ce reprezintă aproximativ 5% din populația țării. Potrivit premierului socialist Edi Rama, Statul “Bektashi” va avea aibă propria administrație, pașapoarte și granițe, dar fără ambiții militare și teritoriale. Din declarații se înțelege că viitoarea administrație ecleziastică nu ar aplica un cod vestimentar pentru femei și ar fi permis alcoolul, în limitele sale teritoriale. Despre liderul religios al Ordinului “Bektashi”, Baba Mondi, se cunoaște a fi un critic fervent al extremismului ce a participat la marșuri împotriva terorismului. El a spus că noul microstat ecleziastic ar putea avea un mic serviciu de informații dar a promis că nu va căuta să-și extindă teritoriul, deși Complexul Bektashi a suferit pierderi de teren de-a lungul anilor, iar premierul Rama a anunțat deja că granițele noului stat vor reflecta ceea ce secta deține în prezent, nu ceea ce a fost confiscat de comuniști. Baba Mondi consideră planul de statalitate propus de premier drept “un miracol” și speră ca SUA și alte puteri occidentale să recunoască suveranitatea statului său.
Premierul Rama a mai declarat că scopul său este să facă prin acest demers un centru de „moderare, toleranță și coabitare armonioasă și pașnică”.
Criticii se declară în mod firesc luați prin surprindere de această idee care r nu a fost dezbătută anterior în public și pe care o percep, mai degrabă, ca o văd manevră a executivului de a distrage atenția de la scandalurile de corupție, a proliferării crimei organizate în țară și pentru crearea unei imagini favorabile în presa străină.
Pentru înfăptuirea acestui demers trebuie modificată constituția și asta ar putea submina neutralitatea a statului în chestiunile de credință, subliniază comentatorii interni. „Este un prim exemplu al modului în care Albania este condusă ca o feudă personală, unde deciziile politice nu se bazează pe instituții”, a declarat Afrim Krasniqi, directorul think tank-ului Institutul de Studii Politice din Tirana, într-un interviu acordat pentru publicația “Perspectiva balcanica”.
Ordinul Sufi moderat al lui Bektashi întemeiat de Hācɪ Bektaš Velī (Sfânt) care, conform tradiției hagiografice, ar fi ajuns din Horasan în Anatolia, zona Turciei actuale, în jurul secolului XIII, își are sediul în Albania încă din anii 1930. Influența Ordinului Bektashi în Balcani poate fi urmărită încă din secolul al XVI-lea, când regiunea făcea parte din Imperiul Otoman, promovând o formă tolerantă a islamului ce îmbină înțelegerea flexibilă a Coranului cu misticismul, cu aspectele religiilor preislamice ale Turciei și reverența față de liderii spirituali decedați numiți derviși. Ordinul sufist Bektashi și-a mutat sediul din Turcia la Tirana, în urmă cu aproape un secol. Această mișcare a urmat închiderii activității lor de către Mustafa Kemal Ataturk, fondatorul Republicii Turce. În timpul regimului comunist, Albania a interzis religia în anul 1967, dar Ordinul Bektashi a supraviețuit și a început să se reorganizeze în anii 1990.
Din relatările presei, acest declarație publică a președintelui guvernului albanez făcută la ONU, pe 21 septembrie, a fost surprinzătoare pentru lume, inclusiv pentru musulmanii sunniți, care au spus că nu au fost consultați de premier, atrăgând atenția că astfel de inițiative pot crea un precedent periculos pentru viitorul țării. La rândul său, Edi Rama a motivat că această decizie politică poate contribui la dezvoltarea armoniei religioase într-o țară deja bine cunoscută pentru toleranța sa. Cu toate acestea, Enis Sulstarova, sociolog la Universitatea din Tirana, a contestat acest lucru, declarând că aceasta înseamnă acordarea unui statut special Ordinului sufist “Bektashi”, în raport cu alte credințe.
