Dan MIHĂESCU ■
Sindicatul Liber al Navigatorilor (SLN) reprezintă interesele profesionale a celor aproximativ 30.000 de navigatori înregistrați în baza de date a Autorității Navale Române (ANR), fie ei ofițeri de marină comercială sau marinari nebrevetați. Adrian Mihălcioiu, președintele SLN și inspector ITF pentru România, zice că în realitate sunt doar vreo 16.000 de navigatori apți, în mod teoretic, de muncă pe mare și că dintre ăștia doar vreo 12.000 au contracte încheiate cu companiile de recrutare și sunt în evidența permanentă a acestora, cu angajamente constante iar membri ai SLN sunt peste 5000 de navigatori.
În perioada de apogeu a dezvoltării industriei navale românești flota națională avea 12.000 de navigatori așa că, dacă în cei 34 de ani de la Revoluție s-au pierdut toate locurile de muncă de la bordul navelor sub pavilion românesc dar a rămas constant numărul navigatorilor angajați, aportul valutar anual al acestora la PIB însumând peste 1 miliard de euro.
O analiză simplistă poate duce la concluzia că în România, legile economiei de piață au operat exemplar în transporturile maritime. Ce era de salvat s-a salvat și s-a perpetuat, adică resursa umană, din moment ce numărul personalului cu calificare profesională valabilă aflat în evidența ANR, ofițeri sau marinari, s-a dublat în ultimii 34 de ani.
De ce nu avem astăzi nave comerciale în porturile și pe mările lumii sub pavilion românesc ne spune tot Adrian Mihălcioiu. Liderul navigatorilor ne indică limpede, cu persoane și funcții din structurile statului român, pe cei responsabil de marele eșec al pierderii navelor și tonajului operațional ce ar fi strâns sub pavilionul național tricolor o flotă comercială europeană ce pornea de la 300 de nave care ar fi oferit locuri de muncă, masă și casă pentru toți cei 16.000 de marinari din evidența ANR.
Bine, guvernul a vrut ca pentru Romanian International Second register (RIS) portul de înmatriculare al uriașei flote tricolore românești să fie Bucureștiul. De, cineva se gândea că poate ar fi fost ceva de muls și uite așa, în loc de nave, capacități de transport, taxe de încasat și locuri de muncă suplimentare, ne-al ales cu un proces interminabil și penalități de plată, fără număr.
În România, cei 12.000 de navigatori aflați în piață au la dispoziție 59 de agenții de recrutare a forței de muncă care, în momentul de față pot opera doar în limitele oficiale oferind locuri de muncă și condiții de plată la standard ITF. Cât de greu a fost să se impună aceste condiții sociale și de salarizare pe piața noastră, explică Adrian Mihălcioiu în interviul ce urmează.
Abonați-vă gratuit la podcastul Potcovăria lui Dan!
