Ancore în trecut!

Stelian VELICAN ■

Zilele astea am găsit din întâmplare o fotografie de album de pe nava Histria Prestige ex. Libertatea și-mi aduc aminte prima întâlnire cu tancul petrolier de 163. 647 TDW, pe care am avut-o în 1997 sau 1998. Nava era acostată în Portul Agigea de mai mult timp, lăsată pradă vântului în “parcul rece”, chiar și cu câteva găuri în bordaj, pe babord din câte țin minte; cicatrici în urmă loviturilor de cheu. Armator, la acea vreme, era fosta Întreprindere de Comerț Exterior (ICE) Uzinimport-Export S.A care o preluase în 1987 de la proprietarul inițial, compania de stat NAVLOMAR.

Construcția navei începuse în 1978 la Șantierul Naval Constanța și a fost finalizată în 1981 iar în 1984 a survenit un incendiu puternic la bord care a scos-o din funcțiune până în 1996 când a fost cumpărată de Tanker Ship Management (TSM) SRL. Noul armator a investit aproximativ 7 milioane USD în repunerea navei în funcțiune. A prevăzut modernizarea diesel generatoarelor la producătorul MAN, dotarea cu compresoare de aer moderne, noi sisteme de combustibil, repararea tuturor instalațiilor inclusiv a motorului principal, un propulsor tip K9SZ90/160 A de 28.800 CP ce putea dezvolta, teoretic 16 noduri, construit la ICM Reșița sub licență MAN.

A durat ceva până la finalizarea proiectului și redarea navei în exploatare de către echipele TSM SRL. În 2002 în calitate de superintendent tehnic al petrolierului, după  reparații periodice în șantierul naval, am continuat serviciul la navă din poziția de șef mecanic efectuând câteva luni de voiaj. Cu o istorie, deja, de 20 de ani, petrolierul Histria Prestige (ex. Libertatea), era greu de ținut în parametrii normali și la standarde internaționale pentru  a satisface cerințele de siguranță a navei, a echipajului și a mărfii de milioane de dolari pe care o transportam dintr-un port într-altul, cu echipamente vechi (motorul principal). Pe vremea când plecase în primul voiaj eu doar ce-mi începeam cariera de ofițer mecanic la Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime (IEFM) NAVROM, Secția a III-a, pe petrolierul Muntenia de 85.887 TDW.

Acum, după alți 22 de ani, când multe s-au schimbat, progresele tehnologice, dotările navelor, viață echipajelor, cel puțin a celor din compartimentul mașină, s-a îmbunătățit substanțial.

Mi-aduc aminte că pe vremea aceea se muncea în mașină mult peste cele opt ore iar lucrările de  întreținere se desfășurau în timpul voiajului când prindeai câte o fereastră în programul comercial. La fel, o activitate uzuală, cu echipajul, era și decarbonizarea motorului principal. Pe vremea aceea cilindrii, în care  erau montate pistoanele, cu diametrul de 900 mm, trebuiau decarbonizați după o perioadă de 5.000-6.000 ore de funcționare, comparativ cu noile generații de motoare la care intervalul între  două decarbonizări poate să fie extins, în funcție de condiții, până peste 20.000 ore.

Aici intervine organizarea și bineînțeles priceperea echipajului, echipa de lucru în care fiecare are atribuțiuni clare ca să ducă la bun sfârșit lucrarea și să se asigure că propulsia navei este restabilită.

Încrederea în fiecare dintre membrii echipei este esențială căci o mică greșeală poate duce la accident sau la compromiterea calității lucrării.

În aceste imagini vechi, pe hârtie fotografică, am regăsit acel spirit sănătos de încredere, munca în echipă, dedicația și efortul pe perioada a multe ore fără odihnă, cu masă servită în compartimentul mașină. Am observat și oboseală de pe chipurile mecanicilor, motoriștilor, pompagiilor dar și o mulțumire care se citește pe fețele  lor. Lucru bine făcut! Priviți și spune-ți-mi dacă nu-i așa?!

În afară de subsemnatul, Stelian Velican, din fotografie îmi mai amintesc numele unor oameni minunați precum: Valeriu Baltag, acum șef mecanic, Virgil Ors, ofițerul nostru electrician care ajuta echipa în orice împrejurare și la orice lucrări de reparații, Ionuț Manea-pe vremea  aceea cadet, acum și el șef mecanic, Vasile Bodnăraș, ajutorul mecanic un om cu un suflet bun și cu putere imensă în brațe, Efimov Afanase, motorist, omul care era esențial la întreținerea echipamentelor sensibile că separatoarele de combustibil și nu numai (acum retras la pensie), Mitică Tudorache – strungar și bun la toate, omul cu mâinile de aur, Gheorghe Costea – fitter-ul care putea să îmblânzească orice fier, îi spuneam “Viteză”, Ștefan Vasiliu ofițer 3 mecanic, Ziadin Turan motorist, alt motorist – Fănică (țin minte doar prenumele), poreclit “Pisica”, foarte agil, sau Nelu Munteanu, pe atunci tânăr ofițer, toți oameni pe care te puteai baza oricând și la orice. Dacă am omis pe cineva, îmi cer scuze acum, în ziua Crăciunului, dar intenția mea a fost de rememorare a unor oameni și clipe dragi, ca un cadou de sărbători.

Nu pot să nu amintesc și câțiva comandanții care au servit cu onoare dar și cu mari responsabilități pe această nava: captain Marin Chintoan Uță, captain Amza Perudin pe care îi salut pe această cale și cărora le reamintesc parfumul vremurilor de altă dată de la bord.

Îi salut pe toți prietenii și colegii mei oriunde s-ar afla, împrăștiați pe toată suprafață globului! Celor care sunt pe mare, în furtună, le urez tot binele pe care mi-l doresc mie, binecuvântare și prosperitate și să se întoarcă sănătoși acasă și la familie, la aceste momente de bilanț pe sfârșit de ani,.

Și ca îndemn, hai să mai schimbăm impresii între noi căci rămânem nevorbiți, iar timpul nu iartă.