Călin MARINESCU ■
Acum că am terminat cu sarmalele și piftia cred că este momentul să ne reamintim de ce am pătimit în anul Domnului 2024 și să ne gândim la ce ne așteaptă în 2025.
Până la urmă cu ajutorul măsurilor populiste, de la creșteri de salarii și pensii, urgentarea punerii în operă a construcțiilor, în special a drumurilor de mare viteză și cu cocoloșirea bugetarilor, partidele tradiționale (Partidul Social Democrat și Partidul Național Liberal) s-au reașezat în fața bucatelor, posibil pentru următorii patru ani. Marcel Ciolacu însuși, după sceneta comică uite demisia – nu-i demisia, și-a văzut visul cu ochii și a revenit în scaunul de prim-ministru de care nu s-a dezlipit nicio clipă.
Și cu asta s-a cam încheiat problema legislativului și a guvernării, la București. Arcul partidelor care și-au dat mâna pentru formarea unei coaliții se bazează pe o majoritate suficientă în Parlament, mai ales dacă vom lua în considerare și parlamentarii care dau semne de nervozitate spre a deveni independenți și vor sări în barca puterii, poveste obișnuită în politica dâmbovițeană.
Mai grav este că nu există o opoziție care să țină în frâu puterea. Partidele rămase chipurile în opoziție sunt dezbinate și în general inapte de a creea o opoziție reală, coordonată, gata oricând să acționeze în limitele Constituției și a legilor pentru a contracara excesele puterii.
Menținerea unei stări conflictuale, care de multe ori frizează mahalagismul, nu reprezintă o opoziție constructivă și de obicei nu are altă finalitate decât creșterea vizibilității și a popularității în rândul unei anumite părți a masei electorale.
În ceea ce privește votul pentru Președintele României pot spune că am avut o sesiuine de alegeri dramatice. Folosirea rețelelor sociale, în detrimentul tradiționalei mass-media, evident cu un sprijin efectiv și mai ales profesionist din partea unei puteri pe care presa internațională o nominează drept Federația Rusă și lipsa de profesionalism a partidelor tradiționale prinse pe picior greșit. Culmea dezastrului, PNL a achitat o factură apreciabiabilă pentru propapagandă electorală pe Tik Tok și află acum că toate postările în contul liberalilor au fost întoarse în favoarea celebrului Călin Georgescu.
Oare după ce au fost plătite sume importante, de altfel din bani publici, nu ar fi fost normal să pună niște vătafi pe internet să urmărească desfașurarea campaniei Tik Tok, fără a lăsa totul la voia întâmplării?
Decizia Curții Constituționale, cam târzie, a făcut totuși ordine dar întreaga campanie pentru Călin Georgescu, desfășurată nu de el, căci nu-i fac proces de intenție pentru dibăcie, lasă urme adânci în psihologia alegătorilor români. Mulți îl percep în continuare pe Georgescu un Făt Frumos pe cal alb menit să scape nația română de tagma politicienilor asupritori și asta lasă un sentiment de neîmplinire și un orizont de așteptare ce trebuie cumva compensat într-un timp destul de scurt.
Ca o picătură chinezească de parcă ar fi fost puse în practică tehnici și mijloace din arsenalul PSYOPS, o lungă perioadă s-a indus ideea că în România se trăiește prost, că ne macină sărăcia, mai ales din cauza corupției politicienilor. Bine, cine s-a îndeletnicit cu asta a și avut câmp de luptă favorabil și belșug de material didactic căci la tot pasul vedeai imagini cu politicieni luptându-se pentru legi provind privilegiile funcțiilor, deci bunăstarea personală, iar baioneta au pus-o la armă doar în campania electorală, mai mult pentru atacuri la persoană.
Călin Georgescu a rămas în campanie electorală în continuare, că de, s-au cheltuit sume uriașe pentru promovarea sa și vrea să-și perpetueze vie imaginea de salvator al nației.
Încercările sale în justiție de a ataca Hotarârea Curții Constituționale (CCR), atât în instanțele românești cât și internaționale vor fi sortite eșecului, fără doar și poate. C.C.R este subordonată doar Constituției, judecătorii instituției, numiți o singură dată pe o perioadă de nouă ani sunt inamovibili iar hotărârile nu pot fi atacate fiind definitive și irevocabile.
Eu cred că atunci când, conform programului aprobat de guverm, C.C.R va avea căderea validării viitoarei listei de candidați pentru alegerile prezidențiale, va trebui să judece și cererile de excludere de pe listă a lui Călin Georgescu. Bănuiesc că astfel de cereri vor fi depuse de mai mulți cetățeni în baza drepturilor constituționale și, având în vedere precedentul Șoșoacă, Călin Georgescu nu va prinde următorul start în campania electorală.
Întrebarea este dacă rușii nu au la conservă și alt candidat pentru următoarele alegeri și pentru a-și onora obligațiile din legea de organizare și funcționare și cele din fișele de post, membrii comunității de informații din România, care în cazul lui Călin Georgescu au cam ratat, vor trebui să răspundă la această întrebare.
Rămâne totuși marea problemă a divizării națiunii, în foarte multe cazuri cu patimă și determinare, între așa zișii suveraniști și proeuropeni.
Nu îmi propun să limpezesc aceasta dispută dar aș vrea să încerc să stabilesc ce a determinat această fracturare a românașilor noștri.
Produsul Intern Brut (PIB) este un indicator care grosso modo ne arată nivelul de dezvoltare al societății deci, până la urmă, nivelul de trai al populației. Din datele puse la dispoziție de Eurofound, organism specializat al Uniunii Europene (UE), aflăm că în anul 2000, în Romania, PIB-ul pe cap de locuitor era de 5.800 USD, sub multe alte țări emergente precum Serbia, Tunisia, sau Bulgaria. PIB-ul mediu pe cap de locuitor al României reprezenta 26% față de media UE.
În anul 2023, PIB-ul pe cap de locuitor al României a fost de 47.900 USD, mult deasupra țărilor pe care le invidiam noi în 2000, cum ar fi Ungaria, Bulgaria sau Serbia. PIB-ul mediu pe cap de locuitor al României urcase la 80% față de media UE.
Multiplicarea de cicca 8 ori a PIB este vizibilă în mod unitar în dezvoltarea țării dar și a nivelului de trai al populației. Se poate spune însă că această dezvoltare robustă s-a produs cu prețul unei creșteri îngrijorătoare a inegalității sociale, lucru infirmat însă de statistică.
Conform practicii se consideră incluse în clasa de mijloc, definită strict economic, persoanele ale căror venituri se încadrează între 75% și 200% din venitul individial mediu la nivel de țară.
În anul 2006, structura pe clase definite strict economic se prezenta astfel, 35,5% clasa cu venituri sub 75% din venitul mediu, 52% clasa de mijloc, 12,5% clasa celor cu venituti peste 200% din venitul mediu.
În anul 2021 structură pe clase definite strict economic era: 32% clasa cu venituri sub 75% din venitul mediu, 60% clasa de mijloc, 8% clasa celor cu venituti peste 200% din venitul mediu.
Este evidentă tendința de creștere a clasei de mijloc prin contracția celorlalte clase, ceea ce infirmă ideea adâncirii inegalității sociale în România, trâmbițată de propaganda ostilă.
Totodată s-a menținut constant procentul populației cu studii superioare, în jur de 15% din totalul populație, ceea ce demonstrează că procentul major de creștere în cadrul clasei de mijloc se datorează “gulerelor albastre” (cetățeni fară studii superioare) în defavoarea “gulerelor albe” (cei cu studii superioare). De aici apare și fracturarea în rândul societății românești. Dacă cei cu venituri mici acceptă diferența socială față de clasa de mijloc, cei cu venuturi similare cu cele ale “gulerelor albe” nu mai suportă lipsa așa numitului prestigiu social, adică de egalitate în cadrul clasei de mijoc și asta iscă o formă de revoltă socială.
Cu alte cuvinte, dacă am un venit similar, am un nivel de trai similar, copiii noștri merg la aceeași școală, de ce nu sunt respectat în societate la un nivel similar?
Diferite măsurători sociologice au reliefat aceste probleme apărute în toate țările europene de cultură occidentală. În fond acești nemulțumiți nu sunt împotriva UE sau NATO dar și-au clădit o politică antiliberală canalizată împotriva celor educați-emancipați percepuți asemeni unor politicieni fără scrupule. Deși, la drept vorbind, cel puțin la noi majoritatea politicienilor actuali nu prea sunt cine știe ce educați.
Ei bine furia asta, alimentată zi de zi, în mare parte perfect îndreptățită, a fost exploatată de profesioniști iscusiți cu “manu politica”, cel mai probabil în favoarea unor interese străine națiunii române, dar în orice caz nu în interesul celor nemulțumiți.
Evident, nu pot lua apărarea politicienilor noștri care în principal gândesc numai cum să fructifice optim mandatul sau postul primit pentru a-și recupera costurile numirii și ceva în plus.
Trebuie însă să fim convinși că nu putem deveni o democrație solidă până când nu vom deprinde cum să ne respectăm reciproc, cu bune și rele, cu cultura și obiceiurile fiecăruia, dând dovadă de întelegere pentru o conviețuire activă în scopul aducerii politicienilor pe calea normală a servantului public.
