Paloma PETRESCU ■
„Sfârşitul vieţilor noastre începe în ziua în care nu mai vorbim despre lucrurile care contează” Martin Luther King Jr.
Avem 11 candidați la alegeri prezidențiale din 2025. Dintre ei patru sunt independenți, dar … cel puțin doi dintre aceștia sunt vopsiți; și asta fără nicio aluzie la cel pe care-l bănuim că umblă cu cioara vopsită ci la ăia care s-au mascat în independenți!
Pe mine mă interesează direcția spre care se îndreaptă România căci viitorul ei este și al nostru. Acum, în campanie electorală, toți cei care sunt vizibili, își afirmă poziția pro-UE, pro-NATO, dar… știți bine că spiritul extremismului și al naționalismului extrem ne-au bântuit în toamna lui 2024. Când au fost sinceri? Atunci sau acum?
De fapt întrebarea corectă este: vrem o Românie demnă de încrederea și sprijinul UE și al SUA sau vrem o Românie stadion? Eu nu vreau în galerie! Am învățat prea mult, am cunoscut prea mulți oameni valoroși, experimentați, onești, neobosiți, ca să îi bag în seamă pe ceilalți.
Cum care ceilalți? Cei care se comportă ca pe maidan! Cei care joacă coci cu viitorul nostru.
Înainte de 1989 visam că într-o zi, deasupra Portului Constanța vom vedea un banner pe care scrie „Au venit americanii!”, apoi, după revoluție deseori am auzit, ca și voi, „Vrem o țară ca afară”. Acum suntem într-un moment crucial din care putem ieși bine sau prost, depinde doar de noi, cetățenii, care avem dreptul să alegem omul potrivit pentru funcția supremă în stat, aceea de președinte al României. Acum însă ne luptăm cu „turul 2 înapoi”, cu rețelele sociale, cu agresiuni verbale deocamdată, dar … ne putem aștepta la derapaje de orice fel.
Unii candidați arată cu degetul către „Sistem” dar nu-l definesc. Oare la ce exact se gândesc? Sau nici nu le pasă, ci doar utilizează această sintagma cu scop de manipulare? Pentru mine, în sens critic, fără să generalizez, „sistemul” poate fi definit cam așa:
1. Rețelele politice/partide care se abat de la programele fundamentale care le-au consacrat
- Partide mari (PSD, PNL) care fac rotație la putere și împart funcții între „ai lor”.
- Clientelism politic – numiri pe pile, loialitate, nu pe criterii de competență.
- Șefi de instituții care nu deranjează „protejații”
2. Capturarea instituțiilor statului
- Justiție influențabilă politic.
- Instituții ale statului care funcționează în favoarea rețelelor de influență.
- Baroni locali și primari eterni care controlează în favoarea lor și a acoliților lor, votul și resursele.
3. Economia de stat „șmecherească”
- Contracte publice aranjate.
- Licitații pentru firme de partid.
- Fonduri europene deturnate către grupuri de interes.
- Lipsa de sprijin a agenților economici autohtoni din partea autorităților statului pentru a intra în colaborare cu firme puternice din străinătate.
4. Mass-media controlată și cumpărată
- Posturi TV care fac propagandă politică, nu jurnalism.
- Jurnaliști „de casă” care nu deranjează niciodată clienții politici.
- Presă locală captivă intereselor de partid care ignoră sau favorizează candidați.
- Punerea accentului pe can-can-uri, forme fără fond, în loc să prezinte neutru, echidistant opiniile exprimate de diverși protagoniști.
Eu optez pentru un candidat independent, neafiliat nici măcar emoțional cu vreun partid. Dacă va câștiga competiția va putea să mențină echilibrul la nivelul executivului, indiferent de culorile care se poartă. Indefinitiv, președintele trebuie să renunțe pe perioada mandatului la a face politică. Sigur, nu-i va fi ușor, dar optez pentru schimbarea mentalității societale actuale și el, independentul o poate face.
Partidele sunt importante, diferențele de opinii sunt constructive, dar soluțiile corecte și bune de România se iau prin consultare, colaborare și nu prin dat la geoale. Cred că e momentul ca întreaga societate să gândească bine pentru România; astfel, fiecăruia îi va fi mai bine. Azi am auzit o liceană spunând “ să creadă în creativitatea tinerilor de azi, în inovație și atunci și lor le va fi mai bine”. Hm? Ce spuneți?
Care candidat credeți că ar avea curajul să promoveze un astfel de discurs?
“Trăim într-o țară în care prea mulți au ajuns prea sus, fără să fi demonstrat nimic, pentru că pilele au bătut competența. În poziții unde tăcerea e răsplătită, iar onestitatea, penalizată. Asta e ceea ce numim ‘sistemul.
Sistemul înseamnă rețelele vechi de interese care se rotesc la putere, schimbând doar fețele, nu și metehnele. Înseamnă aceiași oameni care au ținut România pe loc 30 de ani, dar vin acum să vă ceară votul zâmbind.”
Eu nu sunt omul sistemului. Nu sunt fiul niciunui partid. Nu datorez nimic nimănui în afară de România, ei îi sunt dator.
Am ocupat funcție la nivel central, dar nu am folosit funcția pentru a face jocuri politice. Prin schimbările pe care le-am inițiat, am făcut posibil ca performanța să conteze. Știți ce am primit în schimb? Atacuri de la sistem.
Eu nu m-am născut să tac. M-am născut să construiesc. Și cred într-o Românie în care reușești prin muncă, nu prin relații. În care șeful tău e mai deștept decât tine, nu mai bine conectat. O Românie respectată pentru valoarea sa.
M-am înscris în această cursă pentru că vreau ca să construim împreună o societate românească demnă și unită care nu se închină în fața rețelelor de interese, ci legii. O societate care nu mai acceptă tăcerea ca formă de complicitate.
Unii vă vor spune că e o luptă imposibilă. Dar știți ce? Tocmai pentru că pare imposibilă, trebuie să o începem.
Nu candidez ca să ajung la putere. Candidez ca să readuc puterea acolo unde trebuie să fie: în mâinile celor cinstiți.
România nu mai are nevoie de șmecheri! A avut deja vreme îndelungată. România are nevoie de caractere.
Dacă vreunul dintre candidați ar fi întrunit așteptările mele, nu aș fi candidat.”
Evident apar întrebări! Și mai precis, cum?
E foarte simplu, zic eu. Sunt 2 paliere: Constituția și exemplul personal.
Un președinte prezent, dar nu sufocant, demn și hotărât, care să respecte întocmai Constituția României și să fie capabil și deschis pentru comunicare eficientă poate face ceea ce unii ar numi “minune”. Mie mi se pare realizabil.
Iată aici 7 idei clare pentru o Românie sănătoasă, demnă și funcțională, în care eu cred (Nu, nu candidez!)
1. Educație ca Prioritate Națională pe bune. Educația nu e un capitol dintr-un program. E coloana vertebrală a unei națiuni.
- Eliminarea definitivă a imposturii academice (plagiat, diplome false).
- Acces la educație digitală modernă pentru toți copiii.
- Formare continuă pentru profesori, sprijinită de stat, nu formală, în concordanță cu realitățile mileniului III.
- Incluziune și calitate în educație.
2. Un stat care lucrează pentru cetățeni și nu invers. Funcțiile publice trebuie să fie ocupate de cei mai buni, nu de cei mai conectați.
- Transparentizarea numirilor în administrație..
- Evaluări de performanță reale pentru funcționari
- Epurarea rețelelor clientelare din instituții-cheie.
3. Resetarea etică a politicii românești. Președintele are puterea să spună: ‘Ajunge cu șmecheria!’”
- Pact public pentru integritate: fără penali, fără traseism.
- Susținere pentru candidați tineri și onești, indiferent de partid.
- Președinte care refuză să promulge legi cu dedicație.
4. Diaspora contează în viața României. România nu e completă fără cei plecați.
- Consulatarea reprezentanților diasporei pentru identificarea celor mai importante și urgente măsuri pentru reconectarea lor la România – politic, economic, social.
- Programe reale de revenire a profesioniștilor români din diasporă.
- Vot digital și reprezentare parlamentară echitabilă pentru diaspora.
- Recunoaștere automată și rapidă a diplomelor.
5. Sănătate pentru cetățeni, nu pentru contracte. Avem nevoie de asistență medicală și spitale, nu doar pe hârtie.
- Zero toleranță față de corupția din sistemul medical
- Promovarea prevenției și educației pentru sănătate
- Reprofesionalizarea managementului spitalelor
6. Un președinte vertical în relațiile externe. România nu cere favoruri, ci oferă valoare.
- Diplomație fermă și demnă, orientată spre rezultate, nu idoar magine
- Promovarea românilor competenți în instituții europene/internaționale
- Apărarea fermă a intereselor economice și culturale românești
7. România tăcută trebuie să se audă. Am ajuns să credem că doar scandalul se vede. Vreau să facem din decență un avantaj competitiv.
- Campanii de mobilizare civică pentru implicare locală.
- Platformă permanentă de consultare cetățenească la Cotroceni.
- Respect real pentru minorități, diversitate și libertăți.
Putem spera, putem alege, dar numai dacă mergem la vot și votăm informat.
Și pentru că te-am obișnuit cu temele de reflecție, las aici propunerea mea de azi:
“Viitorul depinde de ceea ce faci tu astăzi” Mahatma Gandhi
