Luigi FRIGIOIU ■
O oază de puritate într-un deșert de subcultură kitschoasă
E foarte adevărat că atunci când îmbătrânim dăm în mintea copiilor. Primul exemplu care îmi vine în minte e persoana mea. În ultima vreme, frecventez minunatele spectacole ale Teatrului pentru Copii și Tineret „Căluțul de Mare”. De fapt, nici nu prea am alte variante.
Cazinoul așteaptă Orchestra Filarmonică din Viena la concertul de redeschidere. Asta ne lipsea: să-i vedem valsând pe Stroe cu Dumitrache și pe Răsăuțeanu cu George Măndilă! Dar, există bani publici ce trebuie sifonați. Fostul Fantasio, de “enșpe” ani, e într-o nesfârșită reabilitare. Iar Teatrul Danovski, de lângă Colegiul Mircea cel Bătrân, e o ruină în demolare, ca și celebrul liceu. Colac peste pupăză, cu ocazia renovării parcului, accesul principal a fost blocat. Acum, în teatru, se poate intra pe horn ca Moș Crăciun sau de pe strada Mircea, pe la spate (cum îi place venerabilei directoare Daniela Vlădescu ajunsă la vârsta erotică a pensionării – 69 ani).
În schimb, la Teatrul pentru Copii și Tineret de pe strada Karatzali e, mereu, veselie mare. Sala arhiplină cu copii sănătoși, voioși, voinici și cu numeroși adulți ce se amuză cot la cot cu cei mici. Cum cânta tanti Corina Chiriac: “Uneori, ne trezim că suntem fără să vrem copii și, din nou, ca într-un joc, uneori, suntem cu toți copii”.
Duminică, 27 aprilie, la Căluțul de Mare, s-a jucat „Dorothy în lumea lui Oz”, o adaptare după best-sellerul lui L. Frank Baun.
Călătoria micuței Dorothy, însoțită de cățelușul ei Toto, e călătoria fiecăruia dintre noi, copil mare sau mic. Prin jucăriile și jocurile copilăriei, ea redescoperă puterea unei minți ascuțite, a unei inimi iubitoare și a curajului. Chiar de ziua ei, fetița de 7 ani, prin poarta visului, trece din lumea reală în lumea fantastică a lui Oz. Dorothy își regăsește jucăriile primilor ani dar Sperietoarei îi lipsește mintea, Soldățelul nu are inimă iar Leul și-a pierdut curajul. Vrăjitorul din Oz, vocea Spiritului Bun, îi îndeplinește orice dorință. După ce își însănătosește prietenii, Dorothy are o singură dorință: să se întoarcă în căsuța modestă de acasă lângă mătușa și unchiul său.
Mici sau mari, cei prezenți cântă, dansează, se bucură și rămân cu multe mesaje:
-„Acceptă-ți prietenii așa cum sunt, defectele pot deveni calități!”
-„Acasă e cel mai bun loc de pe pământ!”
-„O inimă bună poate schimba lumea!”
-„Permite-ți să visezi, visurile se adeveresc!”
-„Dorințele se îndeplinesc și în realitate!”
La realizare spectacolului au contribuit: regia artistică și scenariul – Petronela Purima Tănase, scenografia – Vlad Tănase; asistență regie și muzica – Lică Gherghilescu, coregrafie – Alice Safta, light design – Aurel Palade.
În distribuție: Clara Ghiuvelechian, Inga Marcu, Claudia Brădescu, Lică Gherghilescu, Tiberiu Roșu, Andrei Stroescu, Daniel Minciună, Ion Ciolan. Am lăsat-o la urmă pe Denisa Iova (Dorothy) pentru că în jurul ei gravitează întreg show-ul.
În Constanța – oraș scufundat în mocirla subculturii maneliste kitchoase – orice apariție a Denisei Iova pe scenă e ca o rază de soare primăvatic după o iarnă grea. Denisa Iova aduce voie bună, optimism, lumină. Joacă cu bucurie, cu ușurința pe care doar talentul nativ ți-o poate da. E spontană, cu mobilitate și inteligență scenică. Ea e giuvaierul, colectivului teatral admirabil construit de maestrul Lică Gherghilescu. Deja afirmată, Denisa Iova poate deveni, în timp, unul din stâlpii de rezistență ai teatrului constănțean, nu numai în spectacolele pentru copii și tineret… Cu siguranță, pentru ea vor veni și alte roluri importante. Până atunci, mergi înainte. Succes, little Dorothy-Denisa!
Frumos și educativ!