Ionuț-Eugen Ioniță ■
Pe 8 august 2025, a intrat în aplicare, pe întreg spațiul comunitar, Regulamentul European privind Libertatea Mass-Mediei – EMFA pentru prieteni, un regulament ce sună pompos și promițător pe care Uniunea Europeană își pusese semnătura exact cu un an în urmă, primul act legislativ comun care ar trebui să protejeze presa de abuzurile politice și economice. O veste bună pentru democrație? Da. O garanție absolută? Nu.
Ca orice regulament venit de la Bruxelles, EMFA are două fețe: una curată, cu intenții nobile, și una umbrită, unde se vede cum realitatea națională poate înghiți bunele intenții.
De ce avem nevoie de o astfel de lege
Nu e un secret că în ultimii ani, presa europeană a fost lovită din toate părțile. Politicieni care transformă televiziunea publică în portavoce de partid. Moguli media care cumpără redacții nu pentru profit, ci pentru influență politică. Campanii masive de publicitate plătite din bani publici, direcționate „strategic” către publicațiile „prietenoase”.
Iar acolo unde nu a funcționat presiunea economică, au intrat în scenă metode mai murdare: spionajul cu software de tip Pegasus, intimidarea surselor și, în cazuri tragice, eliminarea fizică a jurnaliștilor incomozi.
EMFA vine ca un răspuns european la toate acestea. Problema e că nu toate răspunsurile legislative schimbă și comportamentele.
Ce promite EMFA
Regulamentul vrea să pună ordine într-o piață media unde regulile erau până acum locale și inegale. Vorbim de:
- Transparență în proprietatea media – să știm clar cine deține publicația din care ne informăm.
- Interdicția spionajului asupra jurnaliștilor – cu excepții „bine reglementate” (o formulare care va face deliciul avocaților).
- Independență pentru mass-media publică – conducerea să fie numită pe criterii transparente, nu schimbată la fiecare ciclu electoral.
- Protecție împotriva cenzurii online – Facebook, YouTube & co. nu pot șterge la grămadă conținut jurnalistic, iar redacțiile au drept de apel.
- Monitorizarea concentrării pieței – pentru a limita monopolurile media.
- Un Board european pentru media – un fel de „CNA al Europei”, care ar trebui să vegheze la aplicarea corectă.
În document, este o veritabilă revoluție, în practică, va fi o mare provocare.
De ce mă bucur că există
În primul rând, pentru că pune același standard peste toată Uniunea. Nu mai există scuze de tipul „la noi nu e reglementat”.
În al doilea rând, pentru că oferă mecanisme de protecție la nivel european – dacă o redacție e cenzurată arbitrar pe o platformă mare, nu mai depinde doar de legislația națională.
Și poate cel mai important, pentru că obligă la transparență. Iar lumina, în presă, e cel mai bun dezinfectant.
De ce rămân sceptic
Pentru că istoria ne-a arătat că acolo unde există excepții, apar și abuzuri. „Securitatea națională” a fost mereu pretextul preferat pentru a încălca drepturile fundamentale.
Pentru că în state cu reflexe iliberale, legea poate fi ignorată cu zâmbetul pe buze, mai ales dacă sancțiunile sunt slabe sau întârziate.
Și pentru că redacțiile mici, independente, vor resimți birocrația mai mult decât trusturile mari – exact invers de cum ar fi ideal.
România în fața testului
La noi, legea poate fi fie o gură de aer, fie un decor frumos pe care-l ignorăm.
TVR și Radio România vor trebui să-și justifice conducerea și finanțarea. Presa privată își va expune acționariatul și contractele cu statul. Iar CNA va trebui să se ridice la standardele unui Board european, nu să fie doar un arbitru politizat al bătăliilor din studiouri.
Totul depinde de voința politică și de presiunea publică. Dacă societatea civilă, ONG-urile și redacțiile independente nu vor folosi aceste pârghii, EMFA va fi doar un PDF uitat în arhivele UE.
Verdictul meu
EMFA e ca o ușă nouă, solidă, montată la intrarea democrației. Dar cheia rămâne la noi. O putem folosi pentru a încuia presiunile și cenzura afară. Sau o putem lăsa descuiată, pe principiul „merge și-așa”.
[/responsivevoice]
