Luigi FRIGIOIU ■
Plimbarea prin București în căutarea locurilor răcoroase de poveste, te duce la Grădina Sticlarilor, pe str V. Lascar nr. 36, unul din puținele locuri clasice ale Boemei capitalei. Grădina, loc de prezentare a creației pentru toate artele, găzduiește evenimente culturale, concerte, stand-up comedy, diverse ateliere și proiecții de film.
În casa acoperită de viță și flori, s-a deschis un atelier de pictură, sculptură, ceramică și design. Grădina Sticlarilor e inclusă în circuitul Nopții Caselor, eveniment anual ce reunește poveștile edificiilor speciale pe lângă care trecem indiferenți. Spațiu al iubitorilor de frumos are ca scop reintegrarea artelor și meseriilor pierdute odată cu evoluția tehnologică. Simbioză între mijloacele moderne și vechile tehnici, Grădina se poziționează împotriva consumerismului și a producției de masă. În context, s-a conturat o șezătoare-ceainarie, construită din istoria locului și a obiectelor adăpostite. Aici se organizează ateliere de sticlărie prin tehnica suflatului, o artă rar practicată și alte activități pentru timpul liber.
„Când ne treci pragul, trupul și mintea se armonizează prin numeroase activități reacreativ-culturale: ateliere artistice, workshopuri practice, jam session-uri live, performance-uri de dans, improvizatie sau teatru, proiectii de film, dezbateri sau gathering-uri sociale”, se prezintă gazdele Grădinii.
Ca urmare, concertul din Grădina Sticlarilor – „Maria, Maria, Maria” – dedicat sfiintei sărbători, a fost o provocare de nerefuzat. Vineri, 9 august, m-am îmbarcat în bătrânul Logan – ruginit, ca și mine, la toate încheieturile – și m-am aventurat pe A2 spre ‘Bucale’. Mi-am luat o marjă serioasă de timp și am rulat cât am putut de repede. Adică, cam cu viteza melcului. Când bag în a 5-a, motorul Loganului se turează ca la decolarea avionului. Nu mi-e frică să zbor dar, nu doream să mă confunde apărarea noastră anti-aeriană cu vreo dronă de-a lui Putin. Dar, totul e bine când se termină cu bine: până la urmă, am ajuns la timp.
În Grădina Sticlarilor, parcă am intrat în Grădina Edenului. Te întorci la rădăcinile genezei, imagini de vis ca-n Paradis. Lume bună, rafinată, valoare umană și profesională. “Pour les connaisseurs” cum ar spune Președintele nostru școlit la Paris… M-am așezat la o masă din fundul grădinii ca să nu fiu vizibil, altfel, riscam ca unii spectatori să-mi precizeze că nu urmează o cântare de manele.
Ambianța artistică a rezonat cu decorul natural feeric. Atmosferă superbă: muzică celebră cu voci de mare calitate, tinere speranțe și soliști consacrați. Arii, valsuri, tangouri, șlagăre, variantele popularului cântec-rugăciune Ave Maria etc. Toate alese cu măiestrie într-un aranjament sonor adecvat.
Tinerețea au reprezentat-o Irina Corbu – studentă talentată la Conservator, Alexandra Gavrilă – cunoscuta cântăreață de pop-opera și basul Ștefan Lamatic – artist liric al Filarmonicii G. Enescu, impresionant prin profunzimea vocii. În replică, plusul de experiență aristică l-a adus soprana Gladiola Lamatic de la Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” și mezzosoprana Angela Rogac-Solcan de la Opera Națională București.
Ca întotdeauna, evoluția remarcabilă a „tenorului inimilor”, Alin Stoica ,a fost încărcată de magnetism. Se spune că pentru un spectacol reușit sunt necesari doi tenori așa că celebrul solist l-a avut alături pe tenorul George Bijacu, constănțean de-al meu. “Biju” s-a achitat exemplar de rol iar Alin Stoica s-a dovedit, nu numai, un artist de top ci și un caracter altruist.
Invitata specială a serii, folkista Maria Gheorghiu, Joan Baez de România, a venit cu chitara și cu vibrațiile sensibile ale vocii ei unice. Un glas îngeresc cu străluciri cristaline. Pentru că era vorba de Sărbătoarea Maicii Domnului, din recitalul Mariei Gheorghiu nu putea lipsi “Inima de la Balcic”, creație dedicată Reginei Maria a României.
Seara a avut un farmec aparte și datorită unor acompaniatori de excepție. La pian, consacratul Ieronim Buga – instrumentist al mai multe instituții culturale: Filarmonica „G Enescu”, Orchestra Națională Radio, Corul „Madrigal”. Iar la acordeon, în mare formă, Elvis Buruiană (25 de ani), cu studii la Universitatea Națională de Muzică. Clapele lui Elvis „Minune” făceau, parcă, să răsară printre florile Grădinii Sticlarilor, o miraculoasă și tămăduitoare Buruiană.
Recitalul nocturn s-a încheiat “en-fanfare”: Alin, tenorul cel mai fin, a interpretat „O sole mio”, sub clar de lună. Apoi, pentru ultima piesă, toți invitații și-au unit vocile minunate: “Sul mare luccica l’astro d’argento, placida é l’onda, prospero il vento / Venite all’argine barchette mie, Santa Lucia, Santa Lucia!” (“Pe mare strălucește astrul de argint, calm e valul, favorabil e vântul / Veniți în ambarcațiunea mea agilă, Sfânta Lucia-Sfânta Lucia!”).
Fiecare ne-am urcat în ambarcațiunile cu care am venit – mai mult sau mai puțin agile – și am pornit către case încărcați de elan pozitiv. Nu înainte de a ne lua rămas bun de la organizatoarea evenimentului, distinsa doamna Liana Tauberg, un mesager divin trimis pe pământ să aline suferința semenilor. Pe cele trupești la Spitalul Elias, unde este medic. Iar pe cele sufletești prin nenumărate regaluri artistice de mare sensibilitate. Mulțumiri cu respect, doamna Liana Tauberg!
[/responsivevoice]
