Paloma PETRESCU ■
Motto: Nu poți schimba începutul, dar poți începe de unde ești și poți schimba finalul – Clive Staples Lewis
Anual, din punct de vedere administrativ, pe 1 septembrie începe un nou an școlar
Ciclul școlar 2025 – 2026 debutează într-un context nu tocmai prietenos. Criza bugetar-financiară și măsurile de austeritate au creat nesiguranță, întrebări și chiar frustrări, de înțeles de altfel. Se adaugă planificarea fără cap a unor administrații locale privind lucrările de reabilitare, amenajare sau igienizare a spațiilor școlare. În aceste condiții, clasele de elevi trebuie relocate pe perioada lucrărilor, cu respectarea unor principii psihopedagogice, dar cine să se preocupe de asta? Știți vorba aceea românească “unde nu-i cap, vai de picioare?”. Abia în primăvara lui 2025 au conștientizat unii, mai de milă, mai de silă, că în 31 august 2026 PNRR se închide, deci hai să băgăm în șantier toate spațiile cu destinație de educație în același timp! S-a creat haos datorită incompetenței care ocupă poziții de autoritate!
Dar acum, aici suntem și cum spune C.S. Levis, nu putem schimba începutul, dar începând de aici putem schimba finalul. Modul în care decidem să trecem solidar prin aceste vremuri complicate, poate fi și un prilej de început de schimbare autentică, doar să alegem să privim mai departe decât greutățile imediate.
În mesajul său, Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a transmis limpede: „Nu este un început festiv, ci un început funcțional, necesar pentru stabilitate și pentru speranța dezvoltării ulterioare.”
Dar, educația nu înseamnă doar legi, bugete și proceduri. Educația înseamnă oameni, profesori, elevi, părinți, care împărtășesc aceeași misiune: formarea unei generații pregătite să construiască viitorul, să devină pentru sine și implicit pentru dezvoltarea socio-economică a României.
Dragi profesori, poate că nu vă simțiți pe deplin recunoscuți în aceste condiții. Și totuși, sunteți cei care țineți aprinsă flacăra educației. Fiecare lecție predată, fiecare sprijin oferit elevilor reprezintă un act de responsabilitate națională.
Ministrul a subliniat că, pe termen mediu „noua lege a salarizării trebuie să facă atractivă cariera didactică, mai ales pentru debutanți și pentru cadrele din învățământul superior.” Este o recunoaștere clară că educația de calitate începe cu voi și cu condițiile în care lucrați.
Dorința tuturor actorilor din educație pentru un început de an școlar marcat de stabilitate și recunoaștere este firească. În ciuda contextului actual, rolul profesorilor rămâne esențial în susținerea educației pentru că ei, profesorii sunt resursa cea mai importantă pentru educație. Cum altfel să atingem obiectivele privind calitatea educației, incluziunea, progresul în învățare, individualizarea învățării, fără profesori dedicați, bine pregătiți și respectați pentru ceea ce știu și fac?
Activitatea de zi cu zi, prin fiecare oră de curs, fiecare încurajare și fiecare explicație, trebuie privite ca o formă de progres și încredere în viitor.
Creativitatea, răbdarea și pasiunea cadrelor didactice contribuie în mod decisiv la transformarea școlii într-un spațiu viu, receptiv la nevoile copiilor.
Pentru elevi, beneficiarul direct al educației, procesul de învățare nu este unul simplu, mai ales într-un context dominat de discuții despre crize și restricții. Stă în puterea profesorilor dedicați ca și în astfel de împrejurări, curiozitatea și entuziasmul să fie miezul procesului de învățare, alături de însămânțarea dorinței de a ști, de interesul pentru descoperire.
Recunoașterea dreptului elevilor de a fi auziți, ascultați și implicarea lor activă, prin idei și participare la dialog, sunt repere de care educația are nevoie.
Pentru părinți, dorința de stabilitate și certitudine în ceea ce privește parcursul copiilor este firească. Contextul actual poate genera atât îngrijorări, dar și oportunități de implicare. Sprijinul oferit prin încredere, comunicare și răbdare contribuie în mod esențial la susținerea atât a copiilor, cât și a profesorilor.
Școala reprezintă un spațiu comun, care nu aparține doar statului sau cadrelor didactice, ci și comunității. Implicarea și vocea părinților pot avea un rol important în construirea unui sistem educațional mai echitabil și mai eficient.
Dincolo de criză – spre o viziune nouă
Este clar: nu traversăm un moment simplu. Dar așa cum a spus Ministrul Daniel David, „Educația este parte din soluție, nu din problemă. Prin solidaritate, rațiune și decență putem transforma acest context dificil într-unul propice reformei.”
Planurile sunt clare: pe termen scurt, menținerea stabilității; pe termen mediu: salarizare atractivă și o școală modernizată; pe termen lung: alocarea a 15% din buget pentru educație și 1% pentru cercetare. Sunt obiective ambițioase, dar posibile, dacă toți partenerii din educație se unesc.
Împreună, dificultățile pot fi transformate în șanse
Contextul nu este ideal, dar poate fi un punct de cotitură. Dacă vom cultiva solidaritatea și vom înțelege, accepta și lupta pentru recunoașterea importanței educației în societate, atunci, da, criza devine teren fertil pentru schimbare.
Cum? Prin inițierea și promovarea de propuneri concrete pentru tratarea educației ca prioritate națională și în fapte, nu doar în prevederi constituționale vocalizate în campanii electorale, pentru debirocratizare cu scopul de a lăsa timp profesorilor să se ocupe de formarea lor profesională și de interacțiunea cu elevii, prin formularea de propuneri și soluții pentru un conținut și un proces educațional relevant pentru secolul XXI.
Vă propun să schimbăm paradigma și să nu ne uităm la anul școlar 2025 – 2026 ca la un an al austerității, ci ca la un an al înțelepciunii, unității și curajului.
Tema de reflecție pe care v-o propun este: „Educația este parte din soluție, nu din problemă. Prin solidaritate, rațiune și decență putem transforma acest context dificil într-unul propice reformei.” – Daniel David, Ministrul Educației și Cercetării.
[/responsivevoice]
