Dan MIHĂESCU ■
Hotărât lucru, nu avem vocația grandorii și asta probabil că se transmite din fundamentul nostru genetic de amărășteni, de iobagi și neam balcanic romanizat în căutarea rostului, mereu pe la margine imperiului. Așa se face că de fiecare dată când o mână divină ne-a apucat de încheietură ca să ne tragă din mocirlă, noi ne-am smucit îndărătnic cu suverană voință, ca să scăpăm din strânsoarea salvatoare ca un act de independentă voință.
Suntem astfel capabil să trimitem în derizoriu orice act de măreție sau de confirmare astrală a identității naționale iar mărturie a ce afirm stă un boț de șist verde din carierele tulcene ticluit în chip de stâlp al aducerii aminte într-o fundătură din parcul Consiliului Județean Constanța. Demnul cataroi brut, baza unei mici piramide de ciment placată cu niște zincuri eloxate amintește că servește pentru aducerea aminte a actului alipirii Dobrogei de Nord la Principatul România în 1878. Mizerabil și meschin chici evocator al unei pagini istorice în urma cărei ne-am format ca stat european suveran și independent pomenește că a fost instalat din mila unei organizații, pe 14 noiembrie 2021, la împlinirea a 143 de ani de la alipirea Dobrogei de Nord la România.
După ce m-am amărât suficient în infectul parc al Consiliului Județean Constanța, mi-am adus aminte că un cataroi asemănător, îngemânat cu cruce de granit și o ancoră navală piturată, țin loc de monument omagial al evocării spiritului de navigatori cu care a fost miluită națiunea română, odată cu deschiderea orizontului marinăresc.
Pe toate continentele unde am călătorit și în fiecare țară unde am debarcat, am remarcat tradiția locului în a se identifica printr-o matrice simbolică a vocației maritime a națiunii respective pe când la noi, canci! Și nu se poate spune că nu s-a vrut, dar atât s-a putut. Vorba aia, din popor: „S-a încercat dar una s-a stricat și alta s-a furat!”
Pe 4 februarie 1994 s-a înființat la Constanța, în incinta Casei Armatei, Fundația pentru realizarea monumentului marinarilor români, sub președinția comandantului de cursă lungă Constantin Teodorescu – Căpitanul Șef al Portului Constanța. Monumentul se dorea a fi unul evocator al profesiei de navigator, marinei militare și comerciale românești deopotrivă și evident al celor cărora mormânt de ape le este oceanul planetar în urma sinistrelor navale.
Un an mai târziu, când se împlineau 135 de ani de la semnarea, pe 22 octombrie 1860, de către Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a actului de înființare a flotilei de război a Principatelor Române Unite, și 100 de ani de la crearea primelor companii maritime comerciale, după două concursuri, la care au participat peste 30 de sculptori și două jurii de specialitate, s-a stabilit câștigător proiectul artiștilor Sandu Surcel și Răzvan Mihăescu.
Din te miri ce, așa cum se stârnesc și violentele furtuni de pe Marea Neagră, lumea plasticienilor s-a inflamat și tot proiectul a căzut. S-a constituit și al treilea jurii şi concurs pentru selectarea unei lucrări.
Cu multă greutate s-a decis asupra formei şi dimensiunilor viitoarei lucrări, după şase tentative fiind agreată propunerea profesorului Alexandru Deacu, o personalitate a sculpturii româneşti. Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie comunică avizul favorabil pentru amplasarea monumentului în scuarul de pe promontoriul Porții 2 de acces în Portul Constanța, în fața viitorei clădiri a Băncii Agricole., după ce locul stabilit se descarcă de sarcini arheologice, pe banii fundaţiei.
În 1996, Consiliul Local al municipiului Constanţa aprobă planul urbanistic de detaliu şi amenajarea exterioară. Se eliberează autorizaţie de construcţie şi se achită un avans din banii strânşi de membrii fundaţiei. Întrucât prin hotărârile elaborate anterior de Primăria Constanţa nu fuseseră clarificate condiţiile de administrare publică locală a terenului pe care urma să se construiască monumentul, în octombrie 1998 se elaborează Hotărârea nr. 345 prin care fundaţia se asociază cu Consiliul Local Constanţa. Anul următor, altă autorizaţie de construcţie şi alt certificat de urbanism. Un nou contract de execuţie, nr. 710, din 16 iunie 2004, cu ICH Construcţii Grup SA Constanţa, în valoare de 2.486.807.400 de lei, reprezenta echivalentul de atunci al sumei de 61.041 de euro.
Autorizaţiile pentru planul urbanistic de detaliu, avizul comisiei zonale a monumentelor istorice, al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii au fost alte etape devenite obstacole în calea edificării monumentului simbol.
Până în 2003, când se împlineau 125 ani de la deschiderea primei porţi maritime a României – Portul Constanța, fundaţia reuşise să strângă peste un miliard de lei, făcuse cinci licitaţii pentru realizarea fundaţiei şi a platformei monumentului, încheiase un contract de execuţie cu ICH Construcţii Grup SA, iar la sfârşitul anului organizația restituia Primăriei Constanța suma cea mai mare parte din sponsorizarea de 500 de milioane de lei, după ce a decis dizolvarea, ca urmare a eșuării în îndeplinirea obiectivului propus. Restul bugetului fusese cheltuit pe simpozioane, manifestări omagiale, proiecte, autorizații licitații și studii de oportunitate și fezabilitate de zici că ar fi fost instituție de stat nu organizație de drept privat.
Pe 4 iunie 2004, în apropierea Băncii Raiffeisen a fost inaugurat locul pe care va fi construit Monumentul Marinarilor Români.
Valoarea estimată a monumentului de for public era de cinci miliarde de lei.
[/responsivevoice]
