Sebastian CĂTĂNOIU ■
Cu siguranță un nume propriu, Carpathia ar părea să fie ceva din domeniul romglezei, o combinație între Carpathians, denumirea englezească a Carpaților și o terminație neaoșă ce ar putea sugera un tărâm mitic, învăluit în cețuri și acoperit de păduri de nepătruns. Chiar dacă nu sună românește, „Carpathia” reprezintă o realitate profund românească: o bucățică din Carpații noștri în care pădurile, râurile, pajiștile alpine, fauna carpatină și comunitățile montane trăiesc împreună. respectând nu doar legislația națională ci și regulile nescrise ale naturii. Trebuie să recunoaștem că numele a fost ales strategic, fiind ușor de recunoscut la nivel international, ceea ce ajută în relația cu partenerii, finanțatorii și organizațiile globale, dar trimițând direct la inima României naturale, Carpații, unde s-au păstrat ultimele mari păduri virgine ale Europei și o biodiversitate remarcabilă.
„Țara Carpathia” a prins rădăcini în inima Carpaților Meridionali, cuprinzând sud-estul Munților Făgăraș, extinzându-se și spre Munții Leaota, Piatra Craiului și Iezer-Păpușa. De la Nucșoara până la Rucăr, de-a lungul văilor Dâmboviței și Argeșelului, până în culmile reci ale Leaotei și Iezer-Păpușa, Carpathia a reușit să lege fragmente de peisaj într-un singur trup viu care are, până în prezent, mai bine de douăzeci și șapte de mii de hectare de păduri, poieni și stâncării în care liniștea… a căpătat glas. (foto 1)
Continuând logica unei ”țări”, în care râurile curg libere, pădurile cresc fără amenințarea drujbelor și animalele trăiesc după legile lor, ar trebui să vorbim și despre” întemeietorii” acesteia. Fundația Conservation Carpathia (FCC) a fost înființată în 2009 de un grup de filantropi și conservatori pasionați de protecția mediului, avînd ca scop principal protejarea și refacerea ecosistemelor naturale din Munții Făgăraș și zonele învecinate, în beneficiul biodiversității și al comunităților locale.
Calea pe care au ales-o a fost una radicală : aceea de a cumpăra păduri și pajiști alpine pentru a le proteja de exploatările forestiere ilegale sau de degradarea naturală. Legile retrocedării, în principal Legea 18/1991 și Legea 1/2000, a căror redactare și implementare au avut un puternic iz electoral, au generat abuzuri care s-au soldat, în cazul pădurilor, cu defrișări și tăieri ilegale pe suprafețe întinse, de ordinul a sute de mii de hectare la nivel național. A fost perioada în care mii de camioane de material lemnos, inclusiv din zona unde se află acum Carpathia, au circulat spre gatere și mai apoi, cu produse semifinite, spre Portul Constanța, fără ca nimeni să intervină ! La fel de grav, deși ariile protejate forestiere erau excluse de la retrocedare, în practică nu s-a ținut cont de această prevedere legală, astfel că suprafețe importante din parcurile naționale și naturale, aflate în proprietatea statului, au ajuns în proprietate privată. Inconsecvența a condus la noi conflicte cauzate de dreptul de proprietate și aplicarea restricțiilor specifice unei arii protejate. ”Rezolvarea” unei probleme, care nu ar fi trebuit să existe, a fost reprezentată de acordarea de compensații proprietarilor din ariile protejate care dețineau terenuri cu restricții, ceea ce a constituit o povară în plus pentru bugetul statului, eludată în stil mioritic, prin amânarea sau chiar neplată acestora, sursa unor alte încordări. (foto 2)
Cele 27.000 de hectare achiziționate până în prezent au fost deja puse sub protecție, dintre care o parte au fost incluse în zone de protecţie strictă, viziunea pe termen lung a FCC fiind crearea unui parc național cu zone întinse de protecție strictă și stabilirea unei zone sălbatice de referință, în care natura să-și reia procesele fără intervenții umane majore. Declararea Parcului Național Făgăraș ar fi urmată de cedarea proprietății terenurilor și mijloacelor fixe către statul român în vederea administrării acestuia ca arie protejată.
Chiar dacă au fost cumpărate mii de hectare de teren forestier anterior tăiate ras de vechii proprietari, efortul financiar a fost unul impresionant și din această cauză… generator de suspiciuni. Mai ales că cei cărora li se datorează înființarea și existența FCC sunt soții Promberger, el neamț, ea austriacă, ajunși în România în anii 90 într-un proiect ce viza carnivorele mari. Când Fundația Conservation Carpathia a început să cumpere păduri, mulți au rămas nedumeriți. „De ce să cumperi pădure și să nu o tai?” se întrebau unii. Diferența față de alți investitori, precum austriecii de la Schweighofer, era însă clară doar pentru cei care priveau mai atent: FCC cumpăra pădurea ca să o protejeze, nu ca să o exploateze. În timp ce Schweighofer vedea în fiecare hectar un profit imediat, FCC vedea pădurea ca un ecosistem viu și un patrimoniu natural, cu valoare ecologică și socială pe termen lung. Această abordare diferită a generat confuzie în public: mulți nu înțelegeau cum poate cineva să cumpere pădure fără să o exploateze? Pentru localnici și pentru presa vremii, ideea că pădurile pot fi valoroase fără a fi exploatate economic părea contraintuitivă, lăsând loc la speculații care lăsau deoparte…buna intenție. ”Dacă nu cumpără pădurea pentru lemne, înseamnă că altceva, mai periculos, are în gând neamțul!”
Anii au trecut, iar pentru cei ”consecvenți”, gândurile negre ale neamțului încă nu s-au dezvăluit. Între timp FCC a crescut, nu doar că are mai bine de 150 de angajați români, dar a reușit ca dincolo de protejarea celor 27.000 de hectare, să facă evidentă și dimensiunea umană și economică a proiectului Carpathia, cea care leagă natura de comunitățile locale. Ceea ce au reușit cei de la FCC, dincolo de controverse, reprezintă o lecție pentru cei ce administrează arii protejate, mai ales în ceea ce privește afacerile verzi, infrastructura de vizitare și cea destinată educației ecologice.
Un prim obiectiv de vizitat este Ferma de Biodivesitate Cobor, situată în satul cu același nume din comuna din comuna Ticușu Vechi, foarte aproape de mult mai renumitele sate turistice Viscri si Criț. Ferma Cobor a devenit un mix perfect intre protejarea patrimoniului construit, conservarea biodiversitatii si agricultura ecologica, transformând ideea intr-un business de succes. Pe aproape 500 de hectare sunt crescute în regim extensiv vaci din rasa ”sura de stepă”, renumite pentru coarnele lungi, în formă de liră și rezistența la adversitățile climatice. Gazda noastră ne-a asigurat că aceleași animale erau înhămate la ”Carul cu boi” al lui Grigorescu, dar coarnele și culoarea albă a celor de la Cobor ne-au convins că e vorba mai degrabă de varianta panonică a surei de stepă. (foto 3)
Ferma Cobor oferă cazare în două gospodarii vechi, renovate cu grijă, ce pun în valoare arhitectura locală. Folosirea din abundență a lemnului, cărămizii și pietrei, atribuirea de noi funcționalități spațiilor existente oferă toate facilitatile necesare traiului cotidian. În plus, cum altfel, cazările sunt pet friendly astfel ca veti putea veni acompaniati de prietenii necuvântători. Oaspetii au la dispozitie o sală de mese generoasă unde se servesc bucate transilvănene autentice realizate cu legume cultivate organic în propria gradina și cu carne de la surele de stepă. Oaspetii vor putea opta pentru o serie de activitati precum: tururi ghidate ale fermei si participarea la activitatile specifice acesteia (in functie de sezon), admirarea faunei sălbatice si a barajelor făcute de castori, ture de fotografie, ture in sălbăticie si admirarea peisajelor superbe, de pe coamele colinelor inconjurătoare.
În apropiere, la Șinca Nouă, Equus Silvania este un centru de echitație și explorare a naturii, un loc unde caii devin ambasadori ai pădurilor și ai pajiștilor, iar drumețiile călare refac legături vechi, între om și peisaj. Chiar dacă echitația este activitatea principală, oaspeții se pot bucura și de drumeții prin renumitele păduri virgine de la Șinca, de vizitarea unui observator de urși și de mâncare locală, însoțită de un pahar de vin bun. Equus Silvania îi primește cu drag atât pe cei pasionați de călărie, cât și pe cei care vor pur și simplu să descopere natura și tradițiile zonei. Cazarea este realizate în camere cu un design tradițional, materialele folosite fiind cele din zonă, puse în valoare de meșteri locali. De prisos a spune că energia este furnizată de panourile solare amplasate pe clădire, iar încălzirea se face cu pompe de căldură. Cele două locații sunt promovate prin Travel Carpathia, o inițiativă FCC care se bazează pe ecoturism pentru a pune în valoare specificul local.(foto 4)
Situată deasupra lacului de acumulare Pecineagu, la coada acestuia, observatorul de faună Bunea oferă priveliști de vis spre munții Făgăraș și Iezer-Păpușa, într-un cadru natural prea puțin atins de mâna omului. Ca un exemplu, furtuna Barbara din octombrie 2025 a cauzat rupturi și doborâturi de arbori, blocând calea de acces spre observator. Intervențiile pentru degajare, pe kilometri buni, au exclus folosirea ferăstraelor mecanice, intervenția limitându-se la îndepărtarea materialului lemnos și, acolo unde a fost nevoie, secționarea cu unelte tradiționale. Construit din bârne de lemn, observatorul dispune de 2 dormitoare ce pot găzdui 6 persoane, o bucătărie minimală și baie proprie, astfel încât observarea unor animale precum carnivorele mari și zimbrii reintroduși în ultimii ani sau comuniunea cu sălbăticia să reprezinte nu doar experiențe plăcute, ci și confortabile. (foto 5)
Plecând de la o veche stână abandonată, în poiana Tamaș, situată la 1450 metri altitudine, FCC a dezvoltat o tabără de tip wilderness. Priveliștea îți taie răsuflarea pentru că, din Poiana Tamaș se pot vedea munții Păpușa, Piatra Craiului, Făgăraș și Lacul Pecineagu, prilej pentru reflecție, meditație și detoxifiere…digitală. Corturile sunt din categoria glamping, 17 dintre ele cu două paturi, 4 cu 3-4 paturi, toaletele cu compostieră iar dușurile rustice, pe bază de găleată, cu doar trei pereți care asigură intimitatea necesară dar și o imagine ”nemarginită” spre munții din jur. Stâna, refăcută, din bârne izolate cu lână, asigură cele necesare pentru pregătirea și servirea mesei, într-un mod rustic, atemporal. Sunt disponibile tururi în împrejurimi, ghizii provenind dintre localnicii pregătiți de FCC pentru desfășurarea unor astfel de activități. (foto 6)
Tot din ”coșul cu bunătăți” al Travel Carpathia fac parte și cabana și observatorul de faună Comisu și Cabana Valea Vladului, locații reabilitate și care acum sunt o mărturie a designului sustenabil, cu folosirea de materiale din zonă și a mâinii de lucru locale.
Afară de ecoturism și conservarea naturii, FCC acordă o importanță deosebită educației ecologice, văzută, pe termen lung, ca soluția eficace la problemele de mediu cu care ne confruntăm. Renovarea și extinderea unei cabane forestiere în paragină, în care au fost implicate doar firme mici și meșteri argeșeni, a condus la apariția celui mai mare centru de activități și explorare a naturii din țară, Richita. Centrul oferă cele mai bune condiții pentru descoperirea lumii vii: activități pentru grupuri care pot explora natura în pădurile protejate ale FCC, pe tot parcursul anului. Locul are tot ce este nevoie pentru a găzdui activități și programe de explorarea naturii pentru şcolile din zonă, universităţi, organizaţii din România și din străinătate interesate de conservarea naturii. De asemenea, centrul oferă programe și spațiu de învăţare pentru stagii de practică pentru studenţi şi seminarii de formare în domeniul cercetării, al educaţiei pentru natură și al ariilor naturale protejate. Pentru grupurile organizate, specialiștii Fundației au pregătite ateliere și experiențe în natură. Cabana este de înaltă eficienţă energetică, reconstruită cu materiale naturale şi tehnologie proprie, bazată pe energie 100% regenerabilă. Întreaga clădire se bazează pe un sistem de ultimă generație de încălzire prin perete. Pentru izolarea clădirii au fost folosite în totalitate materiale precum fibra de lemn, lut și paie, acoperișul este acoperit cu iarbă naturală. (foto 7)
FCC a reușit reintroducerea cu succes a două specii emblemă, zimbrul și castorul, amândoi fiind numiți ”arhitecți ai naturii”, datorită impactului lor benefic asupra mediului înconjurător. Dincolo de această reușită, FCC s-a străduit să aducă aceste animale, din adâncul pădurii, în comunitățile locale și nu oricum, ci dedicându-le fiecăreia, inedit în țara noastră, câte un centru de vizitare. Această abordare nu se oprește aici, pentru că FCC are de gând ca în fiecare din comunitățile existente în Carpathia sau în imediata vecinătate să amplaseze câte un centru de vizitare cu specific local !
Casa Zimbrului este situată în satul Voinești, din comuna Lerești, județul Argeș aproape de șosea. Arhitectura centrului este inspirată de stilul tradițional al satului de munte, la exterior, proporția clădirii, acoperișul și detaliile ornamentale respectă tradiția zonei. Acoperișul este realizat din șiță prelucrată manual în atelierele din comunitate, panourile fotovoltaice asigură necesara energie verde. Pe un spațiu mai mic de 60 de metri pătrați, provocarea principală a celor ce au gândit Centrul a fost ca vizitatorii să descopere treptat lumea zimbrului. Din acest motiv, în centrul camerei se află o instalație artistică ce sugerează trunchiuri de arbori dintr-o pădure deasă. Această structură limitează accesul vizual direct la întregul conținut expozițional, bazat pe instalații interactive, atractive pentru toate vârstele, astfel încât momentul culminant, întâlnirea cu un exemplar de zimbru în mărime naturală, naturalizat, ascuns în spatele ”trunchiurilor”, să fie o surpriză memorabilă. Etajul este destinat socializării, fiind propice prelegerilor, proiecțiilor și, de ce nu, degustărilor… (foto 8)
Nu departe, la Rucăr, într-o zonă unde munții sunt la ei acasă, lângă șosea principală, se află Casa Castorului. Arhitectura este una complexă și oferă vizitatorului, încă din primele momente, o perspectivă asupra culturii locului, dar și o idee despre spațiul de locuit al castorului. Astfel, vizita începe cu un popas într-un adăpost de castor, o construcție care imită „casa” pe care acesta o construiește în natură. Acoperișul este din șiță tradițională, la realizarea construcției s-au folosit materiale naturale, produse local, procesul de construire a sprijinit economia locală și a avut un impact minim asupra naturii. Centrul este dotat cu panouri fotovoltaice, pe lângă sala expozițională există și un magazin destinat produselor locale reunite sub brandul FCC ”Roadele Munților”. (foto 9)
Pentru a veni în sprijinul producătorilor locali, la vreme de pandemie, FCC a lansat inițiativa ”Roadele Munților” văzută ca un food hub care să asigure colectarea, distribuția și promovarea produselor locale/tradiționale, deschiderea de noi piețe de desfacere pentru acestea și susținerea producătorilor care lucrează responsabil față de natură. Astăzi mai bine de 200 de produse, unele precum zacuscarul, dulceața de păpădie sau de liliac, greu de găsit pe aiurea, provenind de la 40 de producători locali, beneficiază de marca ”Roadele Munților”, existând chiar și un magazin online dedicat. Producătorii locali beneficiază de suport oferit de FCC în ceea ce privește consultanța, trainingul, ajutorul pentru obținerea de autorizații sau pentru respectarea standardelor, pentru marketing și promovare. Implicarea comunitară și economia verde se realizează și prin intermediulFondului Carpathia care finanțează, prin intermediul unor granturi proiecte locale (sociale, educaționale, culturale, de protecție a mediului, sportive)
Tot la Rucăr, FCC a început construcția unui centru logistic, de mari dimensiuni, care va cuprinde un ansamblu de clădiri precum un centru administrativ, un centru de vizitare cu expoziții, un punct de informare turistică și restaurant, un centru de educație și cercetare, un spațiu de producție deschis practicii pentru elevii din Rucăr. Pentru centrul administrativ, aflat într-o fază avansată de construcție, materialele folosite sunt cele clasice, precum baloții de paie, fibrele de lemn, lutul, cărămida, dar folosite în accepțiune modernă. De prisos a mai spune că panourile solare sunt integrate în acoperiș, iar încălzirea se face, cu pompe de căldură, prin pereți. (foto 10)
În universul lui Isaac Asimov, Fundația era o ultimă redută a cunoașterii, un bastion ridicat împotriva decăderii și haosului. În Carpații noștri, o altă Fundație, Conservation Carpathia, și-a propus, într-o manieră proprie, să apere patrimoniul nostru natural. Prin ceea ce face, Fundația Conservation Carpathia dovedește că ocrotirea naturii nu înseamnă bariere și interdicții care să izoleze, ci punți care să apropie oamenii de mediul natural. O vizită prin pădurile Carpathia sau prin locațiile gestionate de FCC ne arată că Fundația a găsit echilibrul între conservarea strictă a naturii și dezvoltarea comunităților locale, astfel încât protecția naturii să fie percepută nu ca o povară, ci ca un avantaj real pentru oameni.
Călătoria în Carpathia a fost înlesnită urmare a proiectului “Ținutul Zimbrului: conservare, educație și turism în Parcul Natural Vânători Neamț”, finanțat de #Fundația OMV Petrom prin programul “Verde pentru Viitor” ediția 2.0, dezvoltat de #FDSC și #ProPark. Proiectul este implementat de Asociația de Ecoturism din România(AER), în parteneriat cu RNP Romsilva – Administrația Parcului Natural Vânători Neamț, Asociația Mioritics și Asociația pentru Conservarea Diversității Biologice.
#VerdepentruViitor “Conținutul acestui material nu reflectă în mod necesar poziția oficială a Fundației OMV Petrom, a Fundației pentru Dezvoltarea Societății Civile sau a Fundației ProPark, fiind responsabilitatea exclusivă a beneficiarului proiectului”.[/responsivevoice]
