Luigi FRIGIOIU ■
Dimpreună cu clasicul repertoriul pentru cei mici, Teatrul “Căluțul de mare” ne-a obișnuit, în fiecare stagiune, cu piese profunde pentru tineret. Vineri, 17 octombrie, a fost reluată piesa “Suburbia” scrisă de Eric Bogosian, dramaturg american de origine armeană, ce ipostaziază traiul unui grup de tineri din New Jersey și reîntâlnirea lor cu un fost coleg de școală, devenit muzician de succes.
„Suburbia“ abordează zona sumbră a suburbiei americane. O felie de viață redată direct, frust. Piesa reproduce cotidianul cu aspecte sordide, dezgustătoare. Tânărul de azi pare un produs influențabil al mediului, nesupus rațiunii sau voinței libere. Viața se prezintă așa cum e: obiectivă, amorală. Autorul focalizează personaje din clase sociale modeste, în condiții extreme, conduse de instincte naturale. Tinerii se regăsesc în situații complicate și în vise dureroase. Amestecă lozinci progresiste cu violențe de limbaj, expresii din Biblie și vulgarități, citează din Nietzsche sau Bukowski. “Suburbia” e o lume marginală într-un text dur ca un strigăt de disperare Debusolați, își caută loc într-o lume absurdă, rotită în cerc vicios ca un carusel. Simt că drumul e greșit dar nu au puterea să se oprească. Iar drama personală le dă senzația inutilității într-o existență dominată de angoase, nihilism, izolare, debusolare, promiscuitate și rasism.
Zilnic, trec prin tristeți și bucurii. Cuprinși de temeri permanente, se lovesc de problemele generației milenariste din care fac parte. Au speranțe și vise, din păcate, umbrite de viitorul incert. Rebeli în căutarea visului american, vor să înțeleagă cine sunt. Ieșiți din adolescență încearcă, în zadar, să-și afle rostul, într-o societate haotică ce le oferă doar spectrul ratării totale. Un univers cinic în care visele (nu doar cel american) se transformă într-un coșmar fără sfârșit.
Regia artistică și light design-ul sunt semnate de Aurel Palade; scenografia – Elena Cozlovschi, coregrafia – Alice Safta; sound design – Fantomel; video design – Andrei Chișa; tălmăcirea textului riginal – Sergiu Bucur și graphic design – Adi Gheo.
Distribuție a însemnat o revărsare de talent și forță tinerească a colectivului de la “Căluțul de Mare”. Adi Gheo, Denisa Iova, Sergiu Bucur, Cătălina Oțeleanu, Grațian Prisacariu, Vlad Ianuș, Mădălina Borș – au dat viață unor tinere personaje dureros de credibile. Ca întotdeauna, „copiii mării” au fost încadrați cu grijă părintească de “veteranii” scenei. În cazul de față: Emanuel Cristoiu, Inga Marcu și Dan Cojocaru.
O mențiune specială pentru cele două noi apariții în distribuție, Vlad Ianuș și Mădălina Borș (absolvenți ai Universității Naționale de Artă Teatrală „IL Caragiale”), integrați perfect.
Sala plină, spectatori cam de trei ori mai mulți decât la supermediatizata “degustare de vișinată” în mob cehovian de la sala studio a Teatrului de Stat Constanța, fosta sala de ședințe a PCR de pe str Ion Lahovary pervertită în templu impropriu al Thaliei. Din păcate, meșteru director Erwin închipuit ca Ronaldo, Messi sau chiar Mesia teatrului constănțean, a absentat de la lecție. Nu de alta, dar ar fi putut să ia notițe despre cum se fac spectacolele de calitate fără să spargi un milion de “coco” din bugetul Consiliului Județean. Sau despre cum Căluțul de Mare, de pe str. Alexandru Karatzali – hrănit cu jarul profesionalismului, pasiunii și muncii – de peste 30 e armăsarul de cursă lungă din peisajul cultural autohton.
Cu sau fără Erwin, spectatorii, în mare majoritate tineri, au umplut sala și au ovaționat îndelung. Iar, la final, au plecat îngândurați, într-o tăcere ce vorbea singură despre faptul că mesajul a fost recepționat și deci piesa și-a atins scopul.
[/responsivevoice]
