Secretarul de Război cu Presa al lui Trump

🔊 Ascultă articolul

Tănase PETRENCO ■

Motto: Niciodată nu câștigi un război cu cei care cumpără cerneala la butoi – Arthur J. Finkelstein

Am accesat surse referitoare la liderii contemporani și istorici care au impus restricții mass-media sau cetățenilor țărilor pe care le-au condus în perioada în care au guvernat. Numele lui Donald Trump și Pete Hegseth nu se află deocamdată pe lista, dar la felul cum merg lucrurile la Pentagon și totodată prin prisma amenințărilor care vin dinspre Casa Albă din Washington D.C, cât de curând îi vom avea și pe cei doi lideri americani dăltuți, cu litere de aur, pe cenotaful oprobiului pentru practica constantă a jocului de-a tirania. Și asta se întâmplă aproape zilnic de când și-au trecut în patrimoniu monopolul puterii absolute, în Statele Unite ale Americii (SUA).

Voi divulga imediat numele tuturor și detaliile divulgate în spațiul de liberă comunicare al internetului, despre dezonoranții membri ai listei rușinii pe care caută cu insistență să se insinueze ca indezirabili reprezentanți ai SUA. Dar mai înti haideți să vedem ce reprezintă fenomenul media și menirea lui de a interveni în diversele conjuncturi existențiale care apar în realitățile cotidiene și de care caută să se descotorosească cu orice preț satrapii momentului.

Mass-Media reprezintă canalele, instrumentele și platformele utilizate pentru a comunica, stoca și transmite informații către publicul larg. Termenul e un plural colectiv pentru cuvântul „mediu”, adică o agenție sau un instrument de intervenție cu scopul original și inițial stabilit al informării plenar, cu corectitudine și profesionalism a oamenilor. Adică nu într-o manieră deturnată de interesele de moment ale celor care s-au instalat la putere și vor să rămână acolo pentru restul vieții, nederanjați și neclintiți.

În istoria umanității au fost epoci fatidice, eclipse ale raționalități, când indivizi, alunecați prin jocul hazardului cât mai sus ierarhic pe scara a organizațiilor publice, și-au dat în petic, prinși în mrejele puterii. De regulă, joaca la butoanele puterii începe prin abandonarea principiilor istorice stabile ale guvernării din dorința de a uzurpa pe termen nelimitat exercitarea demoratică a puterii prin cele trei pârghii fundamentale: executivă, legislativă și judecătorească, al căror echilibru este supravegheat, în orice stat constituțional, de către câinele de “pază al democrației” – Presa.

Primul semn de derapaj, primul rictus, prima crispare a liderilor care o iau razna, este începerea jocului intimidării cu reprezentanților mass-media. Jurnaliștii profesioniști, cei care devoalează cetățenilor secretele puterii, sistemul imunitar ce trebuie să protejeze națiunea de virușii cleptocrației, a deturnării interesului național, a corupției instituționalizate, a trădării principiilor bunei guvernanțe, a încălcării constituției și de epidemia clientelismului politic, sunt primii atacați brutal.

Liderii contemporani sau cei din trecut care au impus restricții mass-media folosesc adesea tactici precum cenzura, încarcerarea jurnaliștilor și controlul guvernamental asupra instituțiilor presei. Represiunea media este o caracteristică a autoritarismului, iar conform Indicelui Mondial al Libertății Presei din 2025, posibilitatea exercitării profesiei de către jurnaliști este considerată „dificilă” sau „foarte grea” în peste jumătate din țările lumii. 

Uimitor este că în timpul scurt, de când a revenit la putere Președintele Donald Trump și Secretarul de Război – Pete Hegseth, dau dovadă de maximă străduință să pună SUA acolo unde nu i-a fost niciodată locul – pe harta mondială a prigoanei presei și oprimării cuvântului liber. Unii zic că asta ar fi doar o eronată interpretare a ideologiei politice MAGA dar eu am propria mea convingere că este ceea ce au în sânge oamenii ăștia – reprimarea libertatății de exprimare și a dreptului de informare a cetățeanului american. 

Dar iată și lista pe care își vor înscrie curând și ei numele, într-o “admirabilă companie” cu cei puși la index de analele istoriei:

Dictatori contemporani

• Ali Khamenei (Iran): În calitate de lider suprem al Iranului din 1989, Khamenei a supravegheat represiunea sistematică a presei pro-reformiste. În urma protestelor majore din 2022, Iranul a devenit statul cu cei mai mulți jurnaliști aflați în detenție, din lume, pentru delicte de opinie.
• Kim Jong Un (Coreea de Nord): Coreea de Nord este în mod constant clasată țările cu cel mai scăzut indice în ceea ce privește libertatea presei. Kim menține o influență fermă asupra fluxului de informații, toate instituțiile media deținute și operate de stat fiind folosite ca instrumente de propagandă ale Partidului Muncitoresc Coreean.
• Xi Jinping (China): Guvernul chinez a aplicat de mult timp controale stricte asupra mass-media, inclusiv „Marele Firewall” pentru a cenzura conținutul de pe internet. China rămâne una dintre cele mai mari “închisori de jurnaliști” din lume, cu tactici care includ supravegherea și reprimarea brutală a jurnalismului în Hong Kong.
• Vladimir Putin (Federația Rusă): Putin și-a consolidat controlul asupra televiziunii naționale la începutul primului său mandat, din 2000, și a extins restricțiile asupra jurnalismului independent, etichetând multe instituții drept „agenturi străine” termen folosit și în România de regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu. Ziariștii critici la adresa regimului putinist fie au fost condamnați la ani grei de închisoare în penitenciare corecționale fie au fost uciși. La ruși, cenzura militară este în vigoare de la invazia Ucrainei, din anul 2022.
• Aleksandr Lukașenko (Belarus): Belarus ocupă locul 166 din 180 în Indexul mondial al libertății presei, întocmit de Reporteri fără Frontiere (RSF) în anul 2025. Asociația Jurnaliștilor din Belarus (BAJ) informează că aproape toate publicațiile socio-politice naționale au părăsit țara din cauza represiunii și a urmăririi penale. Peste 30 de publicații belaruse operează în anul 2025 din străinătate, supraviețuind represiunii, însă unele titluri importante, precum Narodnaya Volya, Belaruski Partizan sau Brestski Kurier, au dispărut temporar de pe scena media. De la realegerea lui Alexandr Lukașenka la șefia statului, la 9 august 2020, presiunea asupra mass-mediei independente s-a intensificat constant în Belarus. Legislația inspirată de Federația Rusă și condițiile imposibile de muncă îi forțează pe mulți jurnaliști să plece în exil, autoritățile urmărind astfel să elimine vocile critice din țară, menționează RSF. În luna august 2025, 40 de jurnaliști independențise aflau în detenție în Belarus, țara fiind considerată una dintre cele mai mari închisori din lume pentru presă, potrivit organizației Reporteri fără Frontiere (RSF). Sub dictatura lui Lukașenko ziariștii sunt urmăriți și acuzați pe motive politice, printr-un sistem judiciar controlat de regim, fiind învinuiți de trădare de stat, instigare la ură sau diverse forme de extremism.
• Aleksandar Vučić (Serbia): De la venirea la putere, președintele Vučić a fost acuzat că a îngrădit libertatea presei prin presiuni politice și financiare asupra instituțiilor media și a posturilor publice de radio și televiziune.
• Viktor Orbán (Ungaria): Acest autoproclamat campion al „democrației iliberale” a subminat constant independența și pluralismul mass-media, începând cu anul 2010 și a desființat presa publică de stat, controlată și administrată în sistem parlamentar al pluralismului politic.
• Daniel Ortega (Nicaragua): După realegerea sa din 2021, Ortega a supervizat o campanie de cenzură, intimidare și arestări arbitrare împotriva presei independente.
• Isaias Afwerki (Eritreea): La putere din 1993, președintele Afwerki menține unul dintre cele mai represive instrumente împotriva media din lume, fără nicio presă independentă în țară.
• Mohammed bin Salman (Arabia Saudită): Prințul moștenitor al Arabiei Saudite conduce o monarhie care nu tolerează libertatea presei. Metodele sale represive includ spionaj, amenințări iar în cazul lui ziaristului Jamal Khashoggi, răpire și crimă. 

Figuri istorice

• Benito Mussolini (Italia): Dictatorul fascist a preluat controlul asupra tuturor mijloacelor de informare în masă, cenzurând vocile opoziției și inundând publicul cu propagandă pentru a instaura un cult al personalității.
• Adolf Hitler (Germania): La fel ca Mussolini, Hitler a folosit propaganda și controlul mass-media pentru a manipula masele și a elimina orice presă de opoziție.
• Iosif Stalin (Uniunea Sovietică): Organizația de cenzură controlată de statul sovietic, Glavlit, monitoriza și cenzura toate mijloacele de informare în masă pentru a se alinia ideologiei Partidului Comunist.
• Ferdinand Marcos (Filipine): În timpul legii marțiale, Marcos a închis ziare și agenții de presă importante, arestând jurnaliști sub acuzația de subversiune. Acoliților loiali însă, li s-a permis ulterior să gestioneze canalele noi și controlate de putere.
• Hosni Mubarak (Egipt): În timpul mandatului său de aproape 30 de ani, Mubarak a folosit o „stare de urgență” pentru a extinde puterile poliției, a implementat cenzura și a limita activitatea mass-media.
• Napoleon Bonaparte (Franța): La scurt timp după lovitura de stat din 1799, Napoleon a suprimat 50 de ziare politice și a plasat restul presei sub controlul strict al ministrului său de poliție.
• Akhenaton (Egiptul Antic): Într-o formă antică de cenzură cunoscută sub numele de damnatio memoriae, Akhenaton a încercat să șteargă memoria faraonilor din trecut și a altor zei din înregistrările istorice, atunci când a introdus o religie monoteistă.                                                       

Dar pentru că toată lumea cunoaște deja cu cine avem de a face în persoana lui “Marelui Portocaliu” – Donald Trump, să vi-l prezint și pe “Cap-de-Știucă” Pete Hegseth, celălalt aspirant.

Din octombrie 2025, Hegseth este înscăunat Secretar de Război al SUA. Fostul Departament al Apărării (DOD) a fost rebotezat în stil belicos din dorința celor doi și numit Departament de Război în septembrie 2025, iar Hegseth a depusese jurământul, devenind al 29-lea secretar al Apărării în ianuarie 2025.A preferat sa se unga Seful Departamentului de Razboi. Nu de aparare. El a fost nominalizat de președintele Donald Trump în noiembrie 2024 și confirmat de Senat în ianuarie 2025. 

Rolul său de Secretar de Război prevede supravegherea Departamentului de Război, fiind principal factor de decizie politică în materie de război, sau de consiliere militară și politică pe lângă președinte. Și pentru că zilele treceau și pe radarul Soldatului Fanfaron al lui Trump nu apărea niciun război, Cap-de Știucă de la Pentagon a declanșa propriul război cu presa. Bine, acum și locul lui de muncă e tot un fel de moarte clinică aidoma întregii administrații bezmetice din care face parte căci deși Marele Portocaliu a dat recent Pentagonului porecla de „Departamentul de Război”, instituția a fost numit oficial Departamentul Apărării de către Congres, în 1949, și numai Congresul îi poate schimba numele din nou, printr-o lege.

Sub titlul: ”Hegseth schimbă politica de presă a Pentagonului: 5 concluzii” ziarul The Hill, publica pe 14 octombrie, sub semnătura corespondentei Ellen Michell, următoarele: ”Secretarul de război al SUA, Pete Hegseth, a cerut nici mai mult nici mai puțin reporterilor decât să accepte fără crâcnire, până marți la ora 17:00, o nouă regulă de guvernare în baza căreia ar fi obligați să nu obțină sau să utilizeze vreun material care să nu fie autorizat în prealabil de Pentagon, chiar dacă informațiile sunt neclasificate. Dacă nu se conformează, să renunțe la legitimațiile de presă și să le predea în următoarele 24 de ore. Agențiile media susțin că asta reprezintă o încercare din partea MAGA și a lui Hegseth de a încălca drepturile garantate jurnaliștilor prin Primul Amendament al Constituției SUA, provocând în mod firesc refuzul aproape unanim al celor care urmau să fie afectați. Aproape fiecare instituție de știri a refuzat să se supună aberațiilor debitate de Hegseth cu concursul lui Trump.

Refuzul jurnaliștilor americani înseamnă că pentru prima dată de la inaugurarea Pentagonului de către Eisenhower în 1943, nici o rețea de televiziune sau publicație americană majoră nu va avea o prezență permanentă în clădirea Pentagonului. 

Trebuie remarcat că în timpul administrației Eisenhower, reporterii au obținut un nivel standardizat de acces la Pentagon, care a rămas în mare parte constant și nemodificat timp de decenii. Acest lucru le-a permis jurnaliștilor să relateze liber despre știrile referitoare la diversele acțiuni și implicații militare care își aveau sursa sau originea la Pentagon. Acest acord, de lungă durată, care le permitea jurnaliștilor să interacționeze cu oficialii militari și să adune informații, a fost susținut de toate administrațiile ambelor partide până la instaurarea MAGA la putere în acest an în America.”

Drept răspuns, reporterii și editorii i-au îndemnat pe oficialii care ceruseră presei “să capituleze”, ca și cum s-ar fi aflat în război cu noul și belicosul Departament de Război al lui Hegseth, să reconsidere imediat cererea făcută, anunțând în același timp că vor continua să relateze despre armata americană cu sau fără acces în clădire.

Cererea făcută însă, marchează un nou capitol în modul în care jurnaliștii vor relata despre forțele armate americane. Asta sugerează gravitatea intențiilor grupării MAGA de a-i marca, sau mai bine spus de a-i însemna pe cei vizați cu care au de a face, în timp ce sunt la conducere, fie și doar la nivel psihosomatic, discret, dar în stilul fermierilor care își înfierează vitele.

Țintele MAGA sunt acum jurnaliștii sau, după cum am văzut mai nou, generalii sau angajații administrației NASA ori membrii Departamentului de Educație al SUA.

MAGA practică acelea metode de marcare și însemnare ale defunctului prieten al lui Trump, proxenetul pedofil Jeffrey Epstein. MAGA amenință diferitele sectoare de interes și le invită la supunere totală, la fel cum proceda Epstein înainte de manipularea femeilor și implicarea lor în activitățile sexuale preferate ale așa zisei elite, atunci când își încuraja complicii în efortul însemnarii acestora. Marcarea era mai întâi de natură psihologică, și se încheia chiar cu marcarea fizică, însemnarea pe piele ca pe vaci a acestor femei, ca să simtă. Odată ce se supuneau ele devenau aaccesoriile umane ale posesorilor perverși.

Aceste metode au ca scop intimidarea pentru influențarea, pe zi ce trece, a psihologiei americanului pentru a se supune, încet, încet, ideologiei MAGA.

Eisenhower inaugura Pentagonul în 1943 și oferea cetățeanului american transparență în ce priveq acțiunile armatei dând startul unei Americi care sprinta și lăsa în urmă traumele psihologice ale dezastrelor războiului, iar Truman, în 1947, inaugura Departamenul Apărării. Titulatură însemna un profund respect pentru cetățeanul lumii care își regăsea echilibrul pierdut. Gesturi diametral opuse celor făcute astazi de MAGA lui Trump și Hegseth.

The Hill continuă: “Toate rețelele importante de televiziune, agențiile de presă, publicățiile și canalele radio au declarat public că reporterii lor au refuzat să semneze cererea, inclusiv ABC News, NBC News, CBS News, CNN, The Associated Press, Reuters, Bloomberg News, The New York Times, The Washington Post, The Wall Street Journal, The Guardian, The Atlantic, Financial Times, Politico și NPR, printre altele. The Hill și rețeaua sa soră, NewsNation, au refuzat, de asemenea, să semneze. 

Într-o declarație comună emisă marți după-amiază, fiecare dintre principalele rețele de radiodifuziune a declarat că nu va semna somația Pentagonului.”

Pretextul “unei vulnerabilități de securitate națională”  

“Conform noilor reguli și cerințe, jurnaliștilor nu li se interzice, din punct de vedere, tehnic să investigheze, să raporteze sau să publice articole despre armata americană folosind informații care prezintă un nivel de risc neclasat. Nouă ipostază creează însă o contradicție în termeni căci ziariștii ar putea fi puși în categoria celor care prezintă „riscuri de securitate sau siguranță” dacă ar solicita personalului Departamentului Apărării astfel de informații.

Restricțiile sugerează că jurnaliștii care primesc și publică informații clasificate, sensibile, secrete, care nu provin din solicitări oficiale de la sursele guvernamentale, își pot pierde protecția garantată de Primul Amendament din Constituție.”

Ar fi de fapt primul pas al administrației de la Washington pentru a scoate jurmalistul de sub protecția constituției și de insituire a unui sistem autocratic care să pedepsească prin lege jurnaliștii aflați în îndeplinirea profesiei conform codului deontologic. Ziariști sunt deci câinii de pază ai democrației pe care Trump și Heghest i-au luat la pietre, aidoma celebrităților de tristă faimă din topul tiranilor mondiali.   

Intenția de a controla și subjuga presa sub papucul MAGA continuă:

“Dacă solicitați divulgarea unor astfel de informații sau încurajați în alt mod personalul [Departamentului se Război] să încalce legile și politicile privind divulgarea unor astfel de informații, un astfel de comportament va poate atrage includerea pe lista jurnaliștilor care prezintă “riscuri pentru securitate și siguranță”.

Deci asta înseamnă implicit scoaterea jurnalistului de sub protecția constituției după bunul plac al lui Trump și al organizației MAGA.

Hegseth vrea să reducă Pentagonul la tăcere și din interior, dictând ce nu poate fi dat publicității de către propriul persona, dar și din exterior, atunci cînd caută să eticheteze munca liberă și solicitările despre adevăr ale jurnaliștilor drept riscuri pentru siguranța armatei. În acest fel vrea să își rezerve dreptul de a îi pedepsi în afara constituției pe jurnaliștii care îi încurajează pe militari să vorbească sau să transmită informații neclasificate dar care îl deranjează pe el, sau pe Trump.

Acesta a fost principalul punct de conflict pentru reporteri, a declarat Asociația de Presă a Pentagonului într-o declarație vehementă săptămâna trecută.

Hegseth încearcă să „înnăbușe presa liberă” cu nouă politică care „transmite un mesaj fără precedent de intimidare către toți cei din cadrul Departamentului de Război, avertizând împotriva oricăror interacțiuni neaprobate cu presa și chiar sugerând că este infracțiune să vorbești fără permisiune expresă. Ceea ce, evident, nu este veridic”.

Într-un editorial publicat marți, reporterul NPR la Pentagon, Tom Bowman, a declarat că semnarea documentului „ne-ar face stenografe care repetă comunicatele de presă ca papagalii, în completă lipsa de concordanță cu menirea presei de a interveni și de a îi trage la răspundere pe oficialii guvernamentali”.

Accesul presei era deja extrem de limitat

“Noile reguli vin în urma unui flux constant de directive emise de biroul lui Hegseth, care au vizat restricționarea drastică a accesului și prezenței presei în Pentagon de la începutul anului.

La sfârșitul lunii ianuarie, biroul său a eliminat patru publicații din spațiile de lucru ale Departamentului Apărării în cadrul unui așa-numit program de rotație, înlocuindu-le cu instituții media precum One America News Network și Breitbart News, ai căror jurnaliști au oferit o acoperire favorabilă administrației Trump.

Când Asociația de Presă a Pentagonului a solicitat clarificări de la oficiali cu privire la motivul pentru care cele patru instituții de presă au fost vizate în mod specific, oficialii au închis birourile altor patru instituții de știri, inclusiv The Hill.

Dați afară din birouri, jurnaliștii și-au continuat activitatea în clădire dar ulterior Hegseth a continuat să-i șicaneze îngreunându-le  accesul în sala conferințelor de presă din Pentagon – unul dintre puținele locuri din clădire cu internet wireless unde se poate lucra la articole.

Apoi, în luna mai, Hegseth a restricționat accesul jurnaliștilor fără escortă militară pe majoritatea holurilor Pentagonului. Decizia extremă a venit după ce vreme de decenii reporterii se bucuraseră de acces neîngrădit în majoritatea clădirii, fără a fi monitorizați.

Conform noilor reguli, Pentagonul intenționează, de asemenea, să mute toate organizațiile de știri în afara spațiilor de lucru ale armatei, într-o incintă încă necunoscută, din clădire, ceea ce probabil va îngreuna accesul la personalul militar.

De asemenea, Hegseth nu i-a mai informat pe reporteri de aproape patru luni, contrar cutumelor  Pentagonului, iar secretarul de presă Kingsley Wilson nu a susținut nici un briefing de presă de două luni. Toate acestea în timp ce armata americană a efectuat atacuri militare discutabile din punct de vedere juridic în Marea Caraibelor, sau a desfășurat trupe în orașe americane și continuă să opereze acțiuni militare în întreaga lume.” 

Hegseth își bate joc de mass-media

Secretarul de Război cu Presa manifestă frecvent animozitate față de câinele de pază al democrației dar mai nou i-a batjocorit la modul personal pe ziariștii care au ignorat ultimatumurile sale, postând emoji în care își ia rămas bun pe rețelele de socializare.

Șeful Pentagonului insistă că restricțiile impuse presei sunt „chestiuni de bun simț” concepute pentru a proteja informațiile clasificate și a împiedica reporterii să acceseze anumite zone ale Pentagonului, deși regulile limitează deja accesul la zone și materiale sensibile sau secrete.

Trump îl susține pe Hegseth și aprobă cerințele impuse jurnaliștilor, ceea ce face puțin probabilă schimbarea deciziei

La rândul său, Trump și-a exprimat sprijinul  pentru politica Departamentului de Război numind presa „foarte necinstită” și insistând că regulile sunt necesare, deoarece Soldatul Fanfaron al Pentagonului“consideră că presa foarte perturbatoare în ceea ce privește pacea mondială și chiar securitatea națiunii Americane”.

Trump l-a susținut pe Hegseth, care i-a stat alături în timpul unei întâlniri cu președintele Argentinei la Casa Albă, sugerând că și la Casa Albă ar putea decide mutarea corpului de presă afară din clădire.

„Aveți noroc că sunt președinte, pentru că v-am putea muta foarte ușor peste drum”, a spus el, susținând totodată că restricțiile Pentagonului provin din preocupări legate de securitate națională. 

„Consider că atunci când vine vorba de război… mă deranjează să am soldați și chiar generali de rang înalt care vă iau în considerare sau trebuie să vă ia la rost”, a spus el.

Va las să reflectați la consecințele posibile ale măsurilor în cazul în care presa este călcată în picioare de Hegseth și Trump:

Noile restricții media impuse de Pentagon pot afecta profund acoperirea fenomenului militar al guvernării americane prin limitarea accesului jurnalistilor, intimidarea surselor pe care le au aceștia la dispozitie, și prin încurajarea metodelor alternative inconsistente de raportare sau remodelare a peisajului tradițional al presei din jurul Departamentul ui de Război. Acest lucru va duce probabil la o reducere a rapoartelor precise și independente către națiune și la o dependență mai mare de informațiile aprobate de Pentagon. Cu alte cuvinte, vom ști doar ce vrea Șeful Pentagonului să cunoaștem. 

Renunțarea la raportarea tradițională

Pentru prima dată de la administrația Eisenhower, principalele instituții de presă nu mai au o prezență permanentă în Pentagon. Acest lucru îi obligă pe reporteri să își mute operațiunile în afara sediului, eliminând interacțiunile de la om la om care odinioară facilitau conversații și reportaje mai aprofundate. 

Prin urmare, se așteaptă ca relatarea să se îndepărteze de narațiunea oficială a clădirii și să se concentreze pe metode externe și alternative:

• Comunicare criptată: Reporterii folosesc deja aplicații criptate precum Signal pentru a continua să comunice cu surse din interiorul Pentagonului, potrivit unui membru anonim al Asociației de Presă a Pentagonului.
• Reportaje mai contradictorii: Jurnaliștii veterani sugerează că acest lucru ar putea duce la o abordare mai contradictorie a reportajelor militare. Fără acces zilnic, reporterii s-ar putea concentra pe știri de investigație mai aprofundate pentru a-și demonstra independența față de narațiunea Pentagonului.
• Rețelele de socializare și declarațiile publice: Oficialii și conducerea militară se pot baza mai mult pe postări ingenioase, pre-aprobate, pe rețelele de socializare și pe videoclipuri atent orchestrate, decât pe interacțiunea cu o presă critică. 

Impactul asupra surselor militare

Noua politică include un limbaj ambiguu care califică „solicitarea” de informații neautorizate drept un potențial „act criminal”. Se așteaptă ca acest lucru să aibă un efect descurajator semnificativ asupra surselor din cadrul Departamentului de Război, care ar putea ezita să vorbească cu jurnaliștii de teama represaliilor. 

Consecințe pentru jurnaliști

Reporterii care refuză să respecte noile reguli pot fi supuși unor consecințe suplimentare, inclusiv:

• Vulnerabilitate la urmărirea penală: Un avocat a declarat pentru Reuters că jurnaliștii care recunosc noua politică, dar dezvăluie ulterior informații sensibile, ar putea fi mai susceptibili la urmărirea penală.
• Risc pentru accesul viitor: Jurnaliștii se tem, de asemenea, că noua politică ar putea împiedica accesul la alte instalații militare sau oportunități viitoare de integrare alături de trupe. 

Transparență și supraveghere reduse

În cele din urmă, restricțiile impuse presei sunt considerate de mulți experți și jurnaliști un atac la adresa Primului Amendament al Constitutiei SUA, care reduce responsabilitatea și transparența publică. Fără o relatare independentă, publicul ar putea rata informații esențiale, inclusiv detalii despre atacurile și desfășurările militare. 

Viitorul raportării militare

Unii jurnaliști rămân optimiști pentru că au fost contactati de militari de rang mediu, care le-au promis ca vor continua ei, din proprie inițiativă, să ofere informații pentru a susține valorile constituționale americane. Însș, cu toate astea, pe măsură ce peisajul mediatic din jurul Pentagonului continuă să se schimbe, publicul va primi probabil mai puține informații independente și corecte despre ecosistemul militar, ceea ce va crește dificultatea de a trage la răspundere Departamentul de Război al lui Hegseth. 

Alea iacta est!

N.B. Ca să înțelegeți mai limpede cât de mare aste decrepitudinea în rândul ciracilor Marelui Portocaliu în vremea celei de-a doua Administrații Trump, relatez două incidente de comportament în aceași cheie, generate de responsabilii de comunicare de la Casa Albă și Pentagon.

Vineri, 17 octombrie, după ce Donald Trump a dat de înțeles că ar putea avea o întâlnire cu Putin la Budapesta, pentru negogierile de pace din Ucraina, corespondentul HuffPost i-a întrebat pe Karoline Leavitt, purtătoarea de cuvânt și pe directorul de comunicare, Steven Cheung, de la Casa Albă, cine a ales Budapesta? Blonda lui Trump  a răspuns instantaneu: „Mama ta a ales-o”; iar Cheung a corectat-o imediat: „Mă-ta”.

În acelaș context, când alt ziarist de la HuffPost a întrebat de ce Secretarul Hegseth a purtat la întâlnirea cu Zelenski o cravată imprimată în culorile steagului Rusiei, gest ofensator-provocator lăudată de oficiali ruși, purtătorul de cuvânt șef al Pentagonului, Sean Parnell, a repetat replicile colegilor săi de la Casa Albă: „Mama ta i-a cumpărat-o – și e o cravată americană patriotică, idiotule”.

Astfel războiul MAGA și al Administrației Trump cu presa americană este în mod clar pe față dar nedeclarat oficial, aidoma războiului lui Putin cu Occidentul Colectiv!

[/responsivevoice]