dr. Călin MARINESCU ■
Țin minte, din vremea grădiniței, cât de fascinat fusesem de cutia cu chibrituri pentru copii. Cum prindeam câte una pe vreun colț de masă sau pitită pe la bucătărie cum o șterpeleam și produceam cele mai fachirice experiențe, de la aprinsul tuturor gămăliilor dintr-un foc până la lipitul bețelor aprinse de tavan. Eram un adevărat Prometeu dezlănțuit căruia ideogramele minunat colorate de pe cutia de chibrituri îl îndemnau să-și ducă la capăt joaca cu focul. De abia la șapte ani, după ce am învățat să citesc în clasa I-a, am deprins și tâlcul textului ce însoțea desenul: “Nu lăsați copii să se joace cu focul”.
Și tot din vremea aceea îmi amintesc cu duioșie despre lecțiile la care mă duceam cu bunica mea, lângă Biserica Mântuleasa, la sediul de cartier al A.L.A. (Apărarea Locală Antiaeriană), unde participau musai toți pensionarii valizi din zona Dudești-Văcăreși-Nerva Traian, din București.
Pe lângă prelegeri cam toante, de genul cum să ne așezăm dacă explodează o bombă atomică lângă noi, respectiv culcat cu picioarele întinse către centrul deflagrației. Erau și multe lecții interesante ce vizau limitarea pierderilor în diferite situații nenorocite ca cele în care sesizăm miros specific de gaze (la vremea aceea provenite de la soba de gătit în bucătărie ce funcționa cu aragaz îmbuteliat).
De atunci mi-au intrat în cap cele câteva măsuri simple ce trebuie luate musai când sesizăm mirosul specific al mercaptantului, odorizant industrial introdus în gazul metan, butan sau aragaz, pentru a sesiza olfactive emanațiile accidentale și implicit pericolul.
În teorie, explicate pe îndelete, lucrurile erau foarte simple. Închideam sursa de gaz, la vremea aceea butelia cu aragaz, opream alimentarea cu energie electrică a incintei, din afara zonei în care s-a detectat prezența gazului, aeriseam incinta deschizând ferestrele și ușile și după dispariție mirosului specific o persoană, de preferință calificată, verifica sursa scurgerii de gaz.
Astăzi, de mai bine de o săptămână urmărim o sarabandă de informații și declarații, care mai de care mai dihai, vorba poeziei “zboară vești contradictorii se întretaie știrile” despre explozia de la etajul cinci al blocului de opt etaje din cartierul bucureștean Rahova, ce a cauzat moartea a trei persoane și ranirea gravă a altor treisprezece.
Acum, cam după 10 zile, pare că avem și un tablou complect al întregii catastrofe.
Astfel, după declarațiile locatarilor, cam cu două zile înainte de data fatidică de 17 octombrie, ar fi început să se simtă miros de gaze atât în zonele comune, adică holuri, scara blocului, subsol, cât și în interiorul unor apartamente aflate în apropierea zonei unde s-a produs explozia.
La unele apartamente dotate senzori avertizori, echipamentele semnalau permanent prezența gazului.
De menționat că pe acea scară de bloc un singur apartament avea montată centrală termică de apartament, cel în care se pare că s-a produs deflagrația, iar restul apartamentelor foloseau gazul pentru sobele de gătit.
După circa 36 de ore, când prezența gazului a fost considerată periculoasă, administratorul asociației de proprietari a reclamat scurgerea de gaz la Dispeceratul Distrigaz Sud-Rețele. Tot el, împreună cu un locatar mai priceput au închis vana principală a coloanei de distribuți a gazului metan pe sacara de bloc.
Prima greșeală. Odată cu oprirea sursei de gaz trebuia întreruptă și alimentarea cu energie electrică.
Din principiu există tendința de a se evita informarea Distrigaz fiindcă aceștia opresc furnizarea gazului. Reluarea furnizării este acceptată numai după verificarea instalației de către o societate acreditată de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), și după multă birocrație costisitoare, de obicei.
Reprezentantul Distrigaz (un “Dorel”) a identificat prezența gazului la parterul blocului și ca atare a închis și sigilat a doua vană principală a instalației și deși cantitatea de gaz emis și remanent în spațiile comune din bloc dar și în apartamente sporea, evident, cu toate că cele două vane erau închise. Și totuși, “Dorel” nu și-a făcut prbleme, nu a anunțat Dispeceratul pentru a trimite la fața locului o minte mai luminată ca să analizeze situația.
Ulterior s-a constatat că scurgerea de gaz provenea de la un segment de conductă aflată înaintea vanelor închise. Deci gazul se infiltrase pe unde putea și o dată pătruns în subsolul tehnic din scara blocului urca spre etajele superioare.
Administatoarea a solicitat și prezența pompierilor, care s-au prezentat prompt și au intrat în subsol, cu echipamante de respirat autonom, unde au constatat prezența gazului. Nefiind însă vorba despre nici un incendiu, salvatorii au consemnat și au plecat au plecat.
A doua greselă. Nu au fost înștiințați ocupanții tuturor apartamentelor asupra necesității aerisirii corespunzătoare a apartamentelor prin deschiderea ușilor și feretrelor, și lucrul ăsta trebuiau să-l fi avut în vedere salvatorii ISU căci la momentul respectiv în mod clar exista pericolul intoxicării cu gaz metan. A fost nesimnificativ faptul că au fost deachise doar ușile de acces exterior de la parter. De asemenea se impunea evacuate tutulor locatarilor până la descoperirea sursei de gaz și remedierea defectului. Ventilația corespunzătoare a întregului imobil colectiv și îndepărtarea persoanelor de la locul contaminat cu gaz toxic ar fi trebuit să fie obiectivul principal al salvatorilor ISU, la momentul respectiv. Conform atribuțiilor legale pompierii întreprind acțiuni preventive și luptă cu incendiile pentru salvarea vieților omenești și limitarea pagubelor materiale.
Mulți dintre locatari declară că au sesizat prezența gazului, dar au așteptat ca o altă persoană să rezolve situația.
De remarcat lipsa oricăror cunoștiințe în domeniul prevenirii incendiilor și chiar lipsa instincutului de conservare, poate mai puternic la animale, românii noștri fiind din ce în ce mai mult obișnuiți să se ocupe altcineva de siguranța lor.
A treia greșeală a fost că nu s-a verificat situația prezenței gazului în fiecare apartament și pe fiecare etaj. La o cercetare profesionistă s-ar fi descoperit că în apartamentul din capătul culoarului de la etajul cinci se acumulase o pungă mare de gaze, care în final a produs explozia.
O altă eroare procedurală a constat și în lipsa contractului permanent de întreținere și verificare a instalațiilor comune de gaze cu o firmă agreată ANRE, care să asigure servicii de urgență la solicitarea administratorului.
Deși administatora declara deunăzi că în bloc toți locatarii erau ca o familie, faptele au dovedit că nu a existat o acțiune comună de prevenirea deflagrației. S-au trezit în stradă când au fost evacuați, cladirea fiind considerată în pericol iminent de prabușire.
În prezent, lacunele legislative lasă la voia întămplarii mii de instalații de gaz, veritabile bombe cu ceas, cele mai multe neverificate de decenii sau neinspectate niciodată de pompieri.
După producerea exploziei, în zonă s-au deplasat toate autoritățile începând cu propierii, poliția, jandarmeria, prefectura, primăria și nelipsitul cioclu al nenorocirilor naționale, dr. Arafat, secretar de stat, Șef al Departamentului pentru Situații de Urgență (DSU), care ca de obicei a constat că era prea târziu pentru a-i readuce la viață pe cei sacrificați de neglijență.
Apropos, prin legea de înființare, DSU este o structură operațională fără personalitate juridică din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, responsabilă de coordonare permanentă, la nivel național, a activităților de prevenire și a gestiona situațiile de urgență. DSU se ocupă de asigurarea și gestionarea resurselor, fie ele umane, materiale, financiare sau de altă natură, necesare pentru restabilirea normalității. De asemenea, DSU coordonează primul ajutor calificat și asistență medicală de urgență în cadrul unităților și compartimentelor de primire a urgențelor (UPU/CPU). De asta nu înțeleg de ce nu-l caută nimeni la atribuțiile din fișa postului pe Arafat?[/responsivevoice]
