Paloma PETRESCU ■
Motto: Nu este suficient să acumulezi cunoștințe, trebuie să înțelegi cum să le folosești. Aristotel
Analfabetismul funcțional e, în mod paradoxal, unul dintre cele mai persistente fenomene într-o societate care pretinde că valorizează cunoașterea. În timp ce tot mai mulți elevi finalizează cicluri școlare, mulți dintre ei ies din sistem fără capacitatea de a înțelege un text complex, de a extrage informații relevante sau de a folosi ceea ce au învățat în contexte noi, din viața reală. Nu este vorba despre incapacitatea de a citi cuvinte, ci de imposibilitatea de a utiliza lectura ca instrument cognitiv, de a aplica calcule matematice, mai simple sau mai complexe în activitățile cotidiene. Această diferență transformă analfabetismul funcțional într-un simptom îngrijorător și un semnal al unor disfuncționalități sistemice.
Fenomenul analfabetismului funcțional a revenit recent în atenția publică, în contextul unor declarații atribuite ministrului Educației și Cercetării, Daniel David, potrivit cărora cadrele didactice ar avea un rol major în creșterea acestui fenomen. Chiar dacă asemenea afirmații pot fi interpretate ca încercări de responsabilizare, ele riscă să simplifice excesiv o problematică ce implică mecanisme complexe, multiple instituții și condiționări sociale profunde. A localiza vina, strict, la nivelul profesorului înseamnă a ignora arhitectura întregului sistem educațional, precum și contextul socio-economic în care acesta funcționează. Da, profesorii sunt cei care pot îndrepta lucrurile, dar, doar dacă au instrumentele necesare, disponibilitatea de a accepta că acest fenomen îngrijorător există și sprijinul de care au nevoie pentru a învinge.
Analfabetismul Funcțional (AF) este rezultatul unor interacțiuni pe mai multe paliere: individual, familial, comunitar, instituțional și este întreținut de incapacitatea sistemului de educație și nu numai, de a-l vedea, măsura, preveni, ameliora prin măsuri concrete adresate direct și susținut în timp. AF este în strânsă legătură cu Abandonul Școlar (AȘ), și el ridicat în România, dar problema prea puțin discutată este corelația dintre cele două, AF și AȘ.
Există o corelație directă între AF și AȘ ?
Analfabetismul funcțional este asociat direct cu abandonul școlar? Cel mai probabil, în primul rând AF se manifestă la cei care abandonează școala sau pur și simplu nu se înmatriculează niciodată, dar … din păcate, există elevi, tineri care frecventează școala fără să fie capabili să aplice cunoaștințele acumulate în contexte noi. De ce? Fie din cauze care depind de ei, fie datorită modalităților de transmitere a cunoaștințelor, neprietenoase cu modul lor de a gândi, de a acționa, fie, pur și simplu, a modului mult prea teoretic și în viteză în care se derulează procesul de predare – învățare – evaluare. De ce “în viteză” ? simplu, pentru că programele școlare la fiecare disciplină trebuie parcurse integral, altfel e bai! M-aș uita și către măsurarea progresului școlar al elevilor, la modul în care nota 10 nu e 10 pentru toti, așa cum 5 nu e 5 pentru toți. Până nu rezolvăm problema standardizării evaluarii, astfel încât notele chiar să reflecte dobândirea competențelor fundamentale pentru promovarea fiecărui an școlar, nu ne facem bine Acum mai bine de 25 de ani, s-a încercat standardizarea evaluării pentru ciclul primar, au fost formulați descriptori de performanță pentru cele cinci niveluri de notare, dar s-a abandonat ideea, că de…rezistența la schimbare, confortul rutinei și schimbarea ministrului. Cum altfel să ne asigurăm că elevii ating indicatorii de performanță formulați pentru fiecare ciclu școlar ca să poată trece în următorul? Cum să ne asigurăm că ajungem la mintea fiecărui elev și îl ajutăm, iar zic: pe fiecare să înțeleagă, să gândească cu mintea lui, să înțeleagă ce citește, să poată aplica ce a învățat, în viața de zi cu zi, nu doar să recite formule matematice cu intonație și aplomb? “Spune cu cuvintele tale …” ar trebui să se audă foarte des în interacțiunea profesor – elev.
Din păcate nu doar la cei care abandonează școala se întâlnește AF, deci nu se poate face o corelație unidirecțională. Mulți dintre cei care frecventează școala manifestă această deficiență și atunci cum se explică promovarea claselor și obținerea diplomelor, a certificărilor?
Sigur, căutarea și nici chiar găsirea vinovaților nu rezolvă problema! Așa cum am spus deja sunt mai mulți factori care trebuie luați în calcul, factori care se regăsesc la diversele niveluri de relaționare. Deci să începem:
1. La nivel indivudual: atenția, memoria de lucru, funcțiile executive, nivelul vocabularului, prezența unor dificultăți de învățare, motivație intrinsecă pentru lectură.
2. Factori familiali: nivel de educație al părinților, stimulare timpurie (lectură, povești, conversații), stabilitatea emoțională a mediului familial, acces la cărți, resurse educaționale, sărăcia și precaritatea locuirii.
3. Condiții socio-economice comunitare: calitatea infrastructurii educaționale începând cu nivelul preșcolar, acces la biblioteci, centre de învățare.
Școala este zona de intervenție cu efecte pozitive
Școala este zona de intervenție în care analfabetismul funcțional este identificat și poate fi prevenit sau corectat, dacă și în măsura în care societatea românească îi acordă atenție, dacă renunțăm la a ne face că nu vedem, nu știm nu credem, nu există.
Cum? prin profesionalismul profesorilor, adecvarea și relevanța conținuturilor din programele școlare pentru viața reală, centrarea predării și mai ales a evaluării pe formarea de competențe, a gândirii critice. Copilul trebuie să înțeleagă, să intuiască cum poate folosi ceea ce a învățat în contexte noi de viață reală, să fie capabil să exprime ce a înțeles, ce crede, cum va aplica ce a învățat. Sigur, exersarea memoriei este importantă pentru că nu știm ceea ce nu am învățat, înțeles, memorat, deci nu putem să exersăm ceea ce nu știm ce, cum, când se aplică. În ultimii ani însă nu am mai prea auzit că se dă atenție strategiei “a învăța să înveți”.
Frecvența evaluării formative (NU acordarea de note!), detectarea timpurie a decalajelor, acordarea de feedback clar, la timp și constructiv, pot fi metode optime pentru prevenirea sau corectarea analfabetismului funcțional.
Cum se manifestă analfabetismul funcțional? Cum îl putem identifica?
Iată câteva aspecte pe care sigur le putem identifica atunci când lăsăm de o parte programa școlară și acordăm atenție fiecărui elev în parte:
1. Competențe reduse de literație
- dificultăți în a înțelege și interpreta texte complexe;
- incapacitatea de a aplica informația în contexte noi;
- probleme în rezolvarea de sarcini funcționale (completare de formulare, înțelegere de instrucțiuni, texte tehnice).
2. Rezultate și efecte în progresul educațional
- performanțe scăzute de-a lungul ciclurilor educaționale;
- lipsa încrederii în sine;
- demotivare, anxietate școlară;
- risc înalt de abandon școlar.
3. Efecte socio-economice
- acces redus la locuri de muncă de calitate;
- limitarea mobilității sociale;
- vulnerabilitate la manipulare, fake news, populism.
Este așadar clar că AF nu este doar o problemă individuală (elev care nu înțelege) – ci un efect al unor inegalități structurale: dacă elevii provin din medii dezavantajate, probabilitatea ca școala să nu compenseze complet aceste diferențe este foarte mare.
Pentru a înțelege mai bine fenomenul analfabetismului funcțional (AF), vă propun să ne uităm la câteva studii relevante și la propuneri concrete de schimbare — nu doar la nivel de discuție publică, ci la nivel de politici educaționale. Așadar, Dacian Dolean ne oferă câteva date rezultate din cercetările pe care le-a derulat.
Studiile și perspectivele cercetătorului Dacian Dolean
- În România, peste 50% dintre persoanele testate se află într-o formă de analfabetism funcțional. (G4Media.ro)
- Nu este suficient să identificăm problema: soluțiile propuse sunt adesea în număr foarte mare, dar nu se pun suficiente întrebări de fond despre eficiența lor. (G4Media.ro)
- Știința citirii („science of reading”) poate oferi un set de strategii dovedite științific pentru a îmbunătăți competențele de literație ale elevilor. (G4Media.ro)
- Situația socio-economică a familiei are un impact foarte puternic: mediul familial și accesul la experiențe de învățare influențează alfabetizarea, chiar mai mult decât factorii „cognitivi puri” precum IQ. (G4Media.ro)
Politici recente și măsuri propuse
- Ministrul Educației și Cercetării (Daniel David) a semnalat analfabetismul funcțional ca o problemă strategică și a legat-o de riscuri nu doar educaționale, ci și sociale – manipulare, dezinformare. (Edu România)
- În septembrie 2025, a fost aprobată o metodologie pentru program remedial în învățământul primar: două ore pe săptămână pot fi folosite nu doar pentru consolidare, ci și pentru „utilizarea competențelor în viața cotidiană” — ceea ce este exact direcția potrivită pentru reducerea analfabetismului funcțional. (Edu România)
- În plus, există propuneri (de la organizații educaționale precum EDICT) de regândire a modului în care se predă limba română și literația în școală: nu doar predare teoretică, ci activități interactive, manuale adaptate și o abordare centrată pe competențe de înțelegere. (edict.ro)
Provocări și riscuri
Și pentru că AF este, mai presus de toate, o criză structurală, nu este doar o simplă chestiune de „profesori care nu își fac datoria” sau de elevi care „nu sunt atrași de școală” trebuie abordată cu atenție și perseverență. AF este o problemă adânc înrădăcinată, care reflectă inegalități de șansă, lipsuri de viziune în politici educaționale și un sistem de predare – învățare – evaluare care nu reușește să valorifice potențialul cognitiv al tuturor elevilor.
Există riscuri și provocări care trebuie luate în considerație:
- Rezistența la schimbare – dacă nu te ferești să o vezi, este o problemă enormă: schimbări precum introducerea unei evaluări standardizate, modificarea metodologiilor de predare sau implementarea programelor remediale se confruntă cu obstacole birocratice, politice și culturale în sistem.
- Evaluarea reală a progresului – Așa cum am mai spus, notele nu reflectă întotdeauna competențele reale. Dacă nu se regândește modul de evaluare (nu doar „a promovat testul”, ci „a înțeles, poate aplica”), nu vom ști dacă măsurile chiar funcționează.
- Sustenabilitatea programelor remediale – Programul aprobat e un pas bun, dar trebuie susținut în timp, cu resurse (profesori pregătiți, materiale, monitorizare), monitorizare și evaluare riguroasă a impactului.
- Context socio-economic larg – Școala nu poate compensa singură lipsurile de acasă dacă nu există politici integrate: sprijin social, implicare comunitară, programe de alfabetizare pentru adulți, după școală.
Reducerea analfabetismului funcțional nu este o misiune imposibilă, dar nici una rapidă. Este o schimbare care cere:
- viziune pe termen lung,
- continuitate,
- profesionalism,
- curajul de a măsura realist lucrurile, chiar și atunci când rezultatele sunt neplăcute.
Pentru ca un program să fie cu adevărat eficient, trebuie nu doar să fie bine conceput, ci și bine monitorizat, bine ajustat și bine susținut. Doar astfel elevii pot trece de la „a reproduce” la „a înțelege”, iar educația poate redeveni ceea ce ar trebui să fie: un instrument autentic de emancipare, pentru fiecare copil.
[/responsivevoice]
