Luigi FRIGIOIU ■
Cu prilejul fiecărui spectacol, Teatrul pentru Copii și Tineret “Căluțul de Mare” din Constanța, se dovedește bidiviu artistic de cursă lungă cu un loc special în peisajul cultural constănțean. Publicul care umple sala, în general, e alcătuit din copii, dar se reușește deschiderea și către tineret sau adulți. După “Avioane de hârtie” – piesă-manifest ca un strigăt de ajutor al copiilor abandonați de părinții plecați în străinătate – a urmat o comedie despre nuntă, evenimentul firesc visat de orice cuplu de tineri.
Joi, 12 februarie, pe scena Căluțului de Mare, s-a jucat “Nuntă, caut mire și mireasă”. Spectacolul a venit din dorința plierii repertoriului pe așteptările și interesul publicului. Scenariu e o comedie spumoasă cu lipici la spectatorii de toate vârstele. Scenariul, mai vechi și reinterpretat, se aplică foarte bine perioadei actuale. Adaptarea-i aparține actorului Sergiu Bucur, regia artistică e realizată de Aurel Palade, scenografia e semnată de Elena Cozlovschi iar muzica a fost compusă de Vlad Crețu.
Un trust media, în impas financiar, caută un eveniment-șoc (chiar și unul “fake”) pentru evitarea falimentului. În lipsă de idei și subiecte, angajații trustului decid să transmită, în direct, nunta unui tânăr cuplu ce intenționa să-și unească destinele. Ar fi fost ceremonia nupțială cu numărul 100 la Starea Civilă a orașului, eveniment preluat și de către un post național de televiziune.
Paradoxal, pentru un “reality-show” cât mai veridic, unul câte unul, nuntașii adevărați sunt înlocuiți cu diferiți actorași. Harababura culminează cu înlocuirea principalilor protagoniști – mirele și mireasa – de doi figuranți care, cică, arătau mai credibil. Și astfel, așa-zisa nuntă se transformă într-o farsă, ca mai toate “bombele” de presă. Spre dezamăgirea regizorilor trișori, transmiterea directă se anulează pentru un alt eveniment – o eclipsă de soare “live” – intrat în “prime-time”. Bomba de presă a făcut un mare “fâs”, iar cireașa de pe tortul miresei s-a transformat în bomboana pusă pe coliva sindrofiei ratate…
Din distribuția spectacolului “Nuntă, caut mire și mireasă” fac parte actori din două generații, admirabil omogenizate. E meritul incontestabil al maestrul Lică Gherghilescu (creatorul Teatrului Căluțul de mare) și al lui Aurel Palade, cel care i-a preluat ștafeta. I-am revăzut pe experimentații: Dan Cojocaru, Radu Niculescu, Inga Marcu, Tiberiu Roșu, Clara Ghiuvelechian, Emanuel Cristoiu, Rovena Paraschivoi, Daniel Minciună și chiar pe Lică Gherghilescu (într-o intervenție video). Alături de „veterani” s-au integrat tinerii (și la fel de valoroșii): Adi Gheo, Cătălina Oțeleanu, Leticia Albu, Grațian Prisecaru, Ion Ciolan. Și, nu în ultimul rând, protagoniștii principali, mirele și mireasa, Sergiu Bucur și Denisa Iova, tot mai buni de la un rol la altul.
Cu respect pentru vechea gardă, privesc, în același timp, cu simpatie și speranță spre cei din noua generație. Prestația lor m-au făcut să zbor cu gândul înapoi în timp. Acum 50 de ani, pe 26 octombrie 1978, în piesa lui Eugen Lumezianu „Tatăl nostru, uneori”, montată pe scena Teatrului Dramatic Constanța de monstrul sacru al școlii regizorale românești, Ion Maximilian, își începeau cariera regretații Vasile Cojocaru, Diana Cheregi și Eugen Mazilu, în roluri de liceeni. Toți trei au devenit, în timp, stele strălucitoare ale scenei constănțene. Iar tinerii actori de la „Căluțul de Mare” au datele necesare să calce pe urmele iluștrilor înaintași.
