■ Paloma PETRESCU
Motto: Anii trec, dar respectul, prietenia și bucuria de a împărtăși, construite toate prin muncă, rămân
Memorabila echipă a IȘJ Constanța: 2001 – 2004
Ziua de 5 martie 2026, după mai bine de două decenii, va rămâne memorabilă pentru cei 20 din imagine. Se întâmplă des să am idei, nu întotdeauna bune, recunosc. De data asta însă am reușit să aduc din nou împreună o parte din echipa Inspectoratului Școlar Județean Constanța din anii 2001 – 2004. La chemarea mea pentru o ședință de management, au răspuns „prezent” 20 – colegi, prieteni, oameni cu spirit inovativ și creativitate greu de egalat, oameni care au împărțit responsabilități, decizii și ani de muncă pentru educația din județul Constanța.
Au fost și colegi care nu mai sunt astăzi printre noi. Sunt convinsă însă că, de undeva, dintre îngeri, s-au bucurat împreună cu noi de această revedere. Au fost și câțiva care nu au putut ajunge, pentru că aveau ore. Așa au fost întotdeauna profesorii din această echipă: oameni dedicați profesiei, oameni care nu și-au permis să lipsească de la ore pentru interese personale, nici măcar pentru o reîntâlnire atât de rară, după mai mult de 20 de ani. Au fost câțiva care nu au ajuns la întâlnire din motive de sănătate, dar au fost acolo cu noi, în gândurile și în poveștile noastre.
În această fotografie nu se află doar un grup de oameni care au lucrat împreună, ci o echipă memorabilă. O echipă de caractere, de profesioniști și de prieteni, legați de amintiri, de proiecte și de anii în care am construit împreună ceva important.
Cu ocazia revederii, amintirile au curs una după alta. Au fost povești, râsete, emoții și momente în care vocile noastre au acoperit chiar și muzica din local. Fiecare întâmplare rememorată a readus la viață o perioadă care a lăsat urme frumoase în sufletele noastre și au făcut bine educației din acea vreme și multă muncă.
Privind această fotografie, realizez cât de rar este să vezi atâția oameni zâmbind în același timp. Și poate că acesta este cel mai credibil semn că legăturile create atunci au rămas vii, peste ani.
Ne-am amintit de cele 47 de școli în șantier, de cunoștințele de organizare de șantier pe care eu, profesoara de chimie, le-am dobândit; de înființarea centrelor de excelență la care am fost părtași, Constanța fiind primul și singurul județ în care directorul centrului de excelență a fost numit prin concurs. Una dintre participante și-a amintit amuzată de emoția pe care a avut-o când a vorbit prima dată directorilor, întruniți într-o ședință de management. Am rememorat prima repartizare computerizată a elevilor la liceu și școala de arte și meserii/școala profesională. Dar ședințele din fiecare dimineață de luni? Management educațional! Raportare, planificare, monitorizare și … formare. Ne-am amuzat amintindu-ne de deplasările în județ cu microbuzul de la tabere (8 locuri+șofer). Ne făceam traseu pe direcția Băneasa, de exemplu. La fiecare școală râmânea câte un inspector pentru a acorda sprijin, a monitoriza, a identifica noi provocări. Microbuzul mergea cu mine până la “capăt de linie”, apoi, la întoarcere, îi “colectam” pe toți și … ne opream undeva, în câmp să mâncăm mâine cu slană și ceapă, din porbagajul microbuzului. Am rememorat “boacăza”, vă spun altă dată ce era aceasta …
Știți când și cine a organizat prima dată în România Târgul ofertei educaționale pentru liceu și școală profesională? Această echipă! Știți cine a inițiat relocarea ISJ Constanța din anexa Colegiului Național Mircea cel Bătrân în spațiul în care funcționează astăzi? Această echipă!
A fost alături de noi și profesorul Tiotoi, de departe veteranul de vârstă al echipei. Domnul profesor Tiotoi nu a fost parte a echipei noastre în perioada 2001 – 2004, dar este un reper pentru toți cei din imagine. Eu il cunosc de când eram elevă în clasa a V-a la școala greacă, fosta școală 24, pe strada Mircea cel Bătrân. Domnia sa era director, iar eu am făcut o năzbâtie care l-a amuzat. Altora le-a fost profesor, le-a îndrumat pașii. Respect domnule profesor și mulțumim că la cei 93 de ani ne-ați fost alături!
Cineva dintre cei prezenți a propus să ne reîntâlnim anual prima zi de joi din martie. O vom face!
În calitate de organizator al acestei întâlniri, le mulțumesc din suflet tuturor celor care au venit cu bucurie, cu căldură și cu aceeași prietenie care ne-a unit odinioară. Le mulțumesc pentru prezență, pentru amintiri și pentru emoția acestei revederi și îi rog să formuleze o amintire pozitivă sau negativă despre acele vremuri, că unele lucruri ne-au ieșit minunat, altele … puteau fi mai bine făcute.
A fost o zi pe care o voi păstra mult timp în inimă și sunt sigură că nu sunt singura.
[/responsivevoice]
