Paloma PETRESCU ■
Motto: Există un singur bine, știința, și un singur rău, neștiința. Socrate
Cum analfabetismul funcțional devine motorul manipulării
Într-un recent interviu, rectorul UBB, psihologul Daniel David, fost ministru al Educației și Cercetării, readuce în prim-plan o realitate incomodă: România nu se confruntă doar cu o criză educațională, ci și cu una de securitate socială și democratică.
Datele sunt deja cunoscute, dar rareori asumate cu adevărat. Aproape 40% dintre elevii români se află în zona analfabetismului funcțional – adică pot citi un text, dar nu îl înțeleg în mod real, nu știu să aplice conceptele învățate în contexte noi. În alte evaluări, procentul urcă chiar spre 45–50%, dar haideți să ne cantonăm doar în zona elevilor. Această realitate nu este doar o problemă a școlii, ea este fundația fragilă pe care se construiește o societate ușor de influențat.
De la lipsa competențelor la vulnerabilitatea socială
Daniel David avertizează explicit: într-o societate cu un nivel ridicat de analfabetism funcțional, oamenii devin vulnerabili la manipulări și din păcate asta nu este o metaforă, ci o relație directă între educație și capacitatea de a filtra informația, de a discerne între corect și fals.
Când școala nu formează competențe reale – gândire critică, înțelegerea contextului, capacitatea de a analiza surse – spațiul public este rapid ocupat de pseudo-cunoaștere. Teorii conspiraționiste, fake news, discursuri radicale sau populiste prind rădăcini tocmai în acest teren fertil.
O școală care pune accent pe cunoștințe, nu pe cunoaștere
Așa cum a spus Socrate, Educația este îmblânzirea unei flăcări, nu umplerea unui vas, problema care trebuie soluționată nu este doar cantitativă, ci structurală. Sistemul educațional românesc continuă să pună accent pe volum și memorare, nu pe formarea de abilități și competențe. „Predăm mult, irelevant și adesea prost”, spune Daniel David.
Rezultatul unei astfel de paradigme a educației este paradoxal: elevii acumulează informații, dar nu știu să le folosească. Într-o economie și societate bazate pe informație, această incapacitate devine critică.
Generația Z: între potențial și risc
“Tinerii nu sunt leneși, sunt pragmatici” punctează în interviu, psihologul Daniel David. Tinerii sunt adaptați tehnologic, folosesc tehnologia, dar nu sunt în egală măsură pregătiți cognitiv pentru a naviga în complexitatea informațională. Această ruptură creează un paradox periculos: avem o generație conectată permanent la informație, dar insuficient echipată pentru a o utiliza critic.
Manipularea, efect secundar dar critic al eșecului educațional
În acest context, manipularea nu mai este un fenomen marginal, ci unul sistemic. De la dezinformare online până la discursuri simplificate sau polarizante, toate exploatează aceeași vulnerabilitate: incapacitatea de a înțelege și verifica informația.
Un rol esențial în această dinamică îl joacă rețelele sociale. Platformele digitale nu mai sunt simple canale de comunicare, ci adevărate ecosisteme de distribuție a informației, unde algoritmii favorizează conținutul emoțional, controversat sau șocant. În lipsa unei gândiri critice solide, utilizatorii nu doar consumă, ci devin, involuntar, vectori de propagare și manipulare.
Astfel, o informație falsă sau distorsionată poate ajunge, în câteva ore, la milioane de oameni, fiind redistribuită fără verificare. Într-un mediu dominat de reacții rapide și validare socială (like-uri, share-uri), adevărul pierde teren în fața impactului emoțional.
Analfabetismul funcțional devine astfel combustibilul perfect pentru acest mecanism: oamenii nu mai analizează informația, ci reacționează.
Inteligența artificială: instrument util versus accelerator al confuziei
În mod paradoxal, aceeași tehnologie care ar putea ajuta la reducerea decalajelor educaționale riscă să amplifice problema atunci când este folosită fără discernământ.
Utilizarea necritică și neetică a inteligenței artificiale aduce câteva riscuri majore:
- Iluzia competenței: utilizatorii pot obține rapid răspunsuri bine formulate, fără a înțelege conținutul.
- Dependența de răspunsuri rapide: se reduce exercițiul gândirii critice.
- Amplificarea dezinformării: conținutul generat poate conține erori sau interpretări greșite, dar circulă rapid și convingător.
- Erodarea capacității de argumentare: procesul de gândire este externalizat și gândirea efectivă e pusă pe pauză.
- Sinergia cu rețelele sociale: conținutul generat de AI poate fi distribuit masiv și instant, alimentând exact mecanismele de viralizare care favorizează manipularea.
Într-o societate deja afectată de analfabetism funcțional, aceste efecte nu se adaugă pur și simplu, ci se multiplică.
Ce este de făcut?
Schimbarea paradigmei educaționale nu se rezumă la simpla acumulare de conținut, deși însușirea conceptelor rămâne, fără îndoială, importantă, dar nu este suficientă. Esența transformării constă, mai degrabă, într-o regândire profundă a modului în care este abordat întregul proces educațional. Această schimbare trebuie să înceapă chiar cu formarea inițială a profesorilor, astfel încât aceștia să fie pregătiți să răspundă noilor provocări generate de evoluția globală și să înțeleagă specificul tinerilor din generația Z.
În acest context, educația orientată spre formarea unui adult autonom se conturează în jurul câtorva direcții esențiale. Accentul se mută de la memorarea mecanică a informațiilor către dezvoltarea competențelor reale, aplicabile în viața de zi cu zi. În paralel, devine crucială cultivarea gândirii critice, care le permite elevilor să analizeze, să filtreze și să interpreteze informațiile într-un mod conștient și responsabil.
Totodată, educația trebuie să includă o dimensiune digitală autentică, care să depășească utilizarea superficială a tehnologiei și să promoveze un comportament responsabil în mediul online, inclusiv în raport cu rețelele sociale și inteligența artificială. Nu în ultimul rând, procesul educațional trebuie conectat mai strâns la realitatea socială și economică, pentru a le oferi elevilor repere concrete și relevante pentru viitorul lor.
Întrebarea fundamentală rămâne cum vrem să arate absolventul român?
România nu duce lipsă de inteligență sau potențial. Problema este că sistemul educațional nu reușește să transforme acest potențial în competențe reale, din varii motive pe care nu le discutăm aici.
Iar într-o lume în care informația circulă cu viteză, este amplificată de algoritmi și reinterpretată de inteligența artificială, diferența dintre “a ști” și “a înțelege” devine mai importantă ca oricând.
Fără discernământ, nici tehnologia, nici accesul la informație nu ne protejează. Dimpotrivă, poate crește gradul de vulnerabilitate al societății, în ansamblul ei.
Analfabetismul funcțional nu este doar o statistică. Este mecanismul tăcut prin care o societate își pierde capacitatea de a gândi critic – și, odată cu ea, capacitatea de a se apăra, astfel că analfabetismul funcțional este un risc la siguranța națională. De aceea ignorarea în continuare a accestui flagel este o mare slăbiciune a României de mâine. Știu, sunt vorbe mari și grele dar … până când vor mai pune decidenții căruța înaintea cailor?
[/responsivevoice]
