C.M. VLAICU ■
Să te deplasezi gratis cu autobuzul prin Constanța – la prima vedere, ideea pare extravagantă dar dacă o cumpănești bine, nu este nici pe departe atât de radicală pe cât sună.
Știm deja că nimic nu este gratuit. Multe servicii sunt plătite din bani publici, fără ca noi să știm exact cât costă fiecare utilizare în parte. Nu știm cât ne costă o intervenție SMURD, nu știm cât costă, în mod real, educația copiilor noștri sau serviciile de intervenție în caz de incendiu. Și, de fapt, nu știm nici cât costă in mod real o călătorie cu autobuzul în Constanța.
Putem însă să ne apropiem de răspuns privind structura bugetului transportului public. În cazul CT BUS, sistemul este deja finanțat în proporție covârșitoare din bani publici: aproximativ 70–80% din buget provine din subvenții, iar doar 20–30% din vânzarea biletelor (legitimații de călătorie) și abonamentelor. Cu alte cuvinte, transportul public este deja, în esență, un serviciu susținut de comunitate.
În aceste condiții, pentru ca transportul să devină complet gratuit, Primăria Municipiului Constanța ar trebui să acopere suplimentar aproximativ 4–6 milioane de euro pe an. Nu este o sumă neglijabilă, dar nici una imposibilă în raport cu dimensiunea bugetului local.
Întrebarea reală nu este dacă se poate, ci dacă merită.
Ca măsură socială, răspunsul este aproape evident. Accesul gratuit la transport înseamnă mobilitate pentru toți: pentru elevi, pentru persoane în vârstă, pentru cei cu venituri mici, un oraș mai accesibil și mai echitabil. Dar discuția nu se oprește aici. Transportul gratuit poate avea efecte mai largi: poate reduce presiunea asupra traficului, poate contribui la scăderea poluării și poate încuraja utilizarea unui sistem de mobilitate mai eficient.
Exemplele din Europa sunt relevante. Cu o simplă căutare pe internet găsim că Luxembourg a devenit, în 2020, prima țară din lume care a eliminat complet tarifele pentru transportul public, ca parte a unei politici de mobilitate și mediu. În Tallinn, transportul este gratuit pentru rezidenți, iar măsura a contribuit la creșterea utilizării sistemului și la consolidarea bazei fiscale locale. În Franța, orașe precum Dunkirk și Aubagne au demonstrat că gratuitatea poate duce la creșteri spectaculoase ale numărului de călători, mai ales atunci când este însoțită de îmbunătățirea rețelei și a frecvențelor. La Dunkerque, utilizarea transportului public a crescut cu 65% în timpul săptămânii și cu 125% în weekend. În Aubagne, creșterea a ajuns la peste 100% după reformarea sistemului.
Desigur, gratuitatea nu este o soluție magică. Experiența altor orașe arată că eliminarea biletului nu este suficientă, de una singură, pentru a scoate oamenii din autoturismele personale și că este nevoie și de un sistem de trafic urban sitematizat, bine organizat, programat frecvent și predictibil. Gratuitatea poate fi un catalizator important.
În Constanța, datele financiare arată clar că biletul nu mai este, de mult, pilonul central al finanțării transportului public: sistemul funcționează deja, în mare parte, pe baza subvențiilor.
Asta înseamnă că eliminarea biletului nu ar zdruncina fundamental bugetul orașului. Ar însemna, mai degrabă, o schimbare de filosofie: trecerea de la un serviciu parțial comercial la unul asumat integral ca serviciu public.
În fond, discuția nu mai este despre bani, ci despre priorități. Orașul cheltuie anual sume comparabile pe diverse servicii și contracte care nu produc întotdeauna efecte vizibile sau durabile. În acest context, investiția într-un sistem de transport public gratuit ar putea avea un impact direct și imediat asupra calității vieții urbane.
Gratis cu autobuzul nu este o utopie, ci este o opțiune care merita analizata, iar pentru Constanța, întrebarea nu este dacă își permite. ci dacă își dorește.
[/responsivevoice]
