Războiul hibrid – pericolul de la granița Europei

Manuel VLĂDUŢ ■

În prim-planul pericolelor la adresa statelor din alianţa transatlantică  – din care și România face parte astăzi –  a revenit mai actual ca oricând, războiul hibrid – în special după negocierile nu tocmai reușite dintre NATO și Rusia.

Ce se cunoaște concret despre războiul hibrid,  de către societatea civilă din România și din Europa? Sunt cetățenii pașnici ai statelor europene conștienți de acest pericol? Sunt ei pregătiți pentru un asemenea tip de confruntare? Trăim vremuri în care statele se angajează în conflicte care nu mai seamănă nici pe departe cu războiele clasice în care luptele se duceau în tranșee. De multe ori, chiar luptătorii forțelor armate ale statelor sunt luați prin surprindere de metode și procedee de luptă asimetrice, hibride, asociate războiului. Astăzi nu se mai fac declarații de război; intervențiile militare se produc prin surprindere și în forță, scopul fiind de a descuraja și a dezarma total un prezumptiv inamic care va ceda de cele mai multe ori fără luptă teritorii, resurse, capabilități și echipamente militare. Exemplele oferite de invaziile rusești din Georgia, Crimeea sau de susținerea mascată a conflictului din Ucraina, sunt cele mai recente.

Literatura de specialitate cu privire la războiul hibrid din România, oferă mai mult studii cu caracter descriptiv, fiind necesare însă la nivelul instituțiilor abilitate, o abordare care să vizeze informarea și cunoașterea de către membrii civili ai societății a pericolelor generate de războiul de tip hibrid, dar și instruirea acestora în paralel cu militarii activi, în scopul contracarării acestuia.

Să începem cu definirea conceptului: războiul hibrid este „o strategie militară care foloseşte conflictele şi crizele politice în combinaţie cu războaiele convenţionale, războiul neregulat şi războiul cibernetic, îmbinate cu alte metode de influenţare, cum ar fi ştirile false, diplomaţia şi intervenţiile electorale din străinătate” – conform studiului Prof.conf.Dr. Vasile Simileanu, de la Academia de Studii Economice din București.

La acestea se pot adăuga activarea de către inițiatorul războiului hibrid, a  rețelelor de trafic de persoane, droguri, a celulelor organizațiilor teroriste sau a conflictelor interetnice. În concepţia Centrului European de Excelenţă pentru Combaterea Ameninţărilor Hibride, inaugurat în 2017, „ameninţările hibride sunt metode şi activităţi care vizează vulnerabilităţile oponenţilor” unde „gama de metode şi activităţi este largă”. Termenul „război hibrid” a fost popularizat în lexiconul teoriei militare pentru a descrie conflictul din 2006 dintre Israel şi Hezbollah.

Războiul hibrid este dus de un agresor în afara teritoriului naţional, prin folosirea unui mix de tehnici şi mijloace specific acţiunilor militare cu cele non-militare, în scopul determinării uzurii forţelor militare şi guvernamentale ale statului ţintă. Prin acţiunile specifice, agresorul va limita pierderile proprii, dar va avea succes pe fronturile deschise.

Dacă urmărim evoluția evenimentelor din România și din statele Europei de Est (Ucraina, Moldova, Ungaria, Polonia), putem observa cu ușurință efectele războiului hibrid provocat de Federația Rusă, actorul principal și inițiatorul acțiunilor hibride. Astfel, în timp ce în Ucraina un conflict cu aspect civil se află în plină desfășurare, alimentat indirect de Rusia, în Moldova avem un conflict înghețat în Transnistria (unde trupele Armatei a 14-a ruse, sunt desfășurate pe post de forțe de menținere a păcii), iar în Ungaria este susținută “la vedere” o politică eurosceptică, cel puțin. Și în România pot fi observate efectele războiului hibrid, sub forma manipulării și dezinformării opiniei publice în mediul online – prin distribuirea unor știri, informații false (fake-news) sau denigratoare de către site-uri specializate și finanțate de Moscova, precum și inducerea unei apatii generale față de interesul participării la viața politică, scrutine electorale etc. Oricine poate deveni o simplă unealtă a manipulării prin rețelele de socializare, prin răspândirea de fake-newsuri din rețelele media. Răspândirea zvonurilor, a informațiilor false, face parte din arsenalul pregătitor a războiului hibrid, ce preced acțiunile militare sau non militare violente. Utilizarea acestor metode din zona non-militară, are ca efecte erodarea încrederii populației în anumite instituții ale statului, inclusiv în propriile forțe armate, inducerea neîncrederii în forța legii, susținerea empatiei față de activitățile ilegale sau interlope.

Toate aceste metode generează o instabilitate socială propice unui inamic care pregătește terenul unei intervenții militare și care poate câștiga teren fără a trage un foc de armă.

Factorii desfășurării războiului hibrid sunt de natură economică, politică, socială și militară. Afectarea acestora prin metode subversive care duc la slăbirea statului vizat, este urmată de acțiuni armate ce vizează ocuparea de teritorii.

Forțele implicate în conflictul de tip hibrid au o ierarhizare independentă, subordonare și organizare interioară, sunt dotate cu armament și tehnologie de tip commando, obiectivul acestora fiind să producă epuizarea inamicului, inducerea unei stări de apatie în rândul forțelor combatante, administrației, conducerii statului în general. În unele acțiuni, pot fi folosiți mercenari, forțe de gherilă, paramilitare și organizații teroriste, care sunt susținute financiar.

Prin acțiunile de tip hibrid sunt vizate creearea pretextelor de folosire a forței militare convenționale, acapararea de teritorii fără a recurge la acțiuni militare convenționale, influențarea politicilor altor state, șantajul economic.

Conflictul de tip hibrid este de lungă durată: sunt implicate trupe super-specializate în ducerea acțiunilor inclusiv în medii politico-ideologice, etnice și religioase, economico-sociale. Se urmărește implicarea populației în influențarea deciziilor politice ale conducerii statului țintă. Structurile acestor trupe pot trece oricând de la acțiunile de tip hibrid la cele convenționale și invers și pot fi implicate direct în coordonarea și executare de acțiuni teroriste, de crimă organizată, gherilă sau operațiuni speciale.

Un aspect deosebit de important și pe care Rusia îl utilizează constant, este efectul sindromului Stockolm (sindromul Stockolm descrie comportamentul unei victime răpite sau captive, care în timp, începe să-și simpatizeze răpitorul), prin menținerea în captivitate a statelor afectate de evoluția războiului hibrid. Exemplificând, Rusia amenință un stat cu lovitura nucleară, această acțiune fiind percepută ca fiind posibilă. Statul respectiv devine captiv (Georgia, Moldova, Ucraina), astfel că supraviețuirea acestora depinde în mare măsură de menținerea și evoluția conflictului înghețat.

Manifestarea violenței prin acțiunile de tip hibrid este variată:

• metode de luptă asimetrice folosite cu succes și în alte zone de conflict;
• folosirea tehnologiilor ultramoderne, cu costuri reduse și impact ridicat asupra forțelor convenționale (IT, drone);
• folosirea recunoașterilor, a terenului cunoscut, comunicații speciale, pentru pregătirea din timp a acțiunilor de luptă;
• folosirea resurselor civile, a armelor de distrugere în masă, a forțelor pentru operațiuni speciale;
• folosirea combinată a terorismului și a subversiunii;
• destructurarea ordinii de drept prin violență și teroare;
• dezvoltarea rețelelor de criminalitate internațională cu efecte majore asupra securității statate;
• trafic de persoane, blocarea pieței de capital, atacuri cibernetice;
• infiltrarea de agenți ruși (mediul de afaceri, diplomație) și ISIS (migrație controlată)
• menținerea conflictelor înghețate, alimentarea fanatismului religios și politic;
• secesiunea, segregarea și fragmentarea statelor.

Concluzii și posibile urmări ale războiului hibrid în Europa de Est:

Suntem unul dintre bastioanele NATO pe limita dinaintea apărării  a Europei de Est. Suntem Frontiera. Suntem inamicul Rusiei, așa cum au declarat-o sub o formă mai directă sau mai voalată – în repetate rânduri, liderii săi. În afara trupelor NATO sau americane care pot interveni într-o posibilă agresiune a Rusiei asupra României, nu avem decât forțele și resursele proprii. Războiul hibrid este o realitate care trebuie tratată cu mare seriozitate. Populația civilă a României trebuie informată și instruită asupra formelor acțiunilor militare sau non-militare asimetrice și de tip hibrid care pot afecta statul român, pentru a ușura misiunea de contracarare a forțelor specializate.

Scopul pe termen lung al Federației Ruse poate fi sintetizat prin intențiile sale expansioniste și de supremație absolută în Zona Mării Negre:

• efortul militar rus de a anexa teritoriile din nordul Mării Negre, de control al gurilor Dunării;
• atragerea României, Bulgariei, Serbiei și Greciei în sfera de influență rusă;
• coordonarea partidelor de extremă dreaptă din Europa de Est;
• menținerea conflictului înghețat din Transnistria și sprijinirea curentului moldovenist și a planului de federalizare a Republicii Moldova – Basarabia.

Amenințarea războiului la Marea Neagră este o realitate; războiul hibrid este un fapt în curs de desfășurare și este posibil ca frontierele noastre să fi fost deja depășite de elemente ale acestui flagel cu manifestare pe termen lung… Timpul o va dovedi. Depinde de noi însă, cât de pregătiți suntem pentru a face față viitoarelor evenimente!

Surse:

Conf.Univ.Dr. Vasile Simileanu – Academia de Studii Economice București, Institutul de Relații Internaționale din Moldova; https://www.nato.int/nato_static_fl2014/assets/pdf/pdf_2017_06/20170629_170629-pr2017-111-en.pdf;

http://www.adpc.net/v2007/Programs/EWS/CCR/downloads/CRConceptsandPracticesofResilience.pdf