Mihai COSTACHE ■
Situația din sudul Donețkului e critică. Rușii au luat Șahtarske și Bohoiavlenka, pe cleștele sudic și vin dinspre nord, să ia Kurahivka / Kurahovke ( sunt două orașe distincte ). O tentativă de încercuire, așa cum rușii au tot încercat în războiul asta – nu le-a ieșit niciuna [ nici măcar în primele zile ale invaziei – Azov s-au lăsat închiși în Mariupol cu misiunea de a bloca cât mai multe regimente rusești. Sacrificiul lor a anulat înaintarea rușilor spre Nipru și a salvat Zaporojie, Dnepr și poate și Krivoi Rîh, dacă rușii ar fi reușit să treacă Niprul prin Zaporojie. ]
Săgețile roșii de pe hartă înseamnă atacuri la nivel de batalion. De la Novogrodivka la Șahtarske, rușii au pus în luptă 14 batalioane. Între 8.000 și 10.000 de soldați. În general, batalioane din regimente sau brigăzi de infanterie motorizată dar fără motorizare – doar infantieriști.
Rușii mai au puține unități de infanterie motorizată care și au blindate.
Ce mi se pare ciudat și nu prea: unul din batalioane e din regimentul 95 geniu. Adică tipi care ar trebui să se ocupe de săpat fortificații, minat/deminat, chestii de astea.
Mai pun la socoteală și ce spunea unul din răniții capturați mai spre nord, în Torețk – au stat cu rănile putrezite și nu fost scoși din front și duși în spate, să fie îngrijiți, pentru că rușii au trimis în luptă chiar și grupele de evacuare.
Cred Gherasimov încearcă acum în Donețk să pună paiul care rupe spatele cămilei. Un soldat în plus, un glonte în plus, iată, fac diferența.
Și, firește, declarația generalului Marcenko, despre cedarea frontului din Donețk. Generalul maior Dmitro Marcenko nu e un nimeni în drum.
A fost unul dintre comandanții de pe frontul de sud – a luptat la Mikolaiv și la Herson. E unul dintre responsabilii pentru măcelărirea rușilor de la Ciornobaevka. Dar e cam gură spartă. În 2022 a fost pus la colț pentru că a scos un porumbel cât un pterodactil mai mic: “în curând vom primi arme și așa vom reuși să eliberăm Hersonul”. HiMars era pe drum dar nu avea voie să le confirme rușilor așa ceva.
Militar, Marcenko nu a reușit să îi prindă pe rușii din Herson – nici nu știu dacă a avut ordinul să facă asta. Dar cei 18.000 de ruși care au fugit din Herson în 2022 au fost pilonul apărării rusești de la Robotîne – Verbove, din 2023.
Nu știu exact ce face acum dar acum un an era unul din responsabilii pentru mobilizare iar la începutul lunii octombrie era unul din șefii programelor de instruire a recruților.
Îl cred că știe ce spune dar nu e ”acolo”.
Oricum, generalul a dat propoziția într-un interviu prilejuit de o lege votată ieri în Rada de la Kiev care mai concentrează 160.000 de oameni.
Asta înseamnă că ucrainenii au capacitatea de a instrui – inclusiv în Europa – 160.000 de soldați în cel mult 6-8 luni. Ce înseamnă 160.000 de oameni? 40 de brigăzi complete.
Imaginați-vă numai câți ofițeri au pregătiți ucrainenii să preia unitățile astea. Și cât echipament e pe drum, ca să zic așa.
Pe de altă parte, mi-a fiert mintea când i-am auzit pe ai noștri că ”rușii au spart frontul” în Donețk. Nu, încă nu e spargere de front. Cum nu a fost nici la Bahmut și nici la Avdiivka. Și nici la Kiev, Sumî și Harkiv. Și nici la Vuhledar. Dacă te retragi, în cel mai ordonat mod posibil, nu ai mari unități încercuite. Nu e spargere de front.
Dar să nu creadă cineva că situația foarte grea din Donețk înseamnă că rușii se plimbă pe acolo ca nea Ion de la raion.
Dimpotrivă. Date centralizate ieri, marți, la ora 18:
Pe tot sectorul de front de la Șahtarske la Kurahivka, rușii au atacat de 42 de ori. 36 respinse și 6 încă în desfășurare la ora 22. Ucraineni au omorât ”aproximativ 300 de ruși” – nu au dat răniții – semn că militarii ucraineni nu au avut timp să centralizeze datele din spatele frontului ucrainean. Sau poate că rușii nu și-au bătut capul să transmită în spate informațiile astea – iar ucrainenii nu au avut ce comunicații despre răniți să intercepteze. Și au lovit 4 tancuri și 7 blindate.
Iar de la Gîrnik la Pokrovsk, alte 23 de atacuri încheiate cu 220 de ruși morți și răniți – încă 5 atacuri erau în curs la ora 22.
Prima observație – se luptă noaptea. Nu s-a întâmplat foarte des în ultima vreme. Iar atacurile rușilor sunt de tip bandă rulantă. Adică nu atacă, și-o iau, se retrag și pe urmă vin alții. Nu. Rușii atacă, sunt opriți iar la cei opriți sunt adăugați alții care vin din spate. Ceva de genul dinții rechinului.
Încă un detaliu: rușii au adus katiușe noi. De la 1 octombrie, ucrainenii au lovit 37 de katiușe rusești din care 24 din Donețk. Media ar fi cam una pe zi dar n-a fost așa. Au fost zile moarte și zile cu câte 2. Într-o singură zi, în Donețk, ucrainenii au reușit să lovească 6 katiușe. Pe 4 octombrie. E ceva de genul rușii aduc, trag, sunt depistați, sunt loviți în ziua aia sau a doua zi. Rușii strâng fierul vechi, își râcâie soldații de pe roți și cer katiușe noi. După o zi sau două, de la Rostov ajung scule noi.
Ieri, rușii au dat cu artileria reactivă într-o singură poziție, într-un sat pe nume Katerinivka. Și cu bombe glide în trei poziții – Kurahove și în fosta uzina de lângă oraș și la Uspenivka.
Îmi întăresc impresia că loviturile cu bombe glide sunt cam împrăștiate, departe de zecile de bombe într-o țintă într-o singură zi, din timpul asediului de la Avdiivka.
În foto, blindatele rusești distruse ieri la Kurahove. În comment mai pun o poză, un close up cu terciul din ele, să nu tușească prea rău tipii de la FP.
Cam asta e situația pierderilor rușilor, puse-n grafice. Octombrie – cea mai ucigașă lună. 40.000 de oameni ( sau ce-or fi ei ) din care, de recuperare mai rapidă nu au parte decât 12-15.000 … undeva se simte. Putin e ca ăla care bagă la păcănele tot ce are. Și se și împrumută. Și vinde și din casă.
Nici cu sculele nu e mare fericire – rușii au renunțat să mai folosească tancuri fără număr – ceea ce mă face să cred că nu au planuri de spargere a frontului și au reluat consumul de blindate ( transportoare și mașini de luptă ) pentru că s-au lămurit că mașinuțele chinezești sunt doar niște mașinuțe chinezești.
A – cu mașinuțele alea chinezești, viteza pierderilor la vehicule a crescut teribil – pentru a lovi 1.000 de chestii pe patru roți ( nu se pun și motocicletele ) ucrainenii au avut nevoie de 12 zile.
Dronele – rușii au lansat în octombrie 2.023 de drone Geran. Ucrainenii au dat jos 1.952 din care 1.185 lovite și 738 bruiate. Procentul să zicem că ar fi bun: 96,49%. Dar alea 3,5% care au lovit țintele înseamnă, totuși 71 de drone. Oricît de mic ar fi procentul, din mult e tot mult. Mai ales când măsori în vieți.
Asta arată cât de disperați sunt rușii să facă rău: orice ar fi, să omoare măcar un ucrainean.
Mă îngrijorează o treabă: sunt 81 de zile de la ultimul mare baraj de rachete. Rușii au mai tras câte una, câte 5, dar cam atât.
Asta înseamnă că au acumulat potop de rachete din producția curentă.
Era ceva parfum de credibilitate în știrea că, undeva în Qatar, e o negociere – noi nu mai dăm drone în rafinăriile voastre, voi nu mai dați rachete în termocentralele noastre.
În plus, și adunarea BRICS … mă gândeam că vor să nu pară chiar atât de sălbatici. Măcar două săptămâni
Dar ucrainenii au lovit ieri noapte un depozit petrolier, undeva în Stavropol.
Ori s-a blocat negocierea, ori nici n-a fost … nu știu ce să cred dar tare mă tem că rușii vor da în zilele următoare toate rachetele pe care nu le-au dat de aproape 3 luni.
Cred că cea mai expusă zi e cea de miercuri, imediat după alegerile din Statele Unite.
