Călin MARINESCU ■
Motto: Să n-ai niciodată încredere în acela care şi-a călcat odată cuvântul. William Shakespeare
O veste străbate nația română ca un fior rece: Marcel Ciolacu a decretat că Partidul Social Democrat (PSD) nu mai vrea la guvernare, se retrage de la negocierile pentru construirea unui program de guvernare și a viitorului guvern, format din cele patru partide zise proeuropene (PSD, PNL, USR, UDMR) și grupul minorităților naționale.
Este cunoscut faptul că PSD a reușit și de această dată să obțină cele mai multe voturi, deci este partidul care a câștigat alegerile, cu scor modest, e adevărat, dar suficient pentru a avea dreptul să aibă postul de prim-ministru și să aibă negocieri cu partidele parlamentare, eventual proeuropene, pentru constituirea majorității care să susțină guvernul acestor partide.
Deci decizia PSD de a se retrage nu este corectă atâta timp cât de fapt ei trebuiau să organizeze și să conducă negocierile menționate.
Să nu uităm că PSD a avut postul de prim-ministru, prin Marcel Ciolacu, care a luat în ultimul an numai măsuri populiste, cele mai cunoscute fiind majorarea salariilor personalului din sectorul de stat și a salariului minim pe economie, creînd o mare problemă sectorului privat; a majorat pensiile și în general a majorat cam tot ce se putea majora și mai ales deficitul bugetar.
În general, nu aș avea nimic împotriva unor măsuri care duc în principiu la creșterea nivelului de trai al poporului dar ele trebuie să fie sustenabile pentru economia țării.
Toate majorările au fost făcute numai cu finanțarea din împrumuturi, împrumuturi care sunt din ce în ce mai scumpe, în primul rând din cauza deficitului bugetar care așa cum știm a depășit orice așteptări dar și a situației politice dramatice care sfâșie scena politică a țării.
Chiar daca războiul hibrid, declanșat de mai mulți ani de Rusia, nu a reușit încă să îl mute la Cotroceni pe Călin Georgescu, a desăvârșit bulversarea vieții politice a societăți democratice care se vrea a fi în România.
În primul rând, partidele politice sunt în cea mai mare parte într-o situație la limită. PSD, cel mai mare partid, are un președinte care și-a dat demisia și apoi la cererea unor “tovarăși” de nădejde a revenit, dar din cauza rezultatului dezastros de la alegerile prezidențiale a pierdut mare parte din autoritatea de lider, mai ales că partidul nu a scapăt de camarila îmbuibată și dezagreabilă ce i-a provocat sancțione electorală.
PNL a reuși să scape de cei care trăgeau partidul în jos dar președintele interimar, Ilie Bolojan, nu este confirmat de congresul partidului, deci în principiu are o autoritate limitată.
USR, care întotdeauna a fost partidul unor tineri neliniștiți, nu poate fi un partener de nădejde la guvernare, experiența coaliției cu PNL a fost un fiasco.
Partidele zise suveraniste, dintre care se detașează Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) au promis marea cu sarea în campania electorală, angajamente și deziderate vândute ieftin care la o analiză sumară arată a nu fi realizabile. Suveraaniștii din parlament de altfel, deși declarativ își doresc guvernarea, nu au cum să formeze o majoritate care să susțină un guvern.
Cele mai multe dintre principalele instituții centrale ale stalului sunt într-o situație cel puțin neclară.
Iohannis care ar trebui să elibereze locul pentru că mandatul său expiră legal pe 21 decembrie, cică va rămâne în continuare în funcție ca urmare a unei Hotărâri a Curții Constituționale a României (CCR), ce a stârnit multe discuții.
Guvernul în exercițiu urmează să devină interimar o dată cu constituirea noului Parlament, deci cu o autoritate limitată.
CCR se află sub o presiune constantă, justificată, din partea unor partide politice și a unei părți din mass-media.
Biroul Electoral Central (BEC) este de asemenea sub presiunea partidelor suveraniste și a mass-media, deși aparent rundele de alegeri din acest an au fost organizate și s-au desfășurat corespunzător.
Incidentul cu Tik Tok nu i se poate imputa BEC, alte instituții ale statului au obligația să vegheze asupra unor astfel de situații și alte instituții o dată informate să ia măsurile necesare.
Serviciul Român de Informații (SRI) nu are Director de peste un an, iar Serviciul de Informații Externe (SIE) este supus unor critici în media, spre decredibilizare, pentru activitatea Directorului. Ministerul de Interne are lipsă majoră de personal, în special în zona instituțiilor de ordine pubică, ceea ce bineînțeles afectează serviciile de protecție a populației.
Toată această situație general bramburită se datorează, în primul rând, activității deficitare a Președintelui României, Iohannis, și bineînțeles a prim-ministrului în funcție, dar și Parlamentului, în plinătatea sa și separat prin comisiile permanente, care nu ar fi trebuit să tolereze și să perpetueze situația descrisă mai sus.
Din păcate aleșii noștri, care în cea mai mare parte se consideră și se manifestă ca aplaudaci, nu au sentimentul de a fi fost trimiși în Parlament de către popor ca să asigure buna desfașurare a activității statului ci doar pentru a ridica mâna la indicațiile șefului de grup.
În situația aceasta deosebit de periculoasă, politicienii români, în frunte cu PSD-istul Marcel Ciolacu, dar și ai PNL și USR, își permit să se lupte pentru interese personale, de gașcă sau de partid în loc să caute calea pentru a aduce țara la o situație normală; să formeze cât mai urgent un guvern credibil și să îl valideze în noul parlament.
Manifestând totală inconștiență, politicienii români fac tot felul de declarații mirobolante în ideea absurdă de a câștiga în popularitate sau de a forța negocierile. Se remarcă USR care prin președintele partidului, Elena Lasconi, dar și prin “locotenenții săi domnești”, au emis zilnic declarații cât mai fanteziste, ultima fiind o listă de condiții pentru participarea la guvernare, greu de realizat. Atitudinea mahalagească de zarzavagioaică nu a produs însă efecte deosebite, având în vedere că se anvizaja un guvern fără USR.
În schimb declarația lui Ciolacu sfidătoare la adresa decenței și bunului simț politic, de retragere a PSD de la negocierile pentru formarea noului guvern și intenția manifestă de susținere din opoziție a unui guvern minoritar de dreapta, a avut efecte imediate asupra Bursei de Valori București (BVB). Instantaneu BVB a marcat scăderi semnificative pe principalele acțiuni și ratingul de țară dat de Fitch Ratings a resimțit același efect.
Din cauza haosului politic România a retrogradat la BBB- ultima treptă înainte de blocarea accesului la împrumuturi.
Pentru o mai bună înțelegere, ratingul acordat de instituțiile financiare gen Fitch Ratings stabilesc acceptarea creditării unei țări dar și condițiile de creditare, adică dobânzile care însoțesc împrumuturile.
Este simplu, ca la școală: Dacă ai 5 adică BBB- treci clasa, dacă ai 4, adică sub acest nivel, nu mai treci clasa, adică nu te mai poți împrumuta.
Această atitudine de autosatisfacție suină dovedește lipsa de reacție la stimulii externi din afara zidurilor celor trei ferme de lux (Parlament, Palatul Vitoria și Cotroceni) fauna politică de acolo, bine și îndestulător furajată, uitând că este responsabilă pe de-antregul pentru aducerea bugetului țării spre încetare de plăți, principala sursă de finanțare fiind împrumuturile.
Dacă PSD se mai joacă mult de-a împețitul, lesne se pot organiza alegeri anticipate iar noi o putem lua pe calea Bulgariei. Dacă nu cumva reedităm istoria Republicii de la Weimar care într-o situație foarte apropiată de cea a Românei de astăzi, a adus la putere Partidul Muncitoresc German Național Socialist al lui Adolf Hitler cu consecințele cunoscute.
