Narcis GAIDARGIU ■
Dimineață au dat primii fulgi de ninsoare. Am pus slănina la saramură.
Ora 17.00, Cartier Tomis Nord. În vecinătatea terenului de rugby Badea Cârțan e întuneric beznă, a doua seară și noapte fără iluminat public. Zero!
Sun la PPC fost Enel. Operatoarea îmi spune să sesizez Primăria Constanța, care trebuie să constate și să acționeze ca atare. E amabilă, îmi dă și un număr de telefon al Luxten firma angajată de primărie ca să asigure iluminatul stradal pe banii cetățenilor.
Sun la Primăria Constanța, Direcția Gospodărire Comunală Serviciul Drumuri și Iluminat Public (DGCSDIP). Sun degeaba. Intru pe pagina web. Zice eroare 404, le pare și rău, plâng și eu puțin, doar sunt alături de ei, pagina pe care o caut nu există. Sau o fi legată la rețeaua de iluminat stradal din Tomis Nord? Zice să navig în continuare. Aș naviga, dar mă opresc aici, că-mi dau seama cu cine am de-a face, Serviciul Drumuri, care mă pune pe drumuri. Ha, ha, ha, era s-o mușc… Nu mulțumesc, am și eu demnitatea mea, parol.
Sun la Luxten, mă întâmpină o voce baritonală, zice să las un mesaj în legătură cu sesizarea. Bine că nu m-a întrebat ce treabă am cu nevastă-sa… Pe cale de consecință, cu intenție de efect cu aplomb, îmi reglez și eu vocea mai pe corul vânătorilor și las mesajul:
Jos, în parcarea de lângă bloc, ca de obicei, de câteva săptămâni pe înserat apar două, apoi trei, patru, cinci mașini cu tineri, fete, băieți sau ce-or mai fi ei. Sunt puși pe distracție, nu-s copii răi, deși par destul de copți să fi avut chiar și servici dacă voiau, între 20-25 de ani. Însuflețiți probabil de războaiele din Ucraina, Siria, Liban ori Fâșia Gaza, aruncă cu petarde și pocnitori, când unii într-alții, când între mașini, când sub mașini, unele ale lor, altele ale vecinilor mei, ba chiar două ale mele. Nu-s pocnitori inofensive, degajă suflu și flăcări puternice, sunete pe măsură, iar unele sunt fracționate și detonează repetitiv, la foc automat. De sus, de pe ferestre sau balcoane se aud amenințări, ba chiar înjurături. După o serie de șuierături, pocnituri și flăcări gașca pleacă, după câte îmi dau seama, în parcările altor cvartale, unde reîncep distracția. Îi localizez după ecoul canonadelor amplificat și rezonat ca de meterezele unor ziduri de cetate, de blocurile din cartier.
După vreo oră bașbuzucii se întorc și din nou dau drumul zaverei cu praf de pușcă. Se aud din nou țipete, strigăte, unele injurioase, de la ferestrele vecinilor. După 10-15 minute comandoul de represiune motorizat se scurge către alte locuri de interes. Un adevărat blitzkrieg, dar pe nou, nu ocupă avanposturi, atacă și fug, după care revin. Practică cred, un fel ciudat de învăluire, care destabilizează psihicul locatarilor.
Ora 19. Au venit deja a doua oară în seara asta. Nu vreau să am pe conștiință faptul că aș fi nepăsător și lipsit de spirit civic. Sun la 112. Îmi cer numele. Prezint pe scurt situația, îmi fac legătura cu Poliția. Nu apuc să las bine telefonul, că la 19:02 apare un Sandero alb cu doi domni în civil. Mă și minunez cât de operativi au putut fi. E semn că Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) îmi pricepe gândurile! Nu aud ce discută, dar pare că tinerilor le e spartă gașca, urcă în mașini și se împrăștie. Mă bucur în același timp că tinerii nu au fost sancționați, doar avertizați. Rămân cu un sentiment de ușurare că nu au dat din puținii lor bani pe amenzi. Măcar le-au rămas pentru pocnitori și-alte petarde.
La 19:20 mă sună de pe număr privat ascuns echipajul de poliție de la secție, care mă întreabă unde sunt tinerii. La telefon e o domnișoară agent. Le mulțumesc, spunându-le că la 19:02 colegii dumnealor în civil au dispersat grupul de tineri.
- Aaa, nu sunt de la noi, posibil să fi fost de la Poliția Locală.
- Sunt sesizați și dumnealor?
- Da. Spuneți-mi numele dumneavoastră și cnp-ul.
- O.K.
- Uitați, domnu’, acum n-o să vă dăm amendă, vă dăm numai avertisment, dar să știți că apelurile nejustificate la 112 se lasă cu amendă.
- Colegii dumneavoastră au venit în 2 minute, iar dumneavoastră după altele 20. Altfel, prin propaganda media ne cereți să dovedim educație și să acționăm cu spirit civic, pentru preîntâmpinarea unor situații nefaste, cu potențial de pierderi materiale sau umane.
- Ascultați-mă!
- Vă ascult!
- Nu mai sunați la 112, că durează până trece informația de la ei la Poliția Județeană, apoi la secție. Sunați direct la Secția 2 Poliție Tomis Nord.
- Nu la 112, este normal și legal?
- Sunați unde vreți, dar dacă vreți să venim rapid, sunați direct la secție.
- O.K.
Ora 20:20. De pe pagina facebook, AI-ul Primăriei Constanța îmi răspunde: „Bună ziua! Vă mulțu….” Ce bună ziua? E noapte, nebunule! Zice să trimit sesizarea pe mail la primarie@primaria-constanta.ro Ca să ce? Să aprindeți becurile după câte nopți? Dacă-i bal ca la nebuni, atunci de ce nu? O trimit.
Ora 21:45. Parcarea este iarăși sub asediul petardelor, bătălia de la Kandahar, pe rit nou. Sun direct la secție. Ofițerul de serviciu îmi spune că face tot posibilul să trimită un echipaj, dar că mai au și o altă intervenție în curs. De solicitări la intervenții nu duc lipsă, doar de personal. Ioc. Nema. Canci…
22:05. Ca la un semn parcarea se golește de zurbagii.
22:06. Alo, Secția 2 Poliție? Vă rog să nu mai trimiteți echipajul, că acum chiar mă amendează. Tinerii au plecat.
E întuneric pe stradă, nu e lumină și nu pot să-l vadă.
Gata! Am terminat cu sesizările, cu civismul. Băi ce liniștit eram și nici nu mă știam reclamagiu. M-am săturat, ce dracu ne-nvață ăștia? Zici că faci bine și nimerești rău. M-au trecut toate căldurile, de nervi. Sunt prevăzător totuși și-mi număr banii din portmoneu să văd dacă-mi ajung de amendă, în caz că vine patrula de poliție să mă colinde. Cine știe, la cât sunt de ghinionist?!
Simt nevoia să-mi pun un șpriț. Nu, nu, nuuu! Dacă vine acum echipajul de la secție și-mi cere să cobor, să mă vadă și la față? Poate-mi pun fiola. Cum dovedesc că la momentul sesizării nu mă aflam sub influența alcoolului? Cum?
Și iată cum stau la mine în casă, cu sticla în față, pe întuneric, ca la Revoluție, sub foc simulat de trasoare și mitraliere și nu pot să beau… de frică.
Da’ nu-i mai frumos așa, mai intim? Singurele lumini sunt la ferestrele locuințelor. Câteva balcoane sunt împodobite cu jocuri de lumini. N-am mai avut așa ceva de pe vremea lui Ceașcă. Văd Calea Lactee. O feerie în noapte. Ar fi trebuit să plătesc să văd asta.
A mai trecut o zi.
E deja a treia seară fără iluminat public. În sfârșit m-am prins: plătim prin compensare factura iluminatului festiv din Piața Ovidiu și restul orașului. Un factor de decizie cu cap pătrat din Primăria Constanța face economie de iluminat public la periferiile orașului, ca să-i dea cu zero cheltuielile cu energia electrică, să se-ncadreze în buget. Acum, în perioada sărbătorilor de iarnă, când străzile, parcările și casele devin raiul infractorilor. Acum s-a gândit deșteptul satului să ne lase în întuneric.
Mâine e o altă zi, iar noaptea e un sfetnic bun. Nu mai fac.
