Călin MARINESCU ■
La noi, au învins europenii! Au învins cu o diferență nesperată iar Nicușor Dan este Președintele României pentru următorii cinci ani.
În 1996, când Emil Constantinescu a fost ales președinte, împreună cu colegul și prietenul meu Costin Diaconu, Dumnezeul să-l odihnească în pace, am tras un chef monstru care chiar nu îmi mai amintesc cum s-a încheiat. Deziluzia a fost însă imensă ulterior, raportat la așteptările românilor.
Sper că istoria să nu se repete. Am totuși o bucurie reținută, cu toate că am încercat în măsura posibilităților mele să îl susțin pe Nicușor Dan; nu pentru că oricum era “răul cel mai mic”, ci fiindcă prin activitatea sa a dovedit a fi cel mai de încredere politician în serviciul-public, raportat la pletora analfabeților și corupților care conduc România în baza câte unui mandat de reprezentare.
Important este că Nicușor Dan nu are nici o obligație fața de vreun partid politic care, conform obiceiului, o dată ajuns la butoane să-l preseze a-și plăti “datoriile”, prin fel de fel de aranjamente și sinecuri.
În plus, fața de Emil Constantinescu, el are și o experiență de management de peste patru ani ca Primar General al Municipiului București, funcție în care a avut de soluționat “greaua moștenire financiar-bugetară” lasată de predecesoarea Gabriela Firea. Deasemenea, a avut abilitatea să coabiteze cu un Consiliu General nu tocmai prietenos.
Desigur, nu îi va fi ușor să negocieze cu cele patru partide proeuropene, care fiecare are problemele sale și mai ales metehne istorice, pentru a depăși impasul formării majorității guvernamentale.
Partidul Social Democrat (PSSD), sub conducerea înțeleaptă după: chipul, asemănarea și posibilitățile intelectuale ale lui Marcel Ciolacu, cu acceptul Partidului Național Liberal (PNL), a dus situația financiară a țării în actualul dezastru dar, când era musai nevoie de un guvern ferm, a hotărât să se retragă din coaliție lăsând țara cu un guvern interimar.
De fapt a fost aranjamentul lui Marcel Ciolacu, pe persoană fizică, căruia mulți membrii importanți ai PSD îi ceruseră demisia, după cele două eșecuri electorale.
Pentru a nu demisiona a forțat retragerea PSD din coaliția de guvernare. Ca efect, Ciolacu el s-a eliberat de răspunderea funcției de prim-ministru, deși ceilalți miniștri PSD au continuat să își desfășoare activitatea în guvernul interimar.
Este foarte posibil ca PSD să refuze participarea la guvernare în viitor pentru ca numele partidului să nu fie legat de măsurile nepopulare care vor urma; asta în perspectiva alegerilor parlamentare viitoare.
Fără discuție vor urma săptămâni de negocieri, cu un guvern interimar administrând țara, dar cu un președinte ales democratic.
Avem cu toții așteptări foarte mari de la noul Președinte; multe legate de fapt de actvitatea Guvernului, dificil de controlat de la Cotroceni.
Trebuie să îi mulțumim lui Dumnezeu care s-a manifestat prin înțelepciunea și prin votul poporului, ferindu-ne astfel de cataclismul președinției lui Georgescu cu mâna lui Simion. Iar ipoteza Președinției Bicefale, din perspectiva căreia o mare parte a populației de clasă sub-mediocră trăgea speranțe să ajungă să-și împartă averea bogaților, avea marți sorți de izbândă.
Am văzut pe TikTok postările unor suținători de-ai lui George Simion, în spiritul politicii Partidului Bolșevic din perioada stalinistă; valuri de mânie lumpen-proletară, ce mai.
Marele pierzătoar a fost însă Kremlinul care a cheltuit resurse și fonduri imense pentru ca printr-un război hibrid de mare rafinament fundamentat pe un abil plan de inginerie socială pusă în operă de cel puțin patru-cinci ani, să-și aducă România la cel mai înalt nivel în sfera sa de influență, și să mai bată astfel un cui de aur în sicriul Comunității Europene.
Rezultatul războiului hibrid rezidă în numărul mare de votanți ai lui George Simion – peste cinci milioane. Oamenii ăștia, care au pus ștampila pe o himeră, în cea mai mare parte au fost hipnotizați de prestația actoricească a lui Călin Georgescu; un șarlatan ordinar cu aroganță de guru dâmbovițean care promitea izbăvirea maselor de sub puterea statului, așa cum l-a caracterizat Președintele Traian Băsescu.
Foarte probabil că în zilele următoare se va așeza un guverm stabil, condus poate de Ilie Bolojan, sau poate că nu… Oricum, noul guvern va trebui să ia măsuri total nepopulare, căci vom trage ponoasele pe îndelete, după urma politicii inconștiente a lui Marcel Ciolacu.
În fond PSD, care în anul electoral 2024 a mărit pensiile, care de fapt trebuiau mărite cel puțin cu un an înainte, salariile personalului angajat la stat și orice altceva ce se putea mări, a cules roadele câștigând alegerile parlamentare, iar la ora actuală este partidul care va controla o eventuală coaliție proeuropeană.
Orice guvern s-ar forma, sub implacabila presiunea a situației bugetare dezastruoase, va fi obligat ca pe lângă măsuri organizatorice, să scadă și puterea de cumpărare a populației, care în prezent este undeva la nivelul mediei europene.
Viitorul pare incert, dar cu o guvernare înțeleaptă, bazată pe măsuri financiare bine gândite și mai ales fără corupție și risipă, România se va îndrepta către o viață normală, chiar dacă vom avea o perioadă mai grea.
[/responsivevoice]
