Felicia Șerbănescu steaua-de-mare din Apuseni

🔊 Ascultă articolul

Luigi FRIGIOIU ■

M-am suit în dealul Clujului

La începutul anilor ’80, în Clujul studențesc, eram doar câțiva constănțeni, foarte puțini. Încercam să relaționăm, iar colegii de la Politehnică m-au informat că există și o mică stea-de-mare la clasa de coregrafie a Liceului de Artă. Era, de fapt, o bijuterie unică, un diamant plămădit din rara materie a celei mai rafinate valori artistice. Un talent incredibil, un bulgăre luminos, plin de viață, rostogolit de pe scenă în inimile celor din sală. Când dansa, simțeam cum emană în jur magnetism, energie și bucurie. O chema Felicia Poșarlie și era din Mangalia. M-am considerat privilegiat când am fost invitat la spectacolul de absolvire al clasei a XII-a, al promoției ei, în 1983. Eram cel mai mândru constănțean din sală (și singurul, de altfel). Așa cum mă așteptam, mica mea concitadină a strălucit iar publicul a ovaționat-o tumultuos, în picioare. Dacă memoria nu mă înșeală, a avut un moment solistic din baletul Corsarul.

Pentru eolica balerină Felicia, devenită Șerbănescu, au urmat ani de glorie, în legendarul Ansamblu de Balet Clasic și Contemporan Fantasio căruia, ia dat viață maestrul Oleg Danovski, Pigmalionul coregraf de la țărmul mării.

Timpul a trecut și recent, Felicia noastră strămutată între timp, din nou în dealul Clujului, împreună cu soțul, comandantul de cursă lungă Ovidiu Șerbănescu, a aniversat…o frumoasă și rotundă vârstă. Un moment de bilanț exemplar pentru ea și minunata-i familie, prilej de plăcute aduceri-aminte pentru mine, vechiul fan al Feliciei Șerbănescu.

O carieră în pași de dans

Îmi amintesc cu Felicia povestea că din primii ani ai copilăriei a fascinat-o un ansamblu de balerine-lebede ”plutind” superflue, la televizor, pe deasupra scenei, în poante, pe muzică de vals. De atunci, a ştiut ce vrea: să ofere frumuseţe și fericire celor din jur. Părinţii au dus-o la şcoala de balet din Cluj-Napoca, unde a studiat cu minunaţi pedagogi. A urmat cursurile prestigiosul liceu timp de 9 ani (din clasa a IV-a) iar pe maestrul Danovski l-a cunoscut la competiţiile şcolilor de balet din Bucureşti şi Cluj (singurele din ţară).

În 1983, după absolvire, a plecat la concursul de la Varna, unde participau dansatori ai Operei Române Bucureşti şi dansatori din compania Fantasio, creată de Oleg Danovski la Constanţa. După competiţie, Oleg Danovski a adus-o cu maşina sa direct la Constanţa, pentru angajare. În primii ani, a călătorit mult în turnee și de fiecare dată, la întoarcere, publicul fascinat de balet, îi primea cu căldură şi bucurie, pe scena de la Fantasio. Din 1985, trupa s-a mutat la Casa de Cultură a Sindicatelor din Constanța, pe o scenă mare dar friguroasă iarna şi călduroasă vara. La începuturi, pe lângă turneele occidentale (şase luni pe an) erau minunate deplasări estivale în staţiunile litoralului. Trupa dansa în fiecare seară, bucurându-se de aprecierea publicului din ţară și străinătate.

Ca elevă, Felicia l-a perceput foarte exigent şi de neatins profesional, pe maestrul Oleg Danovski. Un om extraordinar, un perfecționist cu care a interacţionat perfect. Când lucra, iubea dansul mai mult decât orice şi insufla dragoste nelimitată. I-a acordat încredere de la început, confirmându-i că pornise pe un drum presărat cu sacrificii dar minunat şi plin de satisfacţii. Maestrul Danovski îi spunea că “o balerină trebuie sa stea în poante mereu, chiar şi acasă, în bucătărie”. Un om fantastic ce a contribuit la formarea ei ca danasatoare, distribuind-o solistă în baletele mari chiar din primii ani dupăangajare. Lucrul cu maestrul era ca o lecţie de regie, actorie şi, bineînţeles, excelență în dans. Punea accent pe acurateţea specifică coregrafiei clasice dar era fascinat de trăirile fiecărui dansator şi lucra mult la emoţia transmisă. Nu rata niciun moment şi se transpunea perfect în orice rol: motan, papuşar sau prinţ.

Felicia Șerbănescu a devenit un artist complex cu fiecare rol din repetoriul clasic (12-13 roluri titulare) dar şi întâlnind coregrafi de dans contemporan. Are în repertoriu două lucrări de referinţă ale celebrului Maurice Béjart, încredinţate personal de maestrul francez. Înzestrarea naturală cu talent, perseverenţă și pasiune i-a netezit drumul spre gloria profesională.

La 19 ani, a debutat în Aurora, din ”Frumoasa din pădurea adormită”. S-a regăsit în toate rolurile din baletele lui Ceaikovski: Maşa -”Spărgătorul de nuci” și dublul rol Odette-Odille – ”Lacul lebedelor” (la maturitatea artistică – 35 ani).

Despre Kitri din ”Don Quijote” de Minkus, maestrul Danovski spunea că l-a montat pentru ea. Giselle i-a fost foarte dragă, la fel şi Esmeralda din ”Cocoşatul de la Notre Dame” iar rolul feminin principal din ”Romeo şi Julieta”, de Prokofiev, a revelat polivalența personalității sale artistice până la topirea în identitatea personajului. Astfel a izbândit să tranmită de pe scenă, prin metaforele arabescurilor coregrafice, povestea Julietei căreia i-a plăcut să iubescă, să urăscă şi să moară pentru un ideal.

Tot Felicia a fost și Cenuşăreasa ori Swanilda din Coppelia, un rol vesel, plin de viaţă.

Capodopera lui Saint-Saëns, ”Lebăda”, a dansat-o la prima comemorare a maestrului. Ca să-și exprime durerea, a dansat “Moartea Lebedei” în memoria dirijorului de lebede. S-a transpus în toate eroinele, s-a simțit minunat când le-a dat viaţă. În fiecare personaj a lăsat o parte din suflet şi le-a iubit pe toate. Pe scenă, a simțit emoţia publicului ce trăia la aceeaşi intensitate cu ea. Publicul simte artistul şi percepe ce transmite prin dans, iar bătăile inimilor vibrează la unison. De fiecare dată, a simţit o ”punte” sufletească şi parcă timpul se oprea, pentru o clipă, în toiul aplauzelor furtunoase. A existat un moment greu: s-a accidentat în actul 3 din ”Lacul lebedelor” şi n-a mai continuat deoarece și-a rupt tendonul lui Ahile la piciorul stâng. Spectatorii au reacţionat călduros, apoi s-au interesat cum a decurs operaţia şi recuperarea. La revenire, după 6 luni, au primit-o cu vii aplauze şi ovaţii.

Iubește genurile în egală măsură, s-a educat în dans clasic dar și-a dorit să facă şi dans contemporan. A fost neîncrezătoare că se poate exprima în acest stil dar lucrările lui Maurice Béjart – ”Our Faust” (neo-clasic) şi ”Heliogabalus” (modern) – dansate în Galele din 1990, au făcut-o să se exprime liber, în mod minunat. Graţie acestui mare coregraf al sec. XX, a abordat şi alt gen decâtîn afara baletului clasic, dar adevarata dragoste pentru dansul contemporan i-a insuflat-o Gigi Căciuleanu.

A trăit sentimente înălţătoare, a ajuns la inimile spectatorilor, fără preferinţă pentru dansul clasic sau cel contemporan și toate competiţiile au fost importante pentru progresul carierei sale. La Moscova, în 1985, un concurs-experiment i-a sporit încrederea în propriile-i forțe. A lucrat în Teatrul Balşoi şi a văzut spectacole cu compania teatrului. A devenit laureata concursului, un start de bun augur în carieră. A fost invitată și premiată la Osaka (Japonia) – 1987. Au urmat competiţii la Paris (1990) şi la Jackson-Mississippi (1994). În acelaşi an, ia Premiul 1 la Festivalul Primăverii de la Phenian (Coreea de Nord). A dansat o stagiune la Meiningen-Germania, însă dorul de Constanţa a readus-o acasă. În acea perioadă a colaborat şi cu Compania de balet din Leipzig. La Chişinău, a fost invitată în 1995 şi 1999, să dansez Kitri în ”Don Quijote” cu Andrei Litvinov, ulterior, director artistic al companiei. Opera Bucureşti a invitat-o, în 1995, în ”Giselle”. În Canada, urma să danseze ”Carmen”, în 2005. La începutul lui 2006, după întoarcerea din Germania, a participat la gala ”Crosswinds”, creată de Theodor Constant. Publicul a primit-o pretutindeni ca acasă, s-a simţit iubită la fel în Canada, Taiwan, Japonia și pretutindeni în Europa. 

După moartea maestrului Oleg Danovski compania de balet de la Constanța a suferit multe transformări. Felicia Șerbănescu spune că între 1998 și 2004, Teatrul de balet a avut un manager cu dragoste pentru dans şi lucruri unice – Ana-Maria Munteanu, care a făcut posibil ca acei ani să fie fructuoşi pentru toţi dansatorii, pedagogii şi coregrafii invitaţi la malul mării. Personalităţi ale dansului mondial şi coregrafi în afirmare au colaborat cu compania. În șase ani, 40 de proiecte: dans clasic, neo-clasice, contemporane, moderne, jazz, flamenco… Compania era pe culmi înalte și crea axul culturii constănţene.

Din păcate, repertoriul acelor ani minunaţi s-a pierdut după unificarea cu teatrul liric în ceea ce avea să devină Teatrul Național de Opeă și Balet Constanţa.

În 2004, compania de balet “Oleg Danovski” s-a desființat definitiv și repetoriul danovskian a dispărut și astfel, s-au pierdut capodopere coregrafice de excepţie.

Felicia Șerbănescu a absolvit, în 2006, studiile de coregrafie din cadrul Universității Naționale de Artă teatrală și Cinematografie (U.N.A.T.C) Bucuresti iar în 2010, a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, categoria „Arta spectacolului”. A jucat, cu succes, și în rolul de soție și cel de mamă: e căsătorită și are o fiică. După 25 de ani în care a fost prim-solistă, a coborât de pe scena constănțeană și ca multe alte mari valori artistice de aici nu și-a mai găsit locul la malul mării.

Un nou început

Ca urmare, a parcurs din nou primul drum al copilăriei. S-a întors în orașul de pe Șomeș ca maestru coregraf al Operei Naționale Cluj-Napoca. Apoi, și-a deschis propria școală de balet – în localitatea Mărișel-Cluj, în munții Gilău din Apuseni – pe care ne-o prezintă personal:

“Sunt Felicia Șerbănescu și vă invit în lumea baletului, parte din viața mea. Despre mine și cariera mea veți afla mai multe în cadrul întâlnirilor la studioul de balet. Sunt fericită deoarece am îndrăgit arta dansului din copilarie și, de atunci, am mers pe această cale ce mi-a adus succese și bucurii, pe scenă și în afara ei. Efort și dăruire uriașă, perseverența și disciplina sunt prețul anilor de formare, temelia întreagii mele cariere. Răsplata e pe măsura efortului depus. Să dansezi înseamnă să descoperi cu propriul tau corp esența vieții! Să dansezi înseamnă comuniunea fizică cu libertatea. Azi, în apogeul vietii, mi-am transformat un vis în realitate. Predau mai departe ștafeta carierei în studioul “Felicia Șerbănescu”, din cea mai frumoasă regiune a Munților Apuseni, unde muzica, dansul și natura inspiră pe cei pasionați de balet. Aerul curat, relieful montan, predarea orelor de dans, construcția modernă după standard internațional, reprezintă condiții ideale pentru a performa. Asigurăm cazare și masă pentru participanți și însoțitori, ce se pot bucura de bucătaria tradiționala locală și de peisaje montane feerice. Muzica e viață și dansul e poezie!”

Deci, ne-am înțeles, rămâne stabilit: localitatea Mărișel din Munții Apuseni e o destinație ce nu trebuie să lipsească de pe harta iubitorilor de dans. Până ajung acolo, de la țărm de mare, îi transmit Feliciei Șerbănescu toate gândurile mele bune. La mulți ani!

[/responsivevoice]