Dan MIHĂESCU ■
Pe semne că deocamdată multă lume nu știe ce este un Labubu, dar cei care au par a fi posedați de o obsesie mistuitoare ce-i face hiperactivi în cursa pentru dobândirea întregii colecții de personaje. Acești pseudo-pikachu, monștri de colecție din pluș, atârnând de gențile oamenilor, prin orașe, sunt mai mult decât o nouă frenezie a culturii pop; ei par să ne reveleze câte ceva despre starea economiei societale, opinează Stanislaw Zytynski, autorul articolului “Feeling the economy with Labubu”, publicat de site-ul The European Correspondent.
Acum două săptămâni, nu știam ce este Labubu dar un prieten a încercat să-mi explice că ar fi vorba despre un fel de jucării mici, fetiș, cu dinți ascuțiți, dintr-o serie aleatorie ale unei ediții de colecție. Omul a insistat că folia Labubu este mare. Foarte mare. Nu l-am crezut dar algoritmul a decis să-i dea dreptate.
Mai întâi, am văzut un videoclip cu cineva care despacheta unul dintre aceste lucruri. Apoi încă unul. Apoi a apărut un comentariu video care îl numea pe Labubu un indicator al recesiunii economice. În acel moment, am început să-l cred. Și chiar că replicile hidoase ale acestui fetiș apar acum de peste tot: Doar pe TikTok sunt 2,5 milioane de postări și numărul crește.
Astfel m-am aruncat în vizuina iepurelui.
Aceste jucării se vând instantaneu. Magazinele postează orele de reducere, iar oamenii stau la coadă cu ore înainte, ca să prindă un loc la deschidere. Canalele Telegram comercializează exemplare rare, iar vânzătorii detailiști se laudă cu mari marje de profit. Practic, este noua dopamină sub formă de colecție ce costă 27 de euro.
Gândind ca un economist, m-am întrebat apoi: poate fi Labubu cu adevărat un indicator al recesiunii?
Această idee nu este nouă, s-a observat și în trecut că atunci când lucrurile devin dificile, oamenii renunță la marele lux și optează pentru mici răsfățuri. Este vorba despre „efectul de ruj”, un sindrom care determină femeile să poarte machiaj din sentimentul că astfel sunt mai atrăgătoare, că primesc mai multă atenție. Astfel se simt mai fericite pentru că simt cât de bine sunt puse în valoare grație produselor de înfrumusețare pe care le folosesc, în raport cu cele care nu se machiază. Potrivit teoriei „efectului de ruj”, purtarea machiajului poate stimula cogniția împreună cu încrederea de sine.
La fel și cu Labubu. Cei prinși în vârtej se avântă în cumpărarea a ceva mic pentru a se simți mai bine când totul li se pare inaccesibil iar micul fetiș hidos, dintr-o serie aleatorie, se potrivește perfect: este ieftin, emoționant și se vinde repede.
În context, am revăzut conceptul indicatorilor neașteptați de recesiune. De exemplu, în perioada premergătoare crizei financiare din 2008 – pe care nici măcar cei mai perspicace analiști nu o prevăzuseră, cluburile de striptease din New York au devenit mai liniștite, deoarece agenții financiari de noapte, care beneficiau de bonusuri mai mici, au stat departe de ele. Nu după mult timp, piața imobiliară s-a prăbușit și asta a afectat mult viața de noapte vibrantă din New York.
Iată unde devine interesant: acele videoclipuri care leagă Labubu de recesiune au deja sute de mii de vizualizări.
Dar dacă desemnare lui Labubu ca indicator al recesiunii ar ajuta, de fapt, la accelerarea unei posibile recesiuni?
Aveți puțină răbdare. Întreaga economie se bazează pe nenumărate decizii mărunte pe care toți le luăm zilnic. Să cumpărăm cafeaua aia? Să mănâncăm în oraș ori să merge în vacanță? Toate aceste tribulații, de la sine înțelese, par banale dar dacă suficient de mulți oameni își reduc cheltuielile deodată, încetinirea de care se temeau chiar că apare aievea.
Este ca o buclă de feedback: când oamenii cheltuiesc mai puțin, alții observă și ar putea face același lucru. Uneori, aceste fluctuații sunt intenționate, deoarece factorii de decizie oferă indicii despre ce urmează, îndemnându-ne să cheltuim sau să economisim înainte ca ceva să se fi schimbat efectiv. Băncile centrale au folosit această practică pentru a ne evalua așteptările privind modificările ratelor dobânzii; o numesc orientare prospectivă. În acest caz, nu este nimeni responsabil de semnal dar efectul poate fi același: așteptările se schimbă, iar comportamentul urmează acest lucru.
Înainte să decidem dacă Labubu ne semnalează ceva, ce este, de fapt, o recesiune?
După cum văd eu lucrurile, banii pur și simplu circulă mai rar dintr-o mână în alte. Oamenii păstrează banii în loc să-i cheltuiască; companiile opresc angajările; băncile devin precaute în ceea ce privește creditarea. E ca și cum întreaga economie și-ar ține respirația.
Partea dificilă? Nu există o alarmă de recesiune care să se declanșeze pur și simplu.
În SUA, un mic comitet format din opt economiști de la Biroul Național de Cercetări Economice, o organizație privată de cercetare, non-profit, decide: de acum suntem în recesiune (și asta se întâmplă adesea la câteva luni după ce urgia s-a declanșat). În schimb, Europa adoptă o abordare mai mecanică (sau bazată pe date): două trimestre consecutive de declin economic și te afli oficial în teritoriul recesiunii.
Astea însă sunt doar instrumente care au fost inventate pentru a da sens la ceva mult mai complex. Gândiți-vă la aceste definiții ca la un tester de verificare a motorului de pe bordul unei mașini . E util, dar vă confirmă doar cea ce se întâmplă sub capotă; de fapt vă comunică ceva nefast ce ați simțit și voi că se întâmplă în exploatarea autovehiculului.
Deci, ce arată tabloul nostru de bord economic în acest moment? Lumina recesiunii nu este aprinsă; UE tocmai a raportat un alt trimestru de creștere, chiar dacă este puțin peste zero. Dar acest lucru se poate schimba ușor, deoarece oamenii își încetinesc cheltuielile, companiile rămân prudente în privința expansiunii (sau, cum ar spune economiștii: creșterea PIB-ului încetinește). Tarifele americane tocmai au intrat în vigoare joi, 7 august, iar acele cozi la magazinele unde se vinde Labubu ar putea să ne transmită informații cu care statisticile oficiale nu au ajuns încă la zi.
Și tocmai asta ne aduce, în final, înapoi la adevărata întrebare: poate că nu privim fenomenul Labubu ca pe un indicator prevestitor al recesiunii pentru că deja ne aflăm în acel teritoriu? Poate că vedem indicatori peste tot pentru că simțim că vine ceva – iar într-o economie construită pe psihologie colectivă, această simțire ar putea fi cel mai important semnal dintre toate.
Așadar, iată-ne aici. O jucărie devine un semnal. Comentariile despre acea jucărie devin propriul semnal. Iar numirea ei drept indicator de recesiune ar putea ajuta la schimbarea situației.
N.B. Labubu a fost creat și lansat în 2015 de artistul Kasing Lung, din Hong Kong, ca parte a seriei „The Monsters”. Designul atipic, cu urechi de iepure și un zâmbet straniu – a atras imediat atenția colecționarilor. În 2019, compania „Pop Mart” a preluat distribuția și a introdus sistemul cutiilor sigilate în care nu știi ce model primești denumite „blind box” (un fel de întâlnire pe nevăzute). Acest element de surpriză a transformat achiziția într-un joc de noroc, stimulând dorința de a cumpăra repetat. Labubu a devenit fenomen social în anul 2024 când a cunoscut o devărată explozie comercială, an în care comerciantul “Pop Mart” a raportat venituri de 870 milioane de dolari doar din vânzările Labubu și produse conexe. Pe TikTok și Instagram, deschiderea cutiilor misterioase a devenit un ritual viral iar vedete internaționale precum Rihanna, Dua Lipa și Kim Kardashian au fost văzute accesorizându-și gențile cu păpuși Labubu ceea ce a amplificat moda. Astfel s-a ajuns la adevărată isterie în urma căreia unele modele rare au fost vândute cu peste 150.000 de dolari, inclusiv o păpușă de 131 cm la o licitație din Beijing. Se consideră că Labubu combină nostalgia, exclusivitatea, elementul de surpriză și apartenența la o comunitate iar colecționarii se simt parte dintr-un club select, raritatea modelelor alimentând dorința de posesie.[/responsivevoice]
