Dan MIHĂESCU ■
Motto: Venezuela? Ce am putea spune despre asta doar că dacă așa se poate acționa împotriva dictatorilor, atunci SUA știe în continuare ce are de făcut. Volodimir Zelensky
L-am văzut cu ochii mei pe aproape-octogenarul al 47-lea președinte american realizând cel mai tare “slam dunk” posibil din emisfera vestică, mai ceva decât un super atlet și jucând de unul singur pe tot terenul, obținând cea mai categorică victorie mondială!
De acum, sunt convins că și dacă nu vrea el 2026 este anul Nobelului pentru Pace al lui Donald Trump. Nu știu ce-a făcut, cum le-a chitit, cum le-a împăturit și i-a îmbrobodit? Cert este că dintr-o învârtitură, asemenea Croitorașului cel Viteaz, Trump i-a potolit pe toți de nu se mai aude musca, prin operațiunea manu militari din 2-3 ianuarie pentru arestarea președintelui venezuelean Nicolas Maduro, la el acasă, și impunerea supremației asupra țării.
În stilu-i characteristic, fanfaronard, președintele American Donald Trump, se înțomfoșează acum precum că de jumătate de an i-o coace lui Maduro în cea mai mare discreție, și că doar acum s-a împlinit sorocul. Posibil să fie așa. Cert este că în lunile anterioare Trump și-a pregătit terenul adoptând o nouă strategie de politică externă ce are la bază Doctrina Monroe, supranumită acum Donroe (ghici de ce?) ce identifică drept prevalentă hegemonia SUA în emisfera vestică și o nouă strategie de securitate națională conform principiului America First.
Așa se face că îndrăzneața operațiune începută în 16 decembrie 2025, ca blocadă totală asupra Venezuelei, și finalizată pe 3 ianuarie prin luarea în custodie a președintelui Maduro, declarat “ilegitim” de Trump, a schimbat întreaga paradigmă de securitate și politică externă pe plan mondial. În cursul conferinței de presă televizate de la reședința Președintelui Donald Trump, acesta a dat de înțeles că urmare a arestării lui Maduro, este de la sine înțeles că America va institui un regim de protectorat asupra Venezuelei pe o perioadă nedeterminată. “SUA vor conduce Venezuela împreună cu un grup, iar secretarul de stat american, Marco Rubio, va lucra la detalii. Vom avea grijă ca țara respectivă să fie condusă corect (…) SUA va conduce Venezuela până când vom putea realiza o tranziție sigură, adecvată și judicioasă”, a adăugat Trump.
Abordând într-o manieră mercantilă întreaga întâmplare în urma căreia America lui Trump a pus capăt celor 27 de ani de sărăcie lucie impusă venezuelenilor de dictatura marxistă, se poate spune că totul este despre petrol și resursele naturale. Despre preluarea controlului asupra bogățiilor țării, care oricum nu-i îndestulau pe cetățeni. Este parțial real, așa cum a declarat fără menajamente preșdintele SUA, Donald Trump, titularul acestui plan. Adevărul pe de-a întregul este însă mai complex.
Instituirea supremației SUA asupra Republicii Bolivariene a Venezuelei implică noi politici de alocare a drepturilor de exploatare a resurselor naturale ale țării dintre care rol strategic pe plan mondial îl au țițeiul greu (țara deține cele mai mari rezerve pe plan mondial cca 303 miliarde de barili – aproximativ o cincime din rezervele globale ale lumii) și nisipuri bituminoase, în echivalent cu resursele de petrol.
Astfel, prin impunerea regimului de protectorat asupra Venezuelei, SUA au șansa să controleze politica de fixare a prețului petrolului pe termen mediu și lung la nivel global, de acum înainte subminând rolul OPEC și OPEC+ și asigurându-și un statut incontestabil de arbitru pe plan geopolitic și geoeconomic. Cei care controlează prețul energiei pe plan mondial fac și cărțile la masă;asta-i regula dintotdeuna.
De acum înainte americanii vor avea posibilitatea, teoretic, să varieze cu prețul țițeiului aidoma unui potențiometru de acord fin la un aparat de radio, iar asta este o veritabilă pârghie în influențarea politicii mondiale. Pentru exemplificare, încasările din redevențele pentru exploatările de petrol și gaze, anul trecut au reprezentat cam o treime (30%) din veniturile bugetului guvernului rus. Dacă prețul țițeiului Brent se tranzacționa la puțin peste 63 $, prețul petrolului rusesc tip Ural era de aproximativ 50 $, valoare ce pune mare presiune pe bugetul Kremlinului căci costul de producție al țițeiului rusesc este de 15-20 $ pe baril, reducând mult profitul. În plus, Rusia nu are capacitate să crească producția pentru a vinde mai mult, deși la acest preț redus are mari solicitări din China, Turcia și India. Mai mult, rușilor nu le rămân bani pentru investiții în creșterea producției.
Odată ce SUA se asigură că Venezuela se întoarce în zona de influență occidentală, investițiile în resursele de țiței ale acestei țări vor fi relansate, dar, acest proces este de durată. Bătălia SUA pentru controlul acestor resurse va dura o perioadă de timp, întrucât în Venezuela pe lângă Petróleos de Venezuela S.A. (PDVSA) care este cea mai importantă companie (controlată de stat), mai operează firme din zona BRICS separat de firmele occidentale. Chevron care operează de mulți ani în Venezuela și alte firme americane vor trebui să scoată din joc compania rusească NK Rosneft PAO (implicată în upstream: explorare și exploatare țiței și nisipuri bituminoase), China National Petroleum Corporation (upstream), China Petroleum & Chemical Corporation (upstream și parteneriat cu PDVSA), ONGC Videsh Limited – India (upstream și colaborare cu PDVSA), Belorusneft AZS.
Controlul asupra Petróleos de Venezuela S.A. (PDVSA) este esențial în acest război economic. Pe cale de consecință, SUA trebuie să curețe sau să ajungă la o serie de tranzacții cu armata și serviciile de informații din Venezuela, controlate în prezent de cubanezi și ruși.
Ca să-și impună politica de prețuri, firmele nord-americane de petrol trebuie să investească masiv în explorare/exploatare și infrastructura de transport, separat de rafinării, întrucât capacitatea de producție a Venezuelei este de cca. 1 milion barili/zi, comparativ cu Arabia Saudită, între 9 – 11 mil barili/zi, sau Iran supusă sancțiunilor (aprox. 3,5 mil barili/zi). De asemenea, Venezuela exportă zilnic aprox. 920,000 barili/zi, comparativ cu Arabia Saudită care exportă între 6‑7 mil barili/zi sau Iran care vinde 1,2 – 2 mil barili/zi.
China este cel mai mare cumpărător de țiței greu venezuelean, preluând direct şi indirect aproximativ 503.000 de barili pe zi (55% din exportul ţării), majoritatea reetichetat după transbordare, ca provenind din Malaezia. Ţiţeiul greu de tip Merey din Venezuela, preferat de rafinăriile teapot, este mai ieftin decât petrolul iranian sau rusesc, care se află sub sancţiuni americane. Pe lângă cumpărătorii teapot, Reuters a relatat că în 2022 China primea direct circa 42.000 de barili pe zi printr-un canal comercial al unei companii de stat din domeniul apărării, parte a unui acord de compensare a datoriilor Venezuelei faţă de Beijing – un aranjament dus până în prezent.
În octombrie 2025, China a importat 570.000 bpd de țiței din Venezuela, mult sub nivelul din septembrie de 800.000 bpd, dar puțin peste media din 2025 de 568.000 bpd. Singurul alt importator de țiței venezuelean au fost Statele Unite, care au importat 117.000 bpd.
În aceste condiții, iată cum SUA își creează oportunitatea temperării avântului chinezesc în cadrul rivalități geopolitice și comerciale. Dacă americanilor le ies cărțile, sunt șanse ca și falimentara politică ecologistă europeană să ia o pauză binemeritată căci vor fi hidrocarburi pentru toate buzunarele, iar chinezii n-au decât să se joace la ei acasă cu mașinuțele electrice, dacă au la ce să le încarce. Le rămân astfel pe îndestulate și destule pământuri rare, pentru rafinat în viitor, nu-i așa? Cât despre ruși, rămâne cum am zis; rămâne de văzut dacă o să le renteze să-și exploateze țițeiul de tip Ural, pentru consumul intern, că despre vânzare pe piață…mai vedem.
Aparent, la momentul actual America lui Trump, în baza sus amintitei „Doctrine Donroe” se împacă cu ideea unei troice mondiale ce are scopul menținerii unui echilibru de putere internațional alături de China și Rusia, fiecare cu sfera sa de influență. Doar că, ce să vezi? Sferele de influență ale rușilor și chinezilor aproape că rămân golite de putere după ce SUA au anexat inepuizabilul puț de țiței venezuelean.
Revenind la euforia momentului, Președintele Trump, a mai declarat că SUA va „conduce” Venezuela pe termen nelimitat și va „reconstrui infrastructura petrolieră” și că vor rămâne la fața locului până când națiunea „va reveni pe drumul cel bun”, dar nu a specificat un calendar. SUA vor extrage o „cantitate enormă de bogăție din pământ”, pe care, o vor primi de la Venezuela „sub formă de despăgubiri pentru daunele cauzate nouă de această țară”, a adăugat Trump.
Companiile petroliere americane, a spus Trump, vor intra în Venezuela, „vor cheltui miliarde de dolari, vor repara infrastructura grav deteriorată, infrastructura petrolieră, și vor începe să facă bani pentru țară”. (Potrivit Administrației Informațiilor Energetice din SUA (EIA), Venezuela deține o cantitate uriașă de țiței în valoare de 303 miliarde de barili – aproximativ o cincime din rezervele globale ale lumii).
Trump a vorbit inclusiv despre un „parteneriat” între SUA și Venezuela, despre care a pretins că îi va face pe venezueleni „bogați, independenți și în siguranță”.
Dar aventura venezueleană a lui Trump nu este doar despre țiței și valoare lui ca armă geostrategică ci și despre valuta de referință pentru tranzacționare – dolarul american (USD). Pentru cine a uitat, Irakul a încetat să mai fie „o națiune problemă” și a început să devină o amenințare sistemică în momentul în care Saddam Hussein a amenințat supremația mondială americană în 2003, încercând să creeze o piață secundară de tranzacționare a țițeiului printr-o valută alternativă (euro), în locul dolarului.
Aceiași preocupare a afirmat-o și președintele Donald Trump acum, printr-o postare pe contul său de pe Truth Social:
„@realDonaldTrump/ Ideea că țările BRICS încearcă să se îndepărteze de dolar, în timp ce noi stăm deoparte și privim, s-a TERMINAT. Vom cere un angajament din partea acestor țări aparent ostile că nu vor crea o nouă monedă BRICS și nici nu vor susține nicio altă monedă care să înlocuiască puternicul dolar american, altfel se vor confrunta cu tarife vamale de 100% și ar trebui să se aștepte să-și ia rămas bun de la vânzarea în minunata economie americană. Pot să-și găsească o altă națiune proastă. Nu există nicio șansă ca BRICS să înlocuiască dolarul american în comerțul internațional sau în altă parte, iar orice țară care încearcă ar trebui să spună salut tarifelor vamale și adio Americii!”, reafirmă Trump în actualul context.
Mai trebuie spus și că investițiile chinezești din Venezuela se ridică la peste 67 de miliarde $, începând din 2007, bani pe care riscă să-i piardă dacă nu îi place lui Trump cum se poartă, iar ei oricum sunt pe făraș din America. În situație similară sunt și rușii care au investit peste 20 miliarde $ în economia venezueleană începând din 2006.
