Motto: Eşti ceea ce faci, nu ceea ce spui că vei face! (Carl Gustav Jung)
Dan MIHĂESCU ■
În 1651 Thomas Hobbes, la Londra, pe malul Tamisei, publica sociogonia “Leviatan”, devenind teoreticianul filozofiei statale moderne, nominalistă și mecanicistă, bazată pe starea naturală a omului„bellum omnium contra omnes” și contractul social-menit să gestioneze natura umană„homo homini lupus est”, prin care se transferau drepturile individuale către stat.
Pe 24 noiembrie 2021, la Bucureşti, pe malul Dâmboviţei, Partidul Social Democrat (PSD), Partidul Național Liberal (PNL) și Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), prin grija Preşedintelui Klaus Werner Iohannis, se împreunau la vârful statului în Coaliția Națională pentru România, asigurându-şi o majoritate parlamentară fără precedent, de peste 75% astfel încât urmează să se mai organizeze alegeri generale, locale, prezidenţiale sau europarlamentare, doar de amuzament, ca să ia pulsul tensiunea şi să măsoare anemia opoziţiei politice. Şi pentru ca heteroclita plăsmuire politică de stânga-centru-dreapta, Leviatanul lui Iohannis, să fie ţinută în hăţuri, progenitura cu trei capete a nerodnicului preşedinte a fost înzestrată cu balast inert tip Hopa-Mitică, pentru echilibru perpetuu, sub titulatura improprie de rotativă guvernamentală.
Şi pentru că vorbă înţeleaptă zice că “Tot germanu îşi laudă ciocanu”, nici al nostru nu scapă ocazia să se făloşească în public cu Leviatanul său, într-o declaraţie de presă, pe 12 mai 2022, la Spitalul Colentina din Bucureşti. ”Atunci când am încurajat formarea acestei coaliții (n.a. PSD, PNL, UDMR), lumea a crezut că fac o greșeală. Rezultatul este cel mai stabil și performant guvern din ultimii destul de mulți ani. Imaginați-vă cum arăta România în perioadă de război la graniță, criză energetică, criza economică, inflație, cu un guvern subțire, care se impune greu (…) Această coaliție va rezista până în 2024, dacă vor fi candidați comuni sau nu, nu s-a discutat din câte știu eu, și cam știu ce se discută. Este o variantă, este, evident, și cealaltă variantă ca fiecare să meargă pe listă proprie, însă între partide să existe înțelegerea să se continue și după alegeri această coaliție. Asta depinde de două lucruri: de rezultatele concrete, deci de cât de mulțumiți sunt românii de guvern, și de vot”, s-a bătut Iohannis cu ciocanul în piept, precum King Kong.
Vorbele celui care şi-a plăsmuit genitura în mediul steril de la Cotroceni îmi răsună ca un ecou. Unde mai auzisem eu aşa ceva? Ah, da. În 2021, după constituirea Guvernului Ciucă, amicul Bogdan Huţucă, om vertical de altfel dar captiv partizanatului politic, a stopat cu fentă pe piept, reproşul meu: “Ce dracu măi, aşa aţi ajuns să daţi afară oaspeţii ca să puneţi în capul mesei, la bucate tâlharii”? “N-am avut ce face. Nu mai puteam guverna cu USR şi vestea tristă este ca şi în perspectiva lui 2024 opţiunile electoratului să nu se schimbe, aşa că suntm sortiţi să rămânem în aceiaşi formulă”, mi-a răspuns, sec liderul PNL.
Iată cum, ceea ce filozoful englez doar imaginase în 1651 sub forma Leviatanului, fiinţă supranaturală construită şi acţionată mecanic ce are sarcina să protejeze poporul, societatea, bunăstrea supuşilor, preşedintele român a izbândit în 2021, cu larga complicitate a clasei politice, simulând guvernarea în numele poporului şi pentru bunăstarea lui. Thomas Hobbes justifica instalarea unei autocraţii ca sistem politic în 1630, în favoarea regelui Carol I ce se trezise cu visteria goală şi căuta să strângă venituri de la supuşii din regatul englez, fără acordul Parlamentului. Astfel, lipsa unei autorităţi centrale puternice, ameninţă societatea cu dezordine, discordie, război civil, foamete, frig, sălbăticie, distrugerea economiei, a agriculturii, a transporturilor şi educaţiei. În lipsa unei comunităţi politice, viața fără guvernare este un perpetuu “război al tuturor împotriva tuturor” (bellum omnium contra omnes).
La noi, leviatanul lui Iohannis a împerecheat stânga politică cu dreapta, într-o hidoasă plăsmuire siameză, conform postulatului lui Hobbes: “Când doi bărbați doresc același lucru de care nu se pot bucura împreună, devin dușmani”.
Doar că ce să vezi, pe zi ce trece, Leviatanul din Piaţa Victoriei în vreme ce oferă inflaţie cu două mâini stângi cu cele drepte se scotoceşte adânc în buzunare; cu o gură face declaraţii iar cu cealaltă retractează, hidoşenia tremurând ameninţător proţăpită pe cele două perechi de picioare ce trag separat în sensuri contrare.
Şi pe zi ce trece precum bulgărele ce stă să declanşeze devastatoarea avalanşă, mă întreb cât mai durează până ce golemul dâmboviţean va fi spulberat de altă cugetare a lui Thomas Hobbes: “Foarte puțini sunt atât de proști încât nu preferă să se guverneze singuri înainte să fie guvernați de alții”?
