Afghanistan – țara războiului nesfârșit

Manuel VLĂDUȚ ■

1399 – anno Domini?

Nu, nicidecum… Este anul 1399 de la Hejira, anul socotit de când Profetul Muhammad, s-a strămutat de la Mecca la Medina. Este anul 1399 de la începutului Erei Islamice!

Pentru noi, cei din Occident, este anul 2021 de la nașterea lui Iisus Christos, an al erei informatice și al tehnologiei digitale, dar și al decăderii civilizației occidentale prin împingerea artificială a anormalității spre rangul de normalitate și al înfrângerii în fața unui grup primitiv de crescători de capre – islamiștii extremiști talibani din Afghanistan.

Societatea tribală a mullahilor

O lume întreagă (occidentală) a rămas consternată la aflarea știrii că în doar zece zile de la cucerirea primei capitale de provincie – Zaranj din Nimroz, Kabulul – capitala Afghanistanului, a căzut în mâinile sângeroșilor talibani, aceiași care în urmă cu 20 de ani, practicau execuțiile și amputările publice pe stadioane. Și asta, în timp ce trupele SUA și NATO se retrăgeau la ordin, iar supra-echipata armată guvernamentală afgană, dotată și instruită, tot de de occident, se preda fără luptă sau fugea rușinos din calea  unora cu turban, sandale și kalașnicov!

Dar, ce a dus oare la această situație dezastruoasă, unică în felul ei în istoria militară modernă a lumii? Căderea Kabulului seamănă de departe cu căderea Saigonului vietnamez din 30 aprilie 1975, cu aceleași trupe americane în retragere, cu extracția dificilă a personalului ambasadelor și organizațiilor internaționale și încercarea disperată a zecilor de mii de afghani de a se refugia din țară, din fața răzbunării sângeroase a talibanilor.

Este uimitor cum declarațiile unor oficiali occidentali și mai ales americani, arată surprinderea că talibanii au înaintat și au cucerit Afghanistanul atât de rapid, în timp ce statisticile și estimările experților arătau scenarii mult mai pozitive, ca să nu spun eronate! Să fi fost ei atât de surprinși sau depășiți de situație? Au planificat greșit această masivă retragere? Mă îndoiesc sincer, căci cine a fost în Afghanistan și cunoaște profilul afganului, în general, și al societății tribale, în special, nu avea cum să fie atât de surprins!

Deși fusesem antrenat anterior în mediul deșertic, primul meu contact ca militar cu Afghanistanul, a fost unul izbitor… Și nu căldura infernală sau peisajul arid și selenar m-au impresionat în mod deosebit; ci primitivismul acelor oameni, sărăcia extremă în care trăiau, fanatismul religios și în același timp, istețimea și șiretenia lor naturală. Căci ei, oamenii de rând, săraci lipiți și cu o sănătate precară, îl au doar pe El, pe Allah – Dumnezeul lor! Ei, afganii, trăiesc în comunități izolate, tribale, în care noțiunea de stat sau națiune sunt ca și inexistente, unde șeful de trib are suprema putere asupra oamenilor – uneori de viață și de moarte, unde mullahul (preotul) are primul cuvânt și unde femeile și fetele nu au voie să meargă la școală (acolo unde există), să lucreze sau să mergă la medic (medicul nostru militar, căci ei nu au) neînsoțite de un bărbat… Pentru ei, litera Coranului, așa cum le-o prezintă mullahul – căci majoritatea, sunt necunăscători de carte – este literă de lege, mai presus decât legile scrise ale statului. De ce nu putem înțelege noi, occidentalii – majoritar creștini – mentalitatea și felul de viață al afganilor? Pentru că diferențele culturale sunt imense! Pentru că „adevăratul islam”, așa cum îl prezintă talibanii și acceptat de afgani în general, predat în școlile religioase de la granița pakistano-afgană (care au format mulți dintre liderii talibani), nu-și găsește locul într-o societate statală laică, la fel ca a noastră. Statul nu poate exista separat de religie.

Pentru ei, nu religia este un produs al statului, ci statul în sine este produsul religiei, el nu poate exista în afara legii musulmane –Sharia. Iar dacă statul nu este „sfânt” prin definiția și acțiunile sale, datoria musulmanului „adevărat” este să lupte împotriva statului într-un război, tot „sfânt”!  Apoi, diferențe majore există între gruparea talibanilor, proveniți și crescuți în taberele de refugiați de pe timpul invaziei sovietice, formați în creuzetul războiului cu URSS și populația care a trecut prin toate experiențele războiului civil, inclusiv cea a guvernării lor radicale. Într-un cuvânt, nu toți afganii sunt talibani dar în același timp, ei pot accepta alternativa talibană, mult mai ușor decât ar accepta guvernarea de tipul democrației occidentale, care pentru marea majoritate nu are nimic în comun cu  legea islamică, atât timp cât statul democratic nu poate fi „sfânt” în accepțiunea lor.

 Acolo, în Afghanistan, este cu adevărat anul 1399, în plin Ev Mediu Întunecat. Este o altă Lume, pentru noi – occidentalii, de cele mai multe ori de neînțeles!

Născuți pentru Război

Afghanistanul trăiește un război continuu de foarte mult timp. Pentru afgani, războiul este o a doua natură: armele se găsesc peste tot, urmele războiului se văd pretutindeni… Copiii, băieții de fapt, învață să folosească o armă de foc sau cuțitul, de la vârste fragede. Oricând, la semnalul șefului de trib, o comunitate locală se poate transforma pe loc într-o miliție înarmată. Arii vaste sunt și acum înțesate de câmpuri de mine nemarcate, datând de pe timpul invaziei sovietice. Începuturile războaielor se pierd în negura anilor, odată cu războaiele împotriva britanicilor din anii 1839-1842 și 1878-1880, continuând cu luptele interne soldate cu înlăturarea monarhiei în 1973 și lovitura de stat a comuniștilor din 1978 și culminând cu invazia sovietică din 1979. Invazia trupelor sovietice a declanșat cel mai lung și sângeros război civil (1979-1990). După retragerea trupelor sovieticilor din 1989, regimul comunist cade în 1992, iar mujahedinii conduși de Ahmed Shah Massud preiau puterea. La începutul anilor 90, apar talibanii, ca o mișcare religioasă radicală a studenților islamiști, care progresiv, după uciderea lui Massud și înlăturarea de la putere a regimului mujahedinilor condus de președintele Rabbani, între 1995-1998 preiau controlul asupra a 90% din Afghanistan. De remarcat că, afganii i-au primit în general bine talibanii, la începutul apariției lor pe scena politică…

Talibanii au început guvernarea prin instaurarea versiunii proprii a legii islamice Sharia, eliminându-și brutal adversarii și instaurând asupra populației civile un regim de teroare, marcat cu execuții publice și interzicerea drepturilor fundamentale ale femeilor. Afghanistanul a devenit în curând principalul exportator (90% din producția mondială!) de heroină, pricipala sursă de finanțare a talibanilor, iar prin înființarea taberelor de antrenament și adăpostirea conducătorilor (Bin-Laden și stafful său) Al-Qaeda, pe teritoriul țării, principalul exportator de terorism în lume. Totul a culminat cu prăbușirea turnurilor gemene WTC și atacul terorist asupra Pentagonului din 11 septembrie 2001, la inițiativa Al-Qaeda și sub comanda lui Osama Bin-Laden, drept pentru care SUA atacă și ocupă Afghanistanul la 7 octombrie 2001, înlăturând de la putere regimul taliban.

Se poate vorbi astăzi despre un popor afgan omogen, închegat? Națiunea afgană este compusă din populații eterogene, diferite etnic, cultural și lingvistic. Principalele neamuri care o formează sunt pashtunii, tadjicii, turkmenii, uzbecii. Limbile oficiale vorbite în Afghanistan sunt parsi (etnicii pashtuni) și dari (dialectele persane). Islamul și organizarea tribală, sunt numitorul comun. Afganii se trag – la origini – din persani, mongoli și huni; cel mai teribil cokteil! Probabil că Ares, zeul grec al  războiului, părăsindu-l pe Alexandru Macedon la moartea sa – în tabăra de lângă Kandahar, Afganistan, a rămas să rătacescă veșnic prin văile și munții săi deșertici şi de aceea războiul a devenit aici fără de sfârșit!

Talibanii

            Cine sunt talibanii? Lăsând la o parte originea lor, Kandahar, locul unde au apărut, talibanii sunt o organizație teroristă prin definiție. Ei nu sunt doar simpli luptători de gherilă; ei au terorizat și continuă în aceeași manieră, să-și terorizeze inclusiv propriul popor. Iar cu teroriștii NU se negociază! Însă chiar SUA a făcut asta, la Doha! O mare eroare politică și nu numai… Prin retragerea trupelor americane și ale coaliției internaționale, s-a înlesnit preluarea puterii absolute de către acești teroriști criminali. Nimeni dintre cei ce conduc America și NATO, nu vor avea vreo scuză, în fața tragediei umanitare care va urma iar justificările, de acum, sunt puerile și fără sens! Se invocă surprinderea și estimările greșite ale experților din serviciile de informații; în fapt, știau exact cu ce se vor confrunta. Se pare însă, că cei câteva mii de militari ai coaliției,  au murit degeaba. La fel și sutele de mii de civili afgani! Și acum, după 31 august – termenul limită de retragere a trupelor coaliției internaționale – haosul va stăpâni Afganistanul, împreună cu acești talibani…

Pentru a arăta cât de neadevărate sunt afirmațiile oficiale că nimeni nu se aștepta ca talibanii să revină la putere atât de rapid și că nimeni nu prevedea colapsul armatei naționale afgane (300.000 de militari declarați, instruiți, echipați și înarmați de SUA și NATO), voi cita fragmente din textul unui studiu mai amplu, scris de col. (r) dr. Vasile Vreme în anul 2012, fost Comandant al Batalionului 341 Infanterie în misiunea Enduring Freedom – 2006 din Afghanistan, acualmente președintele Ordinului Militar al Veteranilor din Teatrele de Operații, pentru o conferință susținută la Universitatea Națională de Apărare Carol I. Poate vă va surprinde acuratețea cu care fostul comandant a avertizat la acel moment, exact ceea ce urma să se petreacă azi, dar asta dovedește că experții militari, inclusiv cei americani, știau exact situația din teren, până la cel mai mic detaliu!

“Rezultatele obținute de forțele coaliției în Afghanistan până la aceasta dată, pot afirma că nu sunt deloc mulțumitoare; războiul din Afghanistan este în plină desfășurare și sunt suficienți indici care ne obligă să deducem că pacea este undeva departe. În anul 2012 insecuritatea Afghanistanului a atins cote alarmante, acțiunile diversioniste și teroriste ale talibanilor continuând să lovească necontenit zi și noapte printr-o gamă de acțiuni diversificată și foarte ingenioasă, Forțele Coaliției. Mare parte din regiunile din nord, nord-est și nord-vest sunt controlate de șefii milițiilor regionale care colaborează cu talibanii și insurgenții. Autoritatea guvernului central de la Kabul este destul de limitată, fiind în continuare slăbită de fenomenul corupției care este în plină expansiune în această țară. (…) Pentru ajutorarea Afghanistanului și înscrierea acestuia pe un drum al reconstrucției, este nevoie de un climat de securitate intern stabil și fonduri substanțiale din partea comunității internaționale, în caz contrar, neavând simpatie pentru binefăcătorii străini și deranjați de ocupația militară, forțele insurgente anticoaliție – acești războinici pricepuți și agresivi – ar putea răsturna guvernul pro-coaliție de la Kabul. (…) Traficanții implicați în comerțul cu stupefiante, în colaborare cu unii șefi regionali, amenință să mențină țara în stare de fragmentare, criminalitate și instabilitate politică. Într-o astfel de situație deja creată și adoptarea unei atitudini moderate din partea forțelor coaliției, insurgența talibană poate răsturna oricând echilibrul de forțe în favoarea lor, devenind progresiv mai puternică, acumulând din ce în ce mai mult sprijin din partea populației civile și în cele din urmă forțând forțele coaliției să se retragă sau să intervină din nou masiv cu forțe și mijloace semnificative, însă expunându-se unor riscuri  mult mai mari. Rezolvarea favorabilă a situației din Afghanistan, necesită o perioadă lungă de timp, probabil de zeci de ani, investiții uriașe și sacrificii umane substanțiale.”

Iar în acest moment, în urma prăbușirii armatei afgane care în multe cazuri a refuzat să lupte și a “estimărilor greșite” ale experților coaliției internaționale, talibanii fac legea în Afghanistan…

Consecințele acestui dezastru de care se fac vinovați implicit, liderii coaliției internaționale, se vor vedea în curând, căci valurile de refugiați, tragediile umanitare, crimele care vor urma, ale talibanilor asupra propriilor oameni, și întărirea fiefurilor organizațiilor teroriste în această țară devastată de război, abia urmeaza să înceapă!

Sursa:

•  „A Military History from Alexander the Great to the Fall of the Taliban” – Stephen Tanner, DA CAPO PRESS, New York-2002;
• Ziarul Financiar (m.zf.ro);
• gandeste.org/analize-si-opinii/dan-diaconu;
• Războiul din Afghanistan în contextul lichidării terorismului mondial – Col.(r)Dr. Vasile Vreme, U.N.Ap. 2012.