Paloma PETRESCU – Expert în educaţie ■
Se tot vorbește, dar doar se vorbește, de mult timp, despre profesionalizarea managementului școlar. S-au făcut niște pași și asta nu poate fi contestat, dar parcă suntem sortiți ca națiune să o tot luăm de la capăt. Este deja evident că fiecare nou decident în ale educației vrea să își pună amprenta proprie și asta nu este rău la prima vedere … cu condiția să nu anuleze tot ce a „moștenit” de la predecesorul său, ci să analizeze, să „costumizeze” și să inoveze, în funcție de nevoile noi aduse de schimbările inerente ale evoluției, în interesul educației și al beneficiarilor săi.
În primul Program de reformă a educației, finanțat de Guvernul României și Banca Mondială (1994 – 2000), una dintre direcțiile de dezvoltare a fost „Management și finanțare”. Am aplicat pentru poziția de formator de directori și am izbândit!
Directori și inspectori școlari au aflat că managementul este ceva mai mult decât controlul sau aplicarea unor decizii pe care le iau alții, că managerul implementează ceea ce liderul, prin consultare, documentare, planificare, consideră a fi strategia potrivită pentru o organizație dată, dacă managerul este și lider, cu atât mai bine pentru organizația respectivă.
Directorii de școli au aflat și au exersat să proiecteze buget, să planifice dezvoltarea instituțională și alte lucruri care până în 1990 nu făceau parte din viața instituțională a unei școli din Romania. Ne doream înlocuirea „circularei” de la Minister cu proiecte necesare acolo, la nivel local.
Euforia acelor vremuri a făcut posibilă participarea actorilor din educație la un film de-a dreptul SF pentru anii aceia. Ne pregăteam pentru școala viitorului, nu pentru cea prezentă în anii 90. S-au făcut studii și documentări privind descentralizarea învățământului preuniversitar, despre costul standard pe elev, astfel ca realitatea și decizia locală să fie fundamentul pentru finanțare, dar pentru asigurarea echității și a accesului la educație, indiferent de orice factor de discriminare, s-a decis existența și modul de calcul al unor formule de corecție. Unde sunt aceste lucruri acum???
Am avut în perioada aceea o revelație! Nu orice profesor, oricât de excepțional ar fi el în relație cu elevii, nu este neapărat un bun manager; ba chiar nu aș lua de la catedră un profesor excepțional ca să îl fac director pentru că excelența ca profesor nu este bazată pe aceleași competențe cu cele necesare unui manager bun, pe de altă parte, de ce să îi prejudiciez pe elevi?
Se pare însă că cei care organizează concursul de directori de școli au altă părere, conform căreia (art. 3/Metodologia privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocupare funcției de director și director adjunct, OME 4597/2021), 5 ani de experiență la catedră, calificative” foarte bine” în ultimii 2 ani, sunt cam suficiente, din punct de vedere al competențelor de management. Așa să fie? Așa rezultă din metodologia publicată de ME, pentru că nu mai există obligativitatea candidaților de a fi participat la curs de management educațional, sau de a fi membru al corpului național de experți în management educațional. Se simulează oare facilitarea accesului egal la funcția de director pentru toți profesorii?
Este bine să se faciliteze acces oricui la orice, doar pentru că într-un domeniu conex celui pentru care candidează a excelat? Cred că este o abordare defectă! Ultimul apel pentru înscrierea în corpul de experți în management educațional a fost lansat în decembrie 2020, când deja se știa despre intenția Ministerului educației de a organiza concurs de directori/directori adjuncți. Cine sau ce i-a oprit pe potențialii candidați la concursul din această toamnă să își transmită dosarul de candidatură pentru a se înscrie în registrul național de experți? Sau poate s-a gândit cineva că certificatele de participare și absolvire a unui curs de management educațional nu dovedesc neapărat dobândirea competențelor vizate? Or fi fost dobândite prin metode ilegale sau/și imorale? Păi în cazul acesta … nu omor o idee bună, ci mă asigur că respectivele certificate au fost eliberate legal și dovedesc ceea ce scrie pe ele, iar în caz contrar, anularea lor și pedepsirea celor vinovați, dar în niciun caz nu dar înapoi de la profesionalizarea managementului.
Mai am nelămuriri, poate mă ajutați, dragi cititori să le clarific:
- de ce directorul școlii trebuie să fie cadru didactic titular?
- de ce nu poate fi un manager cu bune cunoștințe ale sistemului de învățământ din Romania, dar fără a fi obligatoriu profesor? Iar directorul adjunct cu atribuții în domeniul educației/director de studii, să fie profesor?
Deocamdată, până mă ajutați să mă lămuresc, cred că în timp ce se vorbește despre descentralizarea învățământului preuniversitar, acesta se re-centralizează, iar pericolul ca circulara de la minister să revină, este iminent.
