Călin MARINESCU ■
Ieri a păşit pe calea cea fără de întoarcere prietenul şi colegul meu ing. Vasile Chiorean.
Am fost împreună la Secţia a III-a Exploatare Flotă a NAVROM unde timp de mai mulți ani a fost Șef Adjunct de Secţie, responsabil cu partea tehnică, şi apoi reprezentantul Companiei de Navigaţie Maritimă (CNM) PETROMIN, la Pireu.
În acea perioadă am trecut prin multe situații critice pe care împreună le-am rezolvat în cea mai mare parte, dar nu pot să uit o istorie din anul 1989.
Către începutul lunii octombrie, într-o seară, după ora 21.00, am fost sunat acasă de către dispecerul de serviciu și mi s-a comunicat că pe mine și pe Vasile Chioreanu ne caută doi ofițeri de miliție.
Nu mă știam cu nici o problema, dar la acea dată să fi căutat de Miliție, de obicei, nu era de bine.
Am luat legătura prin telefon cu Vasile şi ulterior ne-am întâlnit la Poartă 1 a Portului. În acele timpuri nu puteam întră cu mașinile personale în port aşa că pe când parcurgeam drumul către birouri am analizat situația. Vasile avea acasă un carton de țigări și o sticlă de băutură străină și se temea că dacă îi fac control le vor găsi, eu nu aveam nimic pentru care să-mi fac probleme aşa că el s-a dus acasă şi i-a sugerat soției să le ducă la socrii dar aceasta a refuzat zicând că le aruncă pe geam, dacă venea Miliţia, căci locuiau la parter.
În port ne-am întalnit cu alți navromisti care ne-au îndrumat către sediul Departamentului Transporturilor Navale (DTN), care atunci se afla la Gara Maritimă.
Odată intraţi în impozanta clădire ne-am trezit în mijlocul unei mari adunări tovărăşeşti formată din miniștri, directori, activişti ai PCR, fruntași în munca socialistă, ofiţeri de securitate, de miliţie și cu voia dumneavoastră noi doi. Toată suflarea îl aștepta pe celebrul Ion Dincă, membru marcant al Comitetul Politic Executiv al Partidului Comunist Român (CPEX al PCR) poreclit şi „Ion-Te-Leagă”.
Ion Dincă a sosit foarte târziu, că aşa le stătea bine boierilor şi pe vremea aia, către ora 23.00 și după ce ne-a beştelit cum ştia el mai bine, ca un fost cadru al armatei, întrucât tovarășul Ceauşescu era foarte supărat că Flota nu făcea față cerințelor de transpot pentru importul de materii prime și energetice, ne-a comunicat că a fost înființată o comisie condusă de Procurorul General Adjuct al Republicii Socialiste România (RSR), pentru a stabili cauzele care au dus la situația menționată.
La adunarea respectivă ne-am întâlnit și cu cei doi ofițeri de miliție care ne căutaseră cu manadat imperios ca să le furnizăm informații despre exploatarea navelor tancuri și vrachiere (mineraliere), ca să nu-i prindă Dincă cu “chiloţii în vine” şi la rându-le să le prezinte o situație informativă superiorilor.
Nu m-am putut abține și le-am spus că am fost stresați de vizită lor la Secția III Navrom şi de chemarea intempestivă la ordin, ceea ce nu le-a convenit deloc.
Aceleși date ne-au fost solicitate de Direcţia Securităţii Port dar și de Departamentul Transporturilor Navale.
Întrucât în mod uzual ne erau solicitate zilnic fel de fel de informații desemnasem de mult timp doi salariaţi foarte calificaţi care aveau sarcina să înregistreze manual evidenţa datelor de exploatare precum şi toate informațiile aferente, zi de zi, săptămânal, trimestrial și anual.
A două zi, experții noștri au pregătit documentele necesare într-o formă specifică pentru fiecare solicitant și le-am trimis de urgență destinatarilor.
A fost foarte bine, pentru că în viziunea comisiei se obțineau informații din trei surse independente, de fapt toate informațiile provenind de la noi care eram singurii deţinători. Toate datele au fost reale, nu le-am prelucrat, mai ales că nu era în interesul nostru.
Ulterior am fost solicitați de mai multe ori pentru lămuriri și chiar pentru redactarea unor părți din raportul oficial. În luna noiembrie am petrecut multe zile la Bucureşti, într-o sala de prtocol aflată între birourile Procurorului General şi cel al Procurorului General Adjunct împreună cu tehnicienii membrii ai comisiei pentru a oferi suportul informaţional comisiei care întocmea documentul de sinteză.
Era pentru prima dată când se spunea adevărul în legătură cu situația precară a flotei maritime din punct de vedere tehnic, încă de la livrarea navelor noi din șantier dar și lipsa cronică de piese de schimb și a facilităților de reparații şi întreţinere.
În urma controlului au fost schimbați mai mulți miniștri si directori din zona construcțiilor de mașini dar şi şeful DTN.
Din păcate raportul a fost tardiv, nu a fost timp material ca industria românească să își îmbunătățească calitatea produselor întrucât a venit 22 Decembrie când totul fost schimbat.
“Raportul Dincă” există şi o să ne oprim într-o zi asupra lui dar nu ajută decât pentru a ne face o idee asupra situației grave în care se afla flota de tancuri și mineraliere la sfârșitul anului 1989.
