Călin MARINESCU ■
Îmi place să cred că mai toți românii știu cine a fost Ștefan cel Mare și (mai nou) Sfânt, unul dintre cei mai reprezentativi domnitori al Moldovei. Acesta ne-a lăsat moștenire prețioase învățăminte ca rezultat al experienţei unei domnii de peste 47 de ani.
În privinţa relațiilor cu vecinii, să zicem internaționale, a avut întotdeauna drept țel călăuzitor interesul ţării. Astfel a acţionat cu mare abilitate încât să mențină relații de prietenie cu unii vecinii atâta timp cât se afla în relații, să zicem tensionate cu alţii.
Deci, ideea este să fim conștienți care este interesul de moment dar și de viitor al nației noastre și să ne alipim alianțelor sau țărilor care ne oferă o minimă siguranță că îl vom îndeplini.
După atacul Rusiei asupra Ucrainei au apărut în media fel de fel de comentarii în legătură cu reacția dură și curajoasă a Președintelui și a poporului ucrainean. Multe comentarii, fac excepție de cele care evident sunt plătite în ruble, au fost postate sau distribuite de oameni pentru care am tot respectul și am considerat că se datorează numai unei înțelegeri greșite a situației.
În primul rând trebuie să stabilim care este interesul poporului român, pur și simplu ce ne dorim și cum putem exploata situația creeată pentru a ne atinge țelul.
Fără a avea pretenţia că dețin adevărul absolut eu cred că în primul rând trebuie să ne ferim de ruși ca necuratul de tămâie, experiențele secolelor trecute ne-au dovedit că ăştia nu ne pot aduce nimic bun; spiritul lor acaparator este atât de evident că nu necesită comentarii. De la încercările de a încorpora Moldova de-a lungul secolelor, opriți numai de Înalta Poartă, până la celebrul „davai ceas, davai palton” urmat de zeci de ani de pseudocomunism, în memoria colectivă a românilor relațiile cu rușii nu reverberează bine.
În al doile rând trebuie să profităm cât mai mult de apartenența la Uniunea Europeană (UE) și Alianţa Nord Atlantică (NATO).
De la UE putem obține fondurile necesare pentru a ne dezvoltă, fiindcă deși suntem foarte mândri de relizarile epocii de aur, trebuie să recunoaștem că în ceea ce privește infrastructura suntem rău rămași în urmă. Din păcate nici în perioada destul de consistentă a tranziției, nu prea am înțeles unde ne dorim să ajungem.
Este o mare eroare să considerăm să occidentul ne-a distrus economia. Nuuuu, singuri ne-am distrus-o! Mișcările sindicale distructive ale anilor ‘90, privatizările pe baza relațiilor de partid și/sau personale sau menținerea în funcții de conducere pe baza relațiilor de partid și/sau personale a unor neaveniti, relațiile distructive cu sectorul privat, au dus fără discuție la distrugerea a ceea ce s-a realizat cu eforturi, pe spinarea noastră, în anii comunismului pricopsindu-ne, după cum îi plăcea lui Ion Iliescu să-l catalogheze, cu capitalismul de cumetrie.
NATO de asemena este o oportunitate. Noi am cheltuit destul de puțini bani pentru înarmare și fără discuție cu mari semne de întrebare și acum, când a apărut un pericol real suntem apărați, căci granița noastră este şi frontiera estică a Alianței, de către militari și armament al statelor membre. Probabil va trebui să investim mai mulți bani pentru înarmare, poate mai bine chivernisiţi, în viitor.
În ceea ce privește evenimentele din Ucraina. Nuuuu, nu este un război, este un fel de dojană în mintea unora…
Pentru cei care postează spre susținerea Rusiei, numiți putinişti, dar și pentru toți cei care îmi vor face onoarea să citească aceste rânduri, vreau să le reamintesc situația juridică a acestui război.
La dizolvarea Marii Uniuni Sovietice, Ucrainei i-a revenit un important arsenal nuclear militar pe care au foat convinși de către confraţi să-l distrugă sau să-l predea Federaţiei Ruse fiindcă întreținerea acestor arme era dificilă și costisitoare. La acea vreme conducătorii Ucrainei erau prorusi așa că au convenit cu ușurință să distrugă și să predea armele nucleare, mai ales că americanii i-au cadorisit cu, dacă țin bine minte, 5 miliarde de dolari, chipurile pentru acoperirea costurilor de distrugere a armelor nucleare. În context, Rusia, Statele Unite ale Americii și Marea Britanie, prin Acordul de la Budapeste din 1994, au garantat Ucrainei integritatea și securitatea, se angajau să se abține de la orice acțiune militata și părțile să sesizeze Consiliul de Securitate al ONU dacă integritaea sau independența Ucrainei ar fi fost în pericol.
Atenție, Rusia printr-un acord ratificat de Duma de Stat, deci teoretic obligatoriu pentru conducătorii Rusiei, garanta integritatea și securitatea Ucrainei.
Este adevărat că după Maidan populația ucraineană a adoptat o linie naționalistă extremă față de naționalitățile conlocuitoare, în special față de ruși, evident și față de români, dar pentru asemenea încălcări ale drepturilor omului trebuia sesizat Consiliul de Securitate al ONU, care putea chiar să hotărască plasarea unor trupe de mentiere a păcii, evident nu rusești și totul ar fi revenit la normal.
În pofida obligațiilor asumate prin acordul de la Budapesta și a prevederilor Cartei Națiunilor Unite, Rusia a hotărât să acționeze în forță, zice-se în vederea eliberării populației rusofone.
Foarte mulți comentaci îl acuză pe Președintele Zelenski pentru că nu și-a părăsit țară și să o lase pradă hoardei sovietice care în mod explicit dorește să obțină alipirea la Federația Rusă a cel puţin unor zone importante asupra cărora ei cred că pot să-şi exercite un drept istoric, Ucraina nefiind considerată o ţară de sine stătătoare suverană şi independentă ci o construcție statală a perioadei Uniunii Sovietice deși, aşa cum ziceam, a fost recunoscut de Rusia care i-a garantat integritatea și securitatea.
Să nu uităm baletul cel puțin hilar pe care conducerea Rusiei și-a permis să îl joace înainte de invazie, când aproape zilnic declarau prin comunicate oficiale că nu intenționează să atace Ucraina şi că forțele militare ce erau masate la granița de nord a ţării erau angrenate doar în manevre pașnice. Oare este o atitudine serioasă a conducerii unuia dintre cele mai importante state din lume?
Eu cred că noi nu avem căderea să judecăm reacția Președintelui, Guvernului și poporului ucrainean, o atitudine pe care muți dintrea noi nu o înțelegem atâta timp cât ne ghidăm după dictonul “capul plecat, sabia nu îl taie” dar cu siguranţă ei s-au ghidat după o altă zicală – “capul plecat prea mult începe să pască”!
Din păcate rezistență armatei ucrainene, se pare mult mai bine antrenată și mai inteligent condusă, a făcut ca rușii să le bombardeze masiv orașele și infrastructura ţării, cum se zice, pentru că pot, ca singură soluție a invadatorilor de nu pierde în faţaunei rezistenţe eroice şi de multe ori inegală.
Rezultatul este devastator, o țară care era în plină dezvoltare economică a fost pur și simplu distrusă, dar poporul, cu toate pierderile și greutățile nu intenționează să se predea. Revelatoare este hotărârea militarior ucrainieni blocați la Mariupol care nu se predau și continuă lupta cu riscul de fi eliminați fizic, dar cu hotărârea de a provoca pierderi cât mai mari armatei de invazie.
Dacă analizăm situația la rece, până în prezent România a avut unele câștiguri din această acțiune rusească nesăbuită.
În primul rând suntem recunoscuți și apreciați în lume pentru modul cum i-am primit pe refugiații ucraineni ceea ce ne mai spală renumele dobândit în urmă desanturilor de cerşetori și combinatori cu paşaport românesc aciuaţi în principalele orașe europene, cu lungi liste de infracțiuni.
Acțiunea dură a Rusiei a determinat o întărire a relațiilor şi coeziunii dintre țările membre NATO, la ora actuală fiind în mod decisiv stabilită participarea tuturor țărilor membre la consolidarea apărării flacului estic al Alianţei.
În plan economic, din cauza distrugerii porturlor de la Marea Neagră și Azov, în special Mariupol și Odesa, dar și a blocadei navale, porturile Constanța și Galați vor deveni mai căutate de expeditorii mărfurilor ucrainene.
Trebuie clarificată și acuzăția că prin atitudinea de rezistenţă a poporului ucrainean s-a prelungit perioada războiului cu efecte negative asupra prețurilor din România.
Să ne amintin că presiunile pe bursa de gaze au apărut cu circa două luni înainte de începerea invaziei şi putem presupune că a fost o pregătire a acțiunii ce urma să fie lansată și din care Rusia, principalul furnizor de gaze din Europa, câștiga enorm. Astăzi Rusia încasează peste un milliard de euro zilnic din vânzarea gazului și a petrolului. Fără doar și poate Europa suferă economic din cauza acestui război mai ales din cauză că energia ieftină și materiile prime din ruseşti vor putea fi achiziţionate mai greu sau mult mai scump. Putem şi să considerăm şi că este un scenariu gândit de mult în laboratoarele politice ale Kremlinului prin care se dorea subordonare econimică a Europei sub comandă rusească și poate că erau gata să reușească dar numai rezistență eroică ucrainienilor le-a stricat planul putiniştilor.
Și apoi să nu uităm că numai în două luni armata rusă a avut pierderi uriașe atât umane cât materiale și încă nu s-a terminat. Asta înseamnă că în perioada următoare vom avea liniște la frontiera de est pentru că armata sovietică sleită în războiul ucrainean nu va mai avea, zic eu, capacitatea să deschidă alte conflicte.
Atitudinea statelor NATO de a-i susţine pe ucraineni cu armament din ce în mai modern servește intereselor acestora; practic contributorii din cadrul Alianţei duc o luptă împotriva Rusiei, din punct de vedere tehnologic, fără a riscă pierderi umane.
Este evident că toate luările de poziție sau postările care deplâng Rusia sunt sau plătite în ruble sau sunt datorate unor influenceri plătiți în ruble care în acest moment sunt contra interesului poporului român.
