Daniel UNCU ■
Declarația halucinantă a tovarășei Merkel, referitoare la decizia de oportunitate (oportunitate care a dărâmat economia Germaniei și a Europei Unionale) luată când era cancelar federal, de a subjuga economia țării sale și a UE față de gazele rusești, demonstrează două aspecte, pe care le-am reliefat constant, ale fostei Secretare cu Propaganda marxistă de la organizaţia Academiei de Ştiinţe a Republicii Democrate Germane (RDG) a Freie Deutsche Jugend-FDJ (echivalentul UTC), ajunsă timp de 16 ani șefa celui mai important partid de centru-dreapta al Germaniei, Uniunea Democrat Creştină (UCD) şi lider de facto al Uniunii Europene (UE).
Primul ar fi acela că genosse (tovarășa) Angela Merkel a demonstrat mereu capacități politice submediocre, doar de anvergură cel mult națională, fără a avea o viziune pe termen mediu și lung, integratoare, unionala, pătrunsă de ligica unității unionale în diversitate.
Al doilea ar fi că această incapacitate poate fi decriptata, la rându-i, în două formate.
Primul, marcat de prostie, incultură politică și habarnism istoric pe relația cu Rusia. Al doilea – marcat de preacurvie politicianista, suveranism german și, deci, anti-european, trădare conștientă a intereselor unionale dar, paradoxal, și a intereselor Germaniei.
Orice ipostază ne-ar plăcea – personal, înclin să folosesc al doilea tip de decriptare a exercițiului politic de speță al tovarășei – ambele zugrăvesc mai mult decât clar, „talentul” politic submediocru al personajului.
Așadar, fosta olimpică la limba rusă, “nu regretă absolut deloc politica ei energetică faţă de Rusia”, subliniază France Presse și Reuters. „Din perspectiva epocii, era foarte raţional şi de înţeles aprovizionarea cu gaz de reţea, inclusiv (!? – s.n) din Rusia, care era mai ieftin decât GNL (gaz natural lichefiat) provenind din alte regiuni ale lumii”, a ținut să explice Angela Merkel într-o conferinţă de presă la Lisabona, concluzionând apoteotic: “Întotdeauna acţionezi în timpul în care te afli”. Tragicomedia unui rateu politicianist care l-a reinventat practic pe fostul ofiţer KGB, ratat.
E clar, domnilor!?
Aceasta este, de fapt, diferența fundamentală dintre un politician mărunt și un om de stat.
Diferența dintre Chamberlain și Churchill.
Diferența dintre Carter, Obama, Biden și Reagan.
Diferența dintre Zelea Codreanu și Maniu.
Pe când primul politician operează cu realități imediate, prezente, pătrunse de oportunism și parvenitism politicianist, celălalt operează cu proiecte de anvergură, cu programe și politici publice cu efecte faste pentru prezent și mai ales pentru viitor, cu viziuni programatice clare moral și dedicate interesului public.
Jalnica încercare a tovarășei Merkel de a se disculpa pentru amantlacul politico-energetic dezastruos cu psihopatul de la Kremlin, care amenință acum cu războiul nuclear și care folosește robinetul energetic ca armă de distrugere în masă, nu face decât să ne aducă argumente în plus față de eșecul criminal al exercițiului guvernamental al tovarășiei sale.
Penbil.
Lamentabil. Execrabil.
