Luigi FRIGIOIU ■
În fiecare an, de sărbătorile iernii, menestrelul Ştefan Hruşcă pornește la urat, ca în Maramureșul natal. A plecat din Canada, s-a oprit în comunitățile noastre din Marea Britanie, Germania etc. Apoi, a înconjurat țara, începând de la Șimleu Silvaniei. A luat cu el colinde vechi, tradiţii şi obiceiuri din bătrâni şi a pornit să vestească Crăciunul.
Artistul transmite prin muzică „hrană spirituală”: „Agitaţie de sărbători e exagerată, în ultima vreme. În copilărie, acasă, în satul Ieud, ne bucuram sufletul. Trăiam simplu, simţeam o bucurie mare pentru puţinul de pe masă. Ne hrăneam cu bucurie, cu sinceritate, cu cuvinte bune. Nu fugeam disperat după lucruri materiale. Vrem să epatăm cu opulență. Fiecare român trebuie să se simtă ca străbunii noştri: să fie mai bun și curat, mai aplecat spre bine, spre frumos, spre firesc. Pe vremuri, ne mulţumeam cu puţin, acum am uitat să ne comportăm natural. Nu e normal ce se întâmplă.
Atmosfera a degenerat. E o mare greşeală, e spirit comercial denaturat total. Se încalcă bunul mers al lucrurilor şi m-am întristat când văd. Şi în străinătate se întâmplă așa. Seara de Crăciun, sărbătoarea familiei, se petrece la club, la discotecă. Nu pot să-i condamn, fiecare gândeşte pentru el. Dar ne îndepărtăm de tradiţie şi e păcat. E o modă a vremurilor, înţeleasă greşit. Eu aduc, pe scenă, hrană spirituală. Sunt bucuros că pot s-o dau, că, încă, am cui să o dau.”
Ștefan Hrușcă i-a colindat pe constănțeni, pe 21 decembrie, la Casa de Cultură. Sala arhiplină (aproape 1000 plătitori), deși biletul n-a fost ieftin (120 lei). Semn că dorința întoarcerii la rădăcini, la farmecul copilăriei depășește barierele financiare. Colindătorul cu chitara a fost însoțit alți doi urători (cu orgă și percuție) ceea ce a sporit frumusețea mesajelor sale simple preluate din bătrâni.
Încă o dată, s-a dovedit că sala Casei de Cultură poate fi, oricând, gazdă generoasă, pentru orice eveniment. Mai ales acum, când teatrele constănțene invocă, pe bună dreptate, lipsa acută a scenelor de spectacole. Însă, Casa de Cultură rămâne oaza de cultură a orașului neexploatată. E păcat, mai ales că managerul Costică Grosu e un om de dialog, foarte deschis colaborărilor. Dar asta e o altă discuție pe care o reluăm după sărbători.
Până atunci, să se împlinească urarea din colindele pruncilor moroșeni, adusă, de peste munți – la malul mării, de Bădia Hrușcă: S-AVEȚI SOARE LUMINOS și CRĂCIUN FRUMOS!
